173 matches
-
întregului poem pivotează în jurul unui cuvânt, a cărui încărcătură stilistică, dirijată de gândirea înaltă a poetului, depășește cu mult condiția lui, modestă de adverb. Versificația este trohaică, în spiritul metricii populare, ceea ce înseamnă că accentele produc un ritm coborâtor, de alintare, dar și de tânguire. Nu altfel sunt manifestările fetei care se plânge galeș de pericolul de a fi părăsită și se alintă într-un spectacol erotic, prin care încearcă să-l seducă pe bărbatul ales. Versurile sunt scurte și uniforme
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
fie lipsită de manierismul epocii, se remarcă prin cultul iubirii, poetul scriind o poezie languroasă, de alcov, cu oftaturi artistice. Elogiază femeia, chinurile fericite ale dragostei, jurămintele, ca un adevărat profesionist al iubirii. Femeia trădătoare este mustrată cu o cochetă alintare din partea poetului, care stăpînește stilul de conversație erotică, cu imputări voalate, tachinări și amenințări. Într-o poezie grațioasă dezvoltă motivul oglinzii care, din gelozie, nu reflectă întreaga frumusețe a iubitei ("Oglinda cînd ți-ar arăta...") a scris și poezii în
Alecu Văcărescu () [Corola-website/Science/308775_a_310104]
-
etapă a socializării realizată pe parcursul perioadei de grădiniță. Climatul școlar este mai rece și mai puțin protector. Cadrele didactice au raporturi rezervate cu elevii, iar colegii de școală nu au dispoziție să fie înțelegători cu un elev ursuz care așteaptă alintări. În școală fiecare învață să-și înfrâneze pornirile emoționale. Gândirea copilului devine sistematică, se adâncesc totodată și operațiile concrete ce permit intelectului să înțeleagă dincolo de datele percepției și reprezentării. Copilul reușește să își însușească o multitudine de noțiuni care comprimă
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
educației, și nu este rușinos ca un tânăr să filosofeze. Mi se pare însă un lucru ridicol, Socrate, ca un om ajuns la maturitate să mai filosofeze încă, astfel că cei ce filosofează îmi fac o impresie foarte asemănătoare cu alintarea și joaca unor oameni maturi. Când văd un copil, căruia îi este îngăduit să se comporte astfel, alintându-se și jucându-se, îmi face plăcere și consider că este un lucru agreabil care șade bine unui copil de condiție liberă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar care nu poate renunța cu totul la clișee romanțioase, la mai vechile "candori" și alintări pisicești, care o mențin vulnerabilă. Din această cauză, oricît de emancipată ar fi (s-ar dori), românca acestor ani tot în ieftine dramolete de menaj sfîrșește. Așa cum întreaga noastră societate, de altfel, sfîrșește în dramolete. Ioana Drăgan, Poveștile Monei, Ed.
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
o mie. Același zâmbet, aceeași sclipire jucăușă În priviri. - Cam multe aventuri pentru o singură călătorie, contessina... și mă bucur să te revăd, signor Alexandru... leule... Alexandru sări din trăsură și se aruncă În brațele lui Pietro. „Leule” era o alintare știută numai de ei doi și de tatăl său, care, de altfel, o și inventase cu ani În urmă, când Îl surprinsese desenând leul Înaripat, blazonul Serenisimei Veneții. - Numai o clipă, spusese Pietro, Întorcându-se spre cei treizeci de călăreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
te rănească; dimpotrivă! Buzele lui ating buzele femeii, într-un joc lung, chinuitor, asemeni fluturilor ce-și mențin zborul asupra unei flori, atingînd-o mereu, amînînd de fiecare dată așezarea. Frumoasă... Frumoasă ca un blestem șoptește Mihai. Sărutul lui, ca o alintare, coboară pe gît și se plimbă îndelung, timp în care, palma lui atinge pieptul femeii ca din întîmplare, așa cum l-a învățat Doamna Ana; "doar oile se lasă devorate de lupi; caii de rasă trebuie dresați cu ceva dulce... Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii, ca apoi să i-o înapoieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băuturi. Pot să capăt și eu ceva de băut? — Bună, scumpule, i se adresă Alex, ca și cum l-ar fi așteptat (ceea ce nu corespundea realității). În mod obișnuit, nu-i spunea lui George „scumpule“, nici în public, nici în intimitate, și alintarea sună ca un soi de proclamație sau de provocare. După care i se adresă lui Tom: — Dă-i fratelui tău o băutură. — Whisky, Tom, dragule, spuse George, preluând de la Alex tonalitatea răsfățărilor și zâmbind. Tom tună whisky într-un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plin farmecele nimfei încât legendele ulterioare îi atribuie un fiu numit Latinos (mai des considerat fiul lui Circe, ceea ce ne face să ne gândim la înrudirea dintre aceste două personaje). Dar Ulise se satură de mângâierile sale, se plictisește de alintările și farmecele ei "de când se săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți pe valuri și cu inima
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în care familia locuiește pentru câtăva vreme, cu imaginea unei bucăți de vată ce trenează alături de o farfurie, paturile pe care domnește un respingător amestec de toate lucrurile posibile, mâncare grasă (ca grăsimea de gâscă ce alunecă din mâini) sau alintările insuportabile ale surorii sale mici care își strigă copilul "comoara mea", în timp ce acesta "își face nevoile pe jos chiar în mijlocul camerei și se joacă în același timp" etc. Într-un joc de inversiune, de interiorizare, joc cu oglinda în care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și cum să mănânce, cum să muncească, cum să învețe și cu cine să fie prieten. Toate aceste eforturi au rostul lor, dar de îndată ce depășesc măsura, devin cicăleli torturante care produc o reacție de frustrare în sufletul copilului. „Atenția exagerată, alintarea excesivă pot conduce și ele la deformări caracteriale. Victimele se numără în special printre copiii mai mici ai familiei sau cei care sunt singuri la părinți” (Vlad, 1978, p. 96). Efortul părintelui poate avea ca rezultat aversiunea elevului pentru școală
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
negativiști”. Prozaismul și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
Ivan, în acord cu moda și cu numele fraților săi Sonia și Tosia și cu frații ce-l vor urma, Costea și Mașa, sau Vania, cum îi vor spune toți cei apropiați. În familie nu prea a cunoscut nume de alintare. Pentru mamă și frați era mereu Vania, iar pentru tata era cel mai adesea „măi băiete“. Rareori la urechi îi ajungeau diminutivele Vanicica sau Vaniușa, probînd apropiere sufletească, așa cum a fost cu Ilenuța <footnote „Cînd [Ilenuța, marea iubire a lui
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Ivan, În acord cu moda și cu numele fraților săi Sonia și Tosia și cu frații ce-l vor urma, Costea și Mașa, sau Vania, cum Îi vor spune toți cei apropiați. În familie nu prea a cunoscut nume de alintare. Pentru mamă și frați era mereu Vania, iar pentru tata era cel mai adesea măi băiete. Rareori la urechi Îi ajungeau diminutivele Vanicica sau Vaniușa, probînd apropiere sufletească, așa cum a fost cu Ilenuța ori