1,588 matches
-
tot mai des de atacuri de panică, devine cvasi-handicapată, nu mai poate ieși pe stradă, trebuie să fie însoțită chiar și în cabina de w.c. Doctorii ridică neputincioși din umeri, frustrările devin maxime, personajul trăiește disperarea unei permanente stări de alienare. Firește, referințele sale culturale sunt cu totul altele, coșmarul cotidian își găsește explicații în Freud și Jung, dar aceasta nu duce și la rezolvarea problemei. În final, după un program intens de psihoterapie, Luminița reușește să scape de atacurile de
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
întregii sale crize), nu se încheie nici în momentul în care un glas se ridică vestind găsirea prețiosului mesaj lăsat în voia valurilor marine. Căci înțelegerea, fie și părelnic favorabilă, de care are parte în conștiința celuilalt e o întristătoare alienare, un mesaj necunoscut pentru emitentul său: "Sunt ani și ani de când poeții nu se mai plâng că sunt neînțeleși, ci că sunt înțeleși în grabă și simplificați în entuziasm". Nu cumva jertfa a fost zadarnică? Nu cumva asistăm la un
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
decorurile lui Vadas László, costume de Szekeres Bernadette. În distribuție, actorii László Péter, Veress Attila, Molnos Csaba, Bandi András și Kocsárdi Levente. Cu un dens și savuros efect comic, piesa tratează foarte serios tema abuzului de putere, a deviațiilor și alienării ființei umane îmbătate de sentimentul forței. Următoarele reprezentații ale producției Teatrului Maghiar vor avea loc duminică, 16 ianuarie, de la ora 17, miercuri, 19 ianuarie, de la ora 19, duminică, 23 ianuarie, de la ora 17, miercuri, 26 ianuarie, de la ora 19. Publicul
Agenda2005-03-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283271_a_284600]
-
că, alături de doamna Herta, Richard ar fi meritat, pentru opera sa, același premiu Nobel. (oct. 2012). Pamflet, ma non troppo TEROAREA IMAGINARULUI, TERROR MENTIS Lui Luc și celorlalți A scrie auto-observabil, iată, pe termen lung, riscul manierismului, eșuabil în maniacal. Alienarea acesta vine din veac, stihie bătrână, Menmosyne oarbă. O știu câțiva mari psihanaliști, au conștientizat-o nenumărați geniali, majoritatea suicidarireferindu-ne doar la scriitori. (vezi pe internet „ Zece scriitori suicidari). Orice aspirație venind din acest „atavism” ancestral, e un simptom al
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
vieții în iluzia realității. 1904. În sufletul patimii până și absurdul poate deveni zeul celui mai împlinit sens. 1905. Dacă vrei să te cunoști întreabă-ți patimile. 1906. Cel ce nu-și recunoaște patimile este străin de el însuși. 1907. Alienarea socială a început odată cu dosirea propriilor ei patimi. 1908. Trăim în lumea absurdului și deșertăciunii fiindcă patimile adevărurilor noastre sunt cenușăresele societății în loc să devină reginele ei. 1909. Numai în patimă vei afla libertatea. 1910. Plenititudinea vieții stă în patimile sale
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
pe Iacob, un prieten, iar căutarea nu este decît un pretext pentru autoanaliza și autodezvăluiri. Asta și face, mai bine de o oră, într-un monolog în care, într-o singură voce se recunoaște o polifonie a vocilor disperării. Căile alienării unui homeless care iese printre picioarele spectatorilor dintr-un culcuș improvizat sub băncile de spectacol sînt punctate, alteori dezvoltate mai mult de eroina în nuanțe bine dozate. Scenariul are momente cînd se lasă liber în mînă actriței și modificabil în funcție de
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
simte chiar o paradigmă, o sorginte de real. E o demiurgie artistică. O ipostază străină însă de jubilația întemeierii, oglindind durerea făpturii ce se dedublează, se înstrăinează, ca "imagina" uzata, de sine... De fapt, căutarea Formei reprezintă în principiu o alienare , într-un oarecare grad, a ființei, ce, regăsindu-se într-însa precum într-un mulaj, se simte totodată altceva decît acest strat material ce-o acreditează. Formă textuala nu îngăduie "umanitatea naturală", nefiind decît un artificiu purtător de sens, un
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
