107 matches
-
este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de teamă să nu deranjeze, să nu i Tainicele cărări ale iubirii se spună să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tot atât cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-sa, mai în glumă mai în serios spunea, auzi cum se cârâie. Atunci când îl așteptau să vină de la slujbă și-l auzeau scoțând acel zgomot din gât, mama le spunea fetelor: auziți-l, vine cârâind. Acum mama era de fapt alertată, uite-i, plecau cuscrii, fuseseră la ei în casă, serviseră masa, cuscrul hă,hă,hă, cuscra la fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
patru, opriți acolo la poartă pe zăpada bătătorită așa cum îi vedea Carmina din pragul casei, tatăl trăgând de un braț al mamei, cuscra de celălalt braț de parcă ea era obiectul ce trebuia împărțit între cele două tabere și mama neputincioasă, alertată, cu mâinile atârnând de parcă erau tăiate, luptându-se să-și stopeze lacrimile, să poată și ea să scoată o vorbă ca lumea... Reveniți în casă mama se culcă. E așa de dulce somnul după plâns... Tatăl împietri în fața ziarului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semnal scurt, strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Părăsiră dormitoarele, Îndreptându-se către sala de comunicații. În drum se Întâlniră cu Teeny Fletcher, care mergea În Cilindrul B. — Gata de plecare? o Întrebă Norman. — Da, domnule, totul e pregătit, răspunse Fletcher, care avea Însă trăsăturile crispate și părea alertată, sub tensiune. — Nu cumva ai greșit drumul? Nu, mă duc să verific generatoarele diesel de rezervă. „Generatoarele? De ce să verifice generatoarele dacă tot urmau să plece?“ se Întrebă Norman. — Probabil că a uitat ceva ce nu trebuia să uite, spusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În jur. Alarmele nu se declanșaseră și nici luminile roșii. — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca toate aerodroamele și unitățile de aviație să fie închise și consemnate pînă la noi dispoziții, jandarmeria și armata de uscat luînd sub supraveghere strictă orice teren susceptibil de a primi un avion la aterizare. Grănicerii și poliția fuseseră deja alertați, înterzicîndu-se încă o dată accesul pe teritoriul național al domnului Caraiman, precum și al persoanelor ce se află în preajma sa. Toată această activitate febrilă Mihai Mihail o urmărea cu discreție, înregistrînd de fiecare dată ezitările, reacțiile prompte la ordinele primite. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule... abia ne-am inaugurat... - Am dat alarma, domnule colonel. - Și? - Așteptăm ajutoare... A doua zi, dimineața, prin tot orașul Brive la Gaillarde ploaia mai slăbise în intensitate. Dar se auzeau tot felul de țiuituri, mai ales de la mașinile Poliției. Alertați, cetățenii au început să se întrebe unii pe alții: - Ce este? Ce s-a întâmplat, vecine? - Nu știu, vecine, habar nu am. - Bine, dar de ce tot sună sirenele poliției? - Ceva trebuie să fie, că nu țipă ele degeaba. - O fi
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
NU ERA ÎNTRU TOTUL CORECTĂ. MAI PUTEAU EXISTA CÂTEVA COALIȚII PRIMEJDIOASE. TOTUȘI, CONȚINEA DESTUL ADEVĂR. MARIN SCHIȚĂ UN ZÂMBET CRISPAT \ OSCAR, JORGIA NE VA MAI DA CEVA DE LUCRU UN TIMP, CA SĂ O MESTECĂM ȘI SĂ O DIGERĂM. Memoria lui alertată îi transformă teama în neliniște. Își aminti că odată îl mai auzise pe Marele Judecător lăudând pe cineva la fel de exagerat. Persoana respectivă murise de câteva ore. "Trebuie să țin minte că se îndoiește de mine de când cu afacerea Trask", se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care Tintin o poate doar intui își face apariția, dincolo de marginile teritoriului pe care soldații mareșalului îl controlează. O umbră se simte în mijlocul arborilor care se înalță până către cer, filtrând lumina ca o plasă deasă și siluete se strecoară. Alertați, soldații se îndreaptă către locul în care strania arătare s-a făcut simțită, dar nimic nu mai poate fi găsit. Șoaptele și conversațiile lor sunt neinteligibile, grăbite fiind de vecinătatea fricii care le respiră prin toți porii. După câteva minute
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
semn negativ cu capul ca să-l necăjească. —De ce? De ce?repeta întrebarea Matei, ciupind-o de obraz, de nas, de mâini și de alte părți ale corpului. —Staai! Matei! Mă gâdili, a zbughit-o la fugă. Matei a prins-o și alertată cum era, atât de fugă cât și de gâdilituri, l-a provocat la sărutul mult așteptat dar același deget cu drept de veto i-a făcut dorința imposibilă. Nu s-a supărat, răbdare încă mai avea să aștepte până va
