324 matches
-
de o lungă liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a putut fi scos din cămașă de forță, având niște furii ce seamănă mai mult a turbat decât a alienat. Îndată ce-l dezleagă, rupe tot cu-o putere de fiara și strigă de produce un ecou Îngrozitor În spital, unde se află 80 de alienați, afară de femei, dar nici unul În starea grozavă a lui. Capul Îi este spart și umflat
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
întrebări sunt prefigurate de două linii de construcție și argumentare, determinate de distincția dintre nivelul individual și cel colectiv. În ceea ce ne privește, vom considera că această opoziție este întrucâtva mecanică: ea sugerează în bună măsură că individul se află alienat în structurile acțiunii colective, și că logica acțiunii individuale este sensibil diferită de logica acțiunii colective. Fără a contesta valoarea metodologică a acestei distincții, dorim să arătăm că, sub aspect existențial, opoziția poate fi atenuată. Așa cum a arătat Hegel, există
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a cedat atuncea proprietății inalienabile de drept. Proprietatea statului asupra teritoriului său e inalienabilă, posesiunea de fapt poate fi uzurpată, deci schimbată și rectificată. Schimbare și rectificare presupun totdauna o uzurpațiune. Vedem deci că un teritoriu inalienabil nu se poate aliena. Ceea ce se poate aliena sânt posesiuni uzurpate. Uzurpat-am noi Basarabia? Sânt granițele atât de nesigure între noi și Rusia încît să aibă nevoie de așa o rășluitoare schimbare sau rectificare? Tocmai contrariul e adevărat. N-am uzurpat Basarabia și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
inalienabile de drept. Proprietatea statului asupra teritoriului său e inalienabilă, posesiunea de fapt poate fi uzurpată, deci schimbată și rectificată. Schimbare și rectificare presupun totdauna o uzurpațiune. Vedem deci că un teritoriu inalienabil nu se poate aliena. Ceea ce se poate aliena sânt posesiuni uzurpate. Uzurpat-am noi Basarabia? Sânt granițele atât de nesigure între noi și Rusia încît să aibă nevoie de așa o rășluitoare schimbare sau rectificare? Tocmai contrariul e adevărat. N-am uzurpat Basarabia și granițele ei sânt foarte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se va zice că aceasta privește dreptul internațional și nu răspunde direct la dorința opozițiunii. Să dăm dar "Presei" răspunsul otărîtor ce cere Bluntschli, în Teoria generală a stalului zice: .. Astăzi teritoriul e zis inalienabil și indivizibil: nu poate fi alienat decât printr-un mod escepțional și în formele dreptului public, în virtutea unei legi. Și, ca comentariu, Bluntschli adauge: "Constituțiunea prusiană de la 1850, care stabilește inalienabilitatea teritoriului, otărăște la art. 2 că limitele teritoriului nu pot fi schimbate decât printr-o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care Hegel o mai numește și „Lucrul”. Viața Înseamnă lumea muncii și a consumului. Sclavul trăiește Lucrul: el Îl prelucrează și Îl transformă. Stăpânul Îl consumă, se bucură de el. Până aici, sclavul se definește negativ: Își pierde voința, Își alienează libertatea, se teme de stăpânul său. Însă, În același timp, el este cel care dă formă lucrurilor exterioare prin munca sa. Și le dă formă astfel Încât se recunoaște În ele, iar acestea iau imaginea lui. Iar sclavul face toate acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
suveran ș...ț și față de legea care Îi enunță voința” (Kervégan, 1995, p. 662). Este o ruptură profundă față de teoriile tradiționale ale suveranității: de-acum, autoritatea rezidă În voința liberă a poporului. Această suveranitate populară, spune Rousseau, nu se poate aliena niciodată (pentru că atunci poporul și-ar pierde calitatea de popor și ar deveni „un agregat de oameni”), și nici nu se poate diviza. Afirmând inalienabilitatea suveranității, Rousseau se opune lui Pufendorf și contractului său de supunere, iar insistând asupra indivizibilității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană nu trebuie decât să le imite pașii. Ea dorește să elibereze statul de orice contaminare ecleziastică. Romantismul politic lasă locul pozitivismului și scientismului raționalist, care se afirmă Împotriva credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului, socialiștii din jurul lui Jean Jaurès, precum și numeroase grupuri anticlericale, printre care unele protestante; la dreapta, Liga patrioților, catolicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
funcția de președinte al României cetățenii români cu drept de vot care au domiciliul în țară și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții de fond: să nu fi pierdut drepturile electorale ca urmare a unei condamnări judecătorești definitive; să nu fie alienați sau debili mintal ori puși sub interdicție; să aibă vârsta minimă de 35 de ani; să nu aibă interdicție de a se asocia în partide politice; să nu fi îndeplinit, deja două mandate în funcția de președinte al României. În ceea ce privește
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
mult timp de acord cu teza lui Rousseau despre opoziția dintre natură și societate drept cauză a divizării în mai multe feluri a omului: între iubirea de sine și iubirea celorlalți sau între a fi tu însuți și a fi alienat, între înclinație și datorie, sinceritate și ipocrizie. Și întrucât "istoria" a schilodit natura omului, s-au pus multe speranțe în crearea "societății civile". Concepția lui Rousseau a fost împărtășită totuși de americanul Henri David Thoreau (1817-1862), mare iubitor de natură
