647 matches
-
aveau darul de a o pune în valoare în fața cavalerului preferat. Teama ca acesta să nu afle că ea naviga în două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
parcă urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sentiment de dispreț, m-ar face, probabil, să nu aștept să mi se zică de două ori... Într-un interviu, marele artist Dorel Vișan (pe care am avut plăcerea să-l cunosc bine) face o afirmație care Îmi sună a alint :”...A trecut numai personalul pe lîngă mine - l-am prins și m-am urcat În el, dar dacă trecea acceleratul...”. Păi dacă și Dorel Vișan se plînge de insatisfacții profesionale...ce să mai zică talentații anonimi din teatre, care n-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
au speculat topografia , la fața locului; au redimensionat eroii ; au ironizat poncifele comuniste; l-au Înțeles mai bine pe genialul scriitor... Ruxandra Cesereanu, spre exemplu, cea care deschide mărturiile de față, scrie cu ... frivolitate intelec tualizată, cu patos și seducătoare alinturi de autopro clamată vrăjitoare ( de altfel, În unele fotografii, chiar apare cu o pălărie ascuțită de vraci!), despre experiența mosco vită : relatarea scriitoarei conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul locul unde sau Întîlnit Berlioz și Bezdomnîi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
hodinim oleacă boii, ca să putem urca dealul. Pe urmă drumu-i ca în palmă - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. În liniștea din jur, potopită de ninsoare, se auzea doar răsuflarea grea a dobitoacelor și câte un cuvânt mângâietor și de alint spus de cărăuși: „Brava, flăcăii tatii! Ați mers ca în zilele cele bune! Brava!” Sau: „Îi greu drumul, nu-i așa? Da’ lasă că scăpăm noi la cale dreaptă și atunci îi boierie curată! Mai avem dâmbul ista și s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut ochi de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei, căutând cutiuța cu stafide pe care o purta Întotdeauna acolo. Era Împărțită În patru compartimente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este pentru William. CUCUL NOVELETĂ Nu, nam să scriu... Mereu se ține, simt, Ca un cățel de țâță acest gând De mine prin lugubrul labirint; Ori ca o algă pe-a ei stâncă stând; Ori ca sărutul cel dintâi, cu-alint Pe gura sărutată adăstând. Dar nu vreau să filozofez - am zis! Să scriu vreau - și voi să citiți ce-am scris. Byron, Don Juan 1 PRELUDIUL Atunci când era cu Dan, Carol se simțea mereu cumva mai puțin femeie. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un alint: „piciric“ - mai stătea puțin, fuma. Tatăl meu ânsă nu mai venea deloc. Intrase, cumva, într-o zonă cam ciudată și cu foarte multă ceață. Nu-mi plăcea să-l caut acolo, era frig și mama avea un pulovăr galben. Patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stare. Dar Noia fusese alegerea Luanei și femeia o lua ca atare. Educată, inteligentă și bine intenționată, Iuliana nu intra în amănunte. Ea dorea să puncteze doar faptul că Luana avea nevoie de atenție și iubire. Tânjea după vorbe de alint și tandrețe. Încerca să-l facă să înțeleagă că orice ar fi oferit acestei femei nimic nu valora mai mult decât un gest de mângâiere. Doamna Darie pleca așa cum venise, fără să aștepte confirmări, lăsând a părea că puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în orice secundă, să plece dintre ei. Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite! Nu-și amintea dacă-i spusese, vreodată, cât de mult o iubește. Și-a împăcat sufletul știind că menirea acelui vis fusese aceea de a-i spune că nu avea motive să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de pitulice, imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă cu un alint În voce care nu scăpă Zorelei. Vorbești ca un poponar, Gheretă, veni disprețuitoare replica femeii. Când dansăm, apăsă bine pe acest cuvânt, tu o să stai pe scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se apropie de oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a fost precis iubită. Rămîne visător cîteva secunde, cu buna și larga lui inimă făcută zdreanță de alintul pisicii favorite. Că nici n-am putut pleca la fi-mea, la Kioln (un român să pronunțe corect Köln, mai rar!), din cauza ei. Tare mă roagă Raluca... Am facut-o din dragoste, cum să n-o iubesc? "Grasu, hai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe ori fac asta: improvizez buna dispoziție. Trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lătrat „la om”, zbătându-se să rupă lanțul ruginit pentru a-i da de cheltuială curcanului Cristofor, invidios pe succesul acestuia. Toată lumea s-a adunat În jurul copilului, stergându-i frumusețea de costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint și Împăcare, copleșindu-l cu atenții și sfaturi. Abia atunci au realizat că luați cu vorbele de oameni mari, Îngrijorați de viitorul copilului, au uitat să-l sărute pe guriță, operație pe care Va o suportă cu un dezgust nedisimulat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să plângă cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex, de la scâncet și până la un plâns sugrumat. Ajuns la faza de apogeu nedorit, intervenea Vizanti cu două „ham-ham-uri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe Mamaia?! M-ai uitat, muța-mamii, muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan aducându-i cele mai dragi cântece ale celor mai fericite segmente din copilăria sa de până atunci, s-a topit de iubire și rușine și s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scară până sub barba lui Dumnezeu. Durerea, o definire a putreziciunii și atât. Dorul, prelungire a pustiei, sufletul se dilată pe măsura așteptărilor, depărtările se adâncesc, absența sfredelește inima. Mi-e dor de tine, aproapele meu îndepărtat. Durerea monahului este alint, dorul umple pântecele pământului cu pământ: Retează-mi, Doamne, un deget din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de noapte până și-n sânge. Nu-mi mai rămâne decât să închid ochii în mine, și nu în ei. Moartea este o femeie ieftină cu ceva mărunțiș de suflet, mă cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă asemăn, se va ocupa de mine ! Ea va avea în mâinile ei pe care le observă fine, cu degete lungi și nervoase viața mea ! Și poartă un nume atât de apropiat de al meu : Alindora... În numele ei se întâlnește alintul cu dorul... Ciudat și emoționant..." Dora nu reușește încă să își descleșteze gura sau poate îi este frică să spună ceva. Frică de atitudinea femeii în alb, frică de atitudinea medicului... Experiența prin care abia a trecut o inhibă. " Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
colectivități cîte un Pinocchio, un Hagi Tudose sau Harpagon, Don Juani (de cartier). Unchiul Olguței este Moș Puiu sau Herr Direktor, fiind conducător al unei întreprinderi "cu nemți și electricitate". Un văr de la țară al copiilor Deleanu, Mihu, devine prin alint Puiu și rămîne astfel și la maturitate. Pictorul excentric Alexandru Pallă este numit în familie și de către amici Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
frecvent contradictorie, a ființei scriitoricești. Din capul locului, Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
viața sau s-o blesteme din cînd în cînd, cu o putere mereu renăscută de versuitor pentru care forma artistică avea mereu farmecul inedit al spectacularității. Poezia sa este o formă de rezistență și înnoire a tradiției, o formă de alint și de chemare a misterelor existenței. Proza sa pune în valoare abilitățile jocului narativ de încifrare a pistelor, cu sugestii venind din munca sa de avocat în cazul romanelor polițiste, cu sensibilitatea sa umană de poet nostalgic în romanele de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]