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i atât de distruși. Nimeni n-ar fi știut să dea relații decât Sebastian Avrămescu, care fusese la volan, dar în situația în care se afla, nu se putea sta de vorbă cu el. Cecilia a fost examinată de medicii alertați și ei de această tragică întâmplare. Au oprit hemoragia provocată de un traumatism abdominal care a necesitat intervenție chirurgicală, au suturat plăgi, tendoane, au tratat și pansat rănile existente, i-au făcut transfuzie că pierduse mult sânge, i-au mărit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a plecat să inspecteze șantierul. Deșteptul și-a lăsat mașina, unde crezi?, chiar în luncă și s-a dus la stația de benzină, el știe de ce. Când s-a întors, ia mașina că nu-i. A-nceput să dea telefoane. Alertat, Andrei mă găsește tot pe mine, «Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
relaxezi... spune Maya liniștitor. Imaginează-ți că te plimbi pe o plajă... — Îhâm... murmur. David, scriu. Ref la contractul cu ZFN Oil. M-am uitat peste amendamente. Cred că răspunsul nostru ar trebui să fie — Ce faci ? spune Maya, brusc alertată. Nimic ! spun, băgându-mi BlackBerry-ul repede sub prosop. Doar... ăă... mă relaxam. — Ascunzi ceva ? spune uluită. — Nu ! De sub prosop, BlackBerry-ul scoate un mic bip. La naiba. Cred că a fost o mașină, zic, făcând eforturi să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am să te rog să începi cu călcatul, continuă fermă. Mi-e teamă că ai văzut și tu, sunt destul de multe. Nu știu cum se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea știute, Trish se uită în sus. Ușor alertată, îi urmăresc privirea. Acolo, deasupra noastră, se află un munte de cămăși șifonate care atârnă pe un suport de lemn, la uscat. Cel puțin treizeci. În clipa în care le văd, simt că mi se taie picioarele. Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe ea, încă mestecând. Știi să tivești un material ? — Ăă... — Tivit. Scrie mai departe. La călcat te pricepi ? Ridică privirea, brusc alertată. Nu se poate să nu fi călcat la viața ta. La capitolul ăsta nu prea văd cum ai fi putut să-i tragi în piept. — Le trimit la Stacey Nicholson, îi mărturisesc. E din sat. Și-mi ia trei lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în linii mari. Îmi las capul pe genunchi și mă holbez la covorul din sufragerie. Volumul televizorului e dat la minim și, în liniștea din cameră, nu se aude decât mestecatul lui Suze. — Suze... dacă nu‑mi găsesc serviciu? zic alertată. — O să‑ți găsești! Nu te prosti! Ești vedetă TV! — Am fost vedetă TV. Până am stricat totul. Până când viața mea s‑a făcut țăndări. Închid ochii și mă las să alunec pe spate, până când capul mi se rezeamă de canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat în viața mea... Suze... Sunt atât de agitată, că abia mai pot vorbi. Suze... — Ce? — Doar... doar gândește‑te un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în garaj și au pornit cu toate echipajele spre șoseaua de centură, având ca obiectiv oprirea cu orice preț a invaziei. TAB-urile armatei se intersectau cu Jeep-urile Jandarmeriei și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cadou foarte frumos. — O, Doamne, spune Kerry, râzând. Se uită la plicul mare, de culoarea untului, din mâna ei. Mi-e teamă că, după cadoul tău, al meu e un pic superfluu. Dar nu contează. Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu altceva. Nu te Îngrijora. Se face că bagă plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la București sunt însărcinat de către contele de Clarendon să vă transmit, spre a comunica autorităților locale, următoarele broșuri tipărite de către Ministerul Sănătății (The General Board of Health), conținând indicații pentru adoptarea celor mai bune măsuri de a opri epidemia"426. Alertat de reizbucnirea epidemiei, Comitetul Sanitar din București, întrunit sub președinția protomedicului N. Gusi, a adoptat Măsuri sanitare pentru întîmpinarea boalii holerii, publicate în "Buletinul Oficial" din 15/27 iulie și retipărite a doua zi în "Vestitorul românesc. Gazeta semioficială". Acestea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vină pe-acolo și tânjind la spart lemne. Acolo spărgea ușa. "Is anybody in there?" Babă țicnită, ureche de plută, eu sânt cel care-ți aduce ție solo de baterie. Dum-dum!! De dincolo, i se păru că deslușește un glas alertat și asmatic: - Nu e gata, nu e gata!... 214 DANIEL BĂNULESCU - Da. Sedevistică. Scule și dispozitive. Minuni ale tehnicii. Apeși un buton și podul rulant îți deșartă sacul cu piulițe în cârcă... Și, de fapt, ce poftiți? Un binecuvântat moment
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe Omar furia îl făcea să transpire, aproape că se năclăise la loc, ca înainte de a-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]