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ri)costruzione delle fondamenta culturali, șu innovative bași educative, di una società, sia îl presupposto indispensabile per poter giungere a una maturazione tale da disseminare la capacità diffusa di rigettare qualsivoglia confusione tra îl ricorso a una parolă forțe, autorevole, aliena da compromessi al ribasso, e quello a una parolă piegata alla violenza, alla distruzione, alla morte. Nel linguaggio, insomma, e în primis în quello poetico, quello creativo, Capitini riconosce non soltanto un potenziale di azione, mă l'azione stessa. Laddove
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
era una antiliberală, tinerii de la "Epoca" se găseau în contradicție și cu L. Catargiu, conducătorul Partidului Conservator, căruia îi reproșau că prin dorința exacerbata de a-l dobori pe I. C. Brătianu încheiase alianță cu G. Vernescu, liberal moderat, alianța care aliena spiritul conservator autentic 9. Totuși, perioadă lungă de guvernare și uzură indusă de această făceau că, în sânul partidului de guvernământ, perioadele de criză să fie din ce in ce mai dese, iar neînțelegerile cu I. C. Brătianu să ducă la rupturi și la disidente
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
sub Chicago realizat în 2002 și pentru faptul că momentele muzicale apar ca într-un colaj, desprinse dintr-un spectacol de cabaret și lipite în film însă fără a dobândi consistență filmică. Iar inserturile alb-negru, inserturile felliniene, amplifică această impresie, alienează și mai mult spectacolul de lumini și culoare de magia unor momente în care copilăria vorbește de la sine. Daniel Day-Lewis, un actor de o expresivitate extraordinară nu este în apele lui într-un rol care nu are cum să-i
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
în speță, mijlocul de a nu-ți complica existența, de a n-o face mai dificilă decât este deja -, și nu un scop permițându-ți să te bucuri de câștigarea și de adunarea lor. Ca om liber, el nu este alienat nici de faptul de a-i avea, nici de acela de a nu-i avea. Aristip privește la fel bogăția și sărăcia, două stări constrângătoare, care îngrădesc libertatea și fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
această dimensiune punctuală a timpului ocaziile de a jubila ar fi o eroare. Și tot așa, te înșeli căutând ocaziile de plăcere altundeva decât acolo unde se află: e de-ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEA SALVAȚI PRIN POLEMICĂ: TREI MUȘCHETARI HEDONIȘTI VIII PHILEBOS și „viața fericită” -1Luptător și dramaturg. Dacă Diogene Laerțiu spune adevărul despre Platon - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne pune în situația unei cooperări sociale și a unui respect reciproc, a unui parteneriat social dinamic. Cosmin Marinescu subliniază că ,,libertatea constituie prelungirea proprietății private și derivă în mod necesar din aceasta"251. Corupția este profund nedreaptă și pentru că alienează individul, îl pune într-o situație de neîncredere și de lipsă de perspectivă. Mulți oameni au plecat din România împinși afară de sărăcie, dar tot mulți au plecat și din lehamite pentru un sistem politic nedrept, profund injust care le lua
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mă simt de înstrăinat de toate, chiar și de originile mele, deși le port pentru totdeauna stigmatul și le suport tarele” (1973 Ă 628). Numai că, deși-i scoate la iveală și-i luminează cele mai secrete înclinații, Parisul îl alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul în care viețuiește, și mai puțin față de ai săi, de neamul său, căruia îi poartă stigmatul, dar pe care îl regretă cu abia disimulată
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
încerci atunci când ești în apropierea lui, de data asta ca prieten al lui Dumnezeu. Tehnicile de acces la această voluptate țin de asceza clasică a filosofilor antici: a te elibera de pasiunile triste, a nu consimți la plăcerile care ne alienează, a da trupului numai ceea ce poate primi, fără a pune în pericol fericirea atât de scump dobândită. Creștinul adaugă: a elibera înlăuntrul ființei tale partea spirituală pentru a cunoaște, aici și acum, plăcerea și bucuria unei porniri către Dumnezeu. Plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai veche - romană de fapt. A se citi sau reciti Ovidiu și Arta de a iubi; evident, și Lucrețiu. De fapt, este o idee de avangardă. 44. Glorioasa capodoperă. Intersubiectivitatea hedonistă a lui Montaigne vizează urmărirea unei plăceri care nu alienează. în prietenia trăită, și nu reconstituită în virtutea idealului amintirii prietenului dispărut; în relațiile cu femeile, datorită jubilărilor corporale facile și punctuale, dar fără consecințe nefaste pentru autonomie, într-o poveste menită să dureze o viață, dar fără voluptăți delirante; în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în speță, mijlocul de a nu-ți complica existența, de a n-o face mai dificilă decât este deja -, și nu un scop permițându-ți să te bucuri de câștigarea și de adunarea lor. Ca om liber, el nu este alienat nici de faptul de a-i avea, nici de acela de a nu-i avea. Aristip privește la fel bogăția și sărăcia, două stări constrângătoare, care îngrădesc libertatea și fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
această dimensiune punctuală a timpului ocaziile de a jubila ar fi o eroare. Și tot așa, te înșeli căutând ocaziile de plăcere altundeva decât acolo unde se află: e de-ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEA SALVAȚI PRIN POLEMICĂ: TREI MUȘCHETARI HEDONIȘTI VIII PHILEBOS și „viața fericită” -1Luptător și dramaturg. Dacă Diogene Laerțiu spune adevărul despre Platon - și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]