165 matches
-
putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire, cu iubirea ce o port adânc înrădăcinată în acest trup tânăr și dornic de alintare. - Așa voi face, iubito, mi-este foame și-mi este sete de a te mângâia ca și cum mâine aș pleca undeva departe și aș vrea să iau cu mine amintirea fiecărei părticele a corpului tău, să-mi amintesc cu plăcere de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseții lor. Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
invitat de mai multe ori și luă cu asalt corpul fetei. O ridică în brațe și o depuse ca pe o ofrandă prețioasă, peste finețea lenjeriei albe de pe cușetă. Dalia se așeză comod așteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări și alintări pe care nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea acestor senzații declanșate de mișcarea ritmică a bărbatului care o „molesta” atât de tandru. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
cu buzele din gropița ombilicală. Lăsă sticla la locul ei și cu cealaltă mână îi mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Delicatete > FEMEIE-CĂPRIOARĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului (De dragoste) Ca o căprioară fugară, sălbatică Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare. Mi-a fost greu să te prind, Să te conving ca să rămâi cu mine. Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare
FEMEIE-CĂPRIOARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341152_a_342481]
-
lăsă invitat de mai multe ori și luă cu asalt corpul fetei. O ridică în brațe și o depuse ca pe ofrandă prețioasă peste finețea lenjeriei albe de pe pat. Dalia se așeză comod așteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări și alintări pe care nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea trăirilor interioare declanșate de acestea. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
cu buzele din gropița ombilicală. Lasă sticla la locul ei și cu cealaltă mână îi mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continua mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
nu știu pe care să-l aleg pe acela în care o soție este încântată că noaptea îi iese din bezna mâna soțului din așternut ce o pune pe ea și dai bătaie, nene.. imediat, fără vreun cuvânt, fără mângâiere, alintare, preludiu? Aaa, ce-i aia... dar, că el se onanizeaza intra-vaginal fără ca măcar mângâierea lui proprie.. sau a unui altuia ”nemângâiat, deoarece partenera nu poate într-un anumit moment, el se întoarce scuturând singur patul pe partea celaltă... sau
S-AR NUMI INTIMUL...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344042_a_345371]
-
că nu este pregătită pentru măritiș, inima fiindu-i ferecată cu lacăte mari de către un zmeu de pe un tărâm necunoscut. Cu un surâs serafic îi îndemna să privească în jur, căci cu siguranță vor descoperi făpturi gingașe care abia așteaptă alintările lor. Astfel, majoritatea cavalerilor din compania sa își găsiră perechea potrivită din cercul său de prietene. Numai ea rămase ca o porumbiță stingheră al cărei porumbel voiajor întârzia să apară de peste mări și țări. Ca urmare a rezultatelor deosebite la
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Poezie > Delectare > MAGIA CLIPEI Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului MAGIA CLIPEI de Nicolaie DINCĂ Eu păstrez în suflet, ca pe moaște, Umbrele săruturilor tale Și magia clipei de-ați cunoaște Alintarea buzelor-petale. Mi te-ai strecurat, ca o nălucă, Lângă inima adânc rănită Și când tremura plângând, năucă, O ai strâns la piept ca pe-o iubită. Cu lumina ta ai liniștit-o, Alungându-i temerea lumească, I-ai fost adăpost
MAGIA CLIPEI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379018_a_380347]
-
s-a adresat blând celor din car: toată lumea liniștită? -Toată! a îngăimat mama. Suit în car, tata mi-a arătat peisajul câmpului, tulburător de frumos, cu valurile verzi de grâu, abia crescut de-o palmă, dar care se unduia la alintarea vântului. Apoi, cum cântă ciocârliile, înălțându-se în albastrul imens al cerului și pomii înfloriți din depărtări, ca niște fantome de zăpadă. Cu gura căscată, scăpam din când în când câte un „ăă!”. Și le făceam pe mama și pe
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
ghemuiește astrul după un colț de zare. Răpus de truda zilei se lasă învelit Cu voalurile nopții și cergile stelare, Rememorându-și drumul, visând la răsărit. Pornise-n zorii zilei înviorat de ceața Lăptoasă din iatacul iubitei lui trezite, De alintări de valuri care-i mângâie fața Și raze jucăușe, asupra-i risipite. Ea, primenită-n grabă, începe să se-ntindă spre mal, purtând mareea simbol de voluptate, Iubitului să-i prindă privirea în oglindă Și să-i întoarcă zâmbet din
ÎMPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382050_a_383379]
-
-ai pus să te jelească, De parc-ai vrea să știu c-ai adormit Și nimeni nu-i din somn să te trezească. M-aștern pe trupul tău că Elisei, Te-acopăr cu suflarea mea fierbinte Să te trezești sub alintarea ei, Din somnul greu să te ridici cuminte. Nu poți să mori cât încă eu trăiesc! Știu c-ai plecat din nou în prigebie- Spre a-i uimi pe cei ce te hulesc, Cu toată strălucirea dată ție! Referință Bibliografica
POEZIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373491_a_374820]
-
-ai pus să te jelească, De parc-ai vrea să știu c-ai adormit Și nimeni nu-i din somn să te trezească. M-aștern pe trupul tău ca Elisei, Te-acopăr cu suflarea mea fierbinte Să te trezești sub alintarea ei, Din somnul greu să te ridici cuminte. Nu poți să mori cât încă eu trăiesc! Citește mai mult Orice ar fi, tu nu te-ndepărta,Căci nu ești nor să fugi cum bate vântul,Nici zid de netrecut în
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Trei bocitoare-ai pus să te jelească,De parc-ai vrea să știu c-ai adormitși nimeni nu-i din somn să te trezească.M-aștern pe trupul tău ca Elisei,Te-acopăr cu suflarea mea fierbinteSă te trezești sub alintarea ei,Din somnul greu să te ridici cuminte.Nu poți să mori cât încă eu trăiesc!... XXIII. JALBA POPORULUI, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. Pe Cloșca și Crișan i-ați tras pe roată
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
cei doi scriitori m-au invitat să le vizitez „Peștera de creație literară”, un loc misterios unde muzele, ca niște sirene, îi atrag în apele iluzorii ale literaturii și îi „copleșesc” cu licorile inspirației, lăsându-se răsfățați de dulcile lor alintări. Vă închipuiți că ciudații mei confrați și prieteni mi-au stârnit curiozitatea de a cunoaște acest loc fermecat, să gust și eu din miraculoasa licoare a muzelor, unde te servesc cu inspirația... la tavă. Bănuiam că vălul de mister este
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
am fost iubita ta. Și-mpărțeam pe vatra vremii necazuri și bucurii; De aveam puțin noroc, îți făceam vreo trei copii, Și din când în când treceau pe la noi, ca fiecare; Căci la trista bătrânețe ne-ar fi fost o alintare... ...Când urmașii o să-ți poarte numele, te mândrești; Nu să stai și să te-ntrebi... pentru cine mai trăiești? Crezi că n-am avut dreptate?... Ia aminte și citește! Nu te teme. Tu ai vrut-o și-ai întins-o
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
gândului. Glasul lui Cornel Constantiniu e un creuzet în care se combină și ard cu flacără albastră taina și tăcerea, calmul și tresărirea, întunecarea și însorirea, veacul și clipa, iubirea și patima, văzduhul și pasul, firul și claia, rana și alintarea! „Eu sunt un trubadur”, „N-ați văzut o fată ?”, „Nimeni nu e singur pe pământ”, „Unde ești, fericirea mea?, „Amintește-ți mereu”... și multe alte melodii sunt transfigurări melancolice, laviuri pe portativ, în tonurile vieții lui Cornel Constantiniu. Romantice drumuri
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseții lor. Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
Stihuri > Prietenie > CĂPRIOARA FUGARĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ca o căprioară fugară, sălbatecă Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
Iar tu erai un strigăt ivit spre ispitire Tu erai un punct în taina ta desferecată În lumea punctelor găseam cărarea deodată Părea că ne-ntorceam spre cortul cerului Locul sacru, cuibul tainic al misterului Și mai departe, spre cosmice alintări Spre roditoare începuturi, mângâieri. Spre reîntorceri ades ne-ndreaptă firea Cu bucurie! când călăuză e iubirea! MISIUNE SACRĂ Desprins dintr-un meleag, bătrân suspin Însingurat de noapte și preamult venin Din tărâmul din care vii însingurat, pustiu Visând o stea
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
invitat de mai multe ori și luă cu asalt corpul fetei. O ridică în brațe și o depuse ca pe o ofrandă prețioasă, peste finețea lenjeriei albe de pe cușetă. Dalia se așeză comod așteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări și alintări pe care nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea acestor senzații declanșate de mișcarea ritmică a bărbatului care o „molesta” atât de tandru. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
cu buzele din gropița ombilicală. Lăsă sticla la locul ei și cu cealaltă mână îi mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde, Însângerând adânc și unde. Iar ea îi trimitea spre maluri, Iubiri pe crestele de valuri. Ascult frumoasa alintare A apei către dragu-i soare. Surprind apoi un gând hai-hui, Este amanta astrului! În următoarea dimineață, Albastru-i strălucind pe față, Mă-ncredințează că-l iubește Și până-n noapte îl dorește. Iar, de vre-un nor, Doamne ferește, Drumul iubitului umbrește
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
într-una aș vrea să mă mint Că-s viu și renasc acum din mormânturi. Mai caut cuvinte dar greu le găsesc Și nu pot trăi rătăcind prin durere. Că tot ce caut acuma, trăiesc și iubesc Nu este decât alintare și fiere. Nu sunt, nu exist sau poate-am murit Mă pierd printe scuze, iluzii deșarte De-aceea-e așa greu de trăit Plângând eu mă simt o eternitate. Brăila, septembrie 2016 Referință Bibliografică: SUNT UN OM / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]