analiză mai largă și foarte atentă ar putea duce la interesante descoperiri. De ce nu? Dar pentru asta trebuie o atitudine mai puțin rigid-apodictică, un ton mai puțin asertoric-polemic, deci să cadă toți solzii crispării inteligente". Sau o săgeată la adresa unei alienări chiar în sînul diasporei: "Am primit de la Gigi Stanomir o piesă de teatru. Bine că nu e curios să știe părerea mea, căci mi-ar fi neplăcut să i-o comunic. Totul de o rigiditate - imaginație că și limbaj - imposibilă
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Le cri du caméleon, am regăsit în DaDaDans. Totul este lucrat pînă la cele mai mici detalii, fără cusur. Spațiul propus de scenografa Lia Mantoc, și el în spirit dada, dar și ca un semnal de alarmă la o posibilă alienare la acest sfîrșit de secol, este concretizat în două cuști stilizate care țin în prizonierat două cupluri. Al cincilea personaj este, de fapt, provocarea, factorul de dezechilibru, tentația, gustul teoretic al plăcerii, al nonconformismului nu într-o formă de libertate
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
Mendel, dar și el trăiește obsedat de ideea întoarcerii, a regăsirii unei vremi mai bune, inevitabil un timp al amintirii. Iov este un roman al exilului și al rătăcirii, al depărtării de un spațiu familiar care nu poate produce decît alienare și confuzie. La un moment dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe rătacitorul Mendel: "Ce tot mai vînturați și voi atîta lumea! Dracu' vă tot mînă dintr-un loc într-altul!" Un simplu
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
cîntăreț, să nu uităm că Euterpe inspira deopotrivă poezia lirică și muzica. Inițial, poezia a fost cîntare nu doar la figurat, ci și la propriu. O creație fixată în melos înainte de a fi fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar Ivănescu dă spectacole de poezie cîntată, cu acompaniament de instrumente muzicale, împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilă, de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi!// - !e genune cruntă între noi/ și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
o autodepășire a ei, asociată cu năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
un aspru, nervos și repetat/ "hîrști! hîrști!" de tîrn spinos la ceas cam nepermis -/ de-a fi măturător de străzi în Paradis" (Toamnă în Biblie). Sau trădînd complexul său de basarabean, id est de român marginalizat, supus complexelor deculturalizării, ale alienării: "mă simt extrem de jenat ca și cum/ i-aș fi trimis lui Goethe niște poezii sîrbești/ de parcă aș fi uitat sau n-aș fi știut că el/ este neamț iar eu/ român basarabean..." (Versante sau jenă ars poetica). 2. În măsura în care Leo Butnaru
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
elegantiarum, în fața cui să-și etaleze costumele de la Paris și cravatele înflorate new-yorkeze. Pentru că în sahara spre care ne conduc în caleștile lor aurite vor avea nevoie maximum de o lopățica și de o găletușa pentru a aduna molozul patriei. Alienarea, forma stranie de nebunie care i-a cuprins pe admnistratorii țării, setea nevrotica de căpătuiala explică multe, dar nu explică totul. Pe langă astfel de evidente boli, mai există ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără menajamente
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
cartier, ai cărei purtători de cuvânt sunt toți acești aruncători de petarde publicistice, are la origine industrializarea forțată a României și construirea a mii de blocuri muncitorești în timpul - și din voința - lui Ceaușescu. într-un peisaj inuman, care duce la alienare, din cauza îndepărtării de natură, și la promiscuitate, din cauza înghesuielii, au copilărit foarte mulți dintre tinerii de azi. Dacă dintre ei ar apărea un Eminescu, el ar scrie: Fiind băiet, șanțuri pentru conducte de gaz metan cutreieram/ Și mă culcam ades
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
într-un regim opresiv. Metode diferite, care merg de la tortură psihică (teroare, suspiciune, îndoctrinare) la cea fizică (frigul, subalimentația) au ca efect uniformizarea, îndobitocirea, instalarea unei ataraxii în deplină opoziție cu lozincile mobilizatoare. Exteriorul generează modificări ale interiorului, contribuind la alienarea individului. Un decor ostil, orwellian, de era atomică - asa arata capitala României în plină iarnă: vântul care șuiera prin scheletele "ctitoriilor" de tot felul, maidanele acoperite cu rămășițele bisericilor prăbușite "în nori de praf roșiatic, sub izbitura de berbece obscen
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut de ploi, înstrăinat de sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația intemperiilor), boema sfîrșește prin alienare: "M-am născut în anotimpul friguros al întrebărilor./ Călătoresc mult.(...)/ poemele sînt procese verbale ale tuturor bătăliilor purtate cu mine/ și nu știu de ce n-am refuzat niciodată acest drum/ care seamănă cu pierzania./ Trec pe străzi pregătit pentru o
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
aș strigă eu între aceste coperți./ Înaintez prin ploaia măruntă de noiembrie/ pregătit pentru o nouă înfrîngere/ în urmă se aud doar zarurile ploii pe acoperiș./ Întors la mine găsesc un străin/ căruia îi dau uimit bună seară" (Bună seară). Alienare ce dobîndește cîteodată aspectul mirific al unor tărîmuri îndepărtate, ca un drog simbolist și post-simbolist, pe filiera Minulescu-Tonegaru, nu fără pigmentul satiric al carui echivoc vizează atît condiția existențiala, cît și conștiința metodologiei expresive, a recuzitei utilizate cu o plenară
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
purced la acest articol, e ca gîndirea lui Lévinas ar putea impregna, odată ce ar fi bine înțeleasă, într-un mod foarte aparte, felul nostru de a trăi, nu doar reflecțiile noastre intelectuale. Sîntem prinși într-o lume a singurătății și alienării, pe care le constatăm, împreună cu Baudrillard, cinic, fără măcar a mai regretă o vîrstă de aur, a apropierii de ceilalți, a înțelegerii și simpatiei pentru ei. Trăim, cu alte cuvinte, într-un univers în care nu mai există nostalgie, pentru că
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
o scriitura de un profesionalism impecabil, ce evita elegant orice extremă stilistica sau teoretică, nu-mi pot ascunde sentimentul de parțială dezamăgire în privința acestei cărți. Filonul romantic al temei, existențialismul soft al denunțării îndepărtării artei de natură și realitatea autentică, alienarea omului în societatea actuală sînt idei cu spectaculoase și deja solide tratări teoretice. În acest context, scriitura de față pare să respire uneori aerul pedant al unor truisme naive. Formulă mixtă se dovedeste puțin profitabilă atît pentru ficțiune cît și
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
nu omul. Omul „îmi dă de lucru” cel mai adesea „pieziș”, cum ar zice același Arghezi, în dispreț mascat, în silă dresată mediatic ca potop de minciună; omul recent, care altul?, mă presează unduios la dedublare, mă obligă calin la alienare, cică să mă drăgălesc porcește cu el, cică „mă roagă el”, cică „să fac asta pentru el”, cică așa, ca între noi, porcii, să arunc bucuros la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică așa, de dragul urzelii smintitoare în care, chipurile
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
nitzschean al lui Dumnezeu: „Nimeni nu semnează nimic și nimeni nu e autorul timpului pe care îl trăiesc. Nici chiar Dumnezeu...” (p. 10) Toată viața sa a luptat pentru a rămâne în viața asta: „... și iarăși gândul sinuciderii și al alienării au apărut în toată splendoarea lor. Înainte, când mă bărbieream și mă vedeam în oglindă, îmi spuneam: ’Să nu te sinucizi și să nu înnebunești’.” (p. 141) Moștenitorul angoaselor existențiale ale Barocului este rudă bună și cu alți „intransigenți și
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
a întamplat ulterior cu acei tineri? Unii dintre ei și-au cum a fost reeducarea din Pitești. Literatura lumii ar trebui să ia revenit. Alții au rămas într-o stare de stupoare semi-dementiala act de o pagină nouă în analele alienării umane...” (p. 118) tot restul vieții. Puțini s-au regăsit în brațele lui Iisus... Dacă “Întoarcerea la Hristos” este dedicată în mare parte “reeducații” au fost mutilați sufletește, într-un fel sau altul toți experimentului “reeducare” și are pagini înălțătoare
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
bătrânețea din jur și din ea „numi rămâne nimic important de spus”. Pentru că are „impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al unei alienări tot mai pronunțate. Dar căreia îi rezistă. Agnosticismul ei și al lui Virgil Ierunca e pus, la un moment dat, sub semnul întrebării. Un înger familiar este așteptat, mai ales că acum, ca niciodată, gândurile despre sinucidere au motive să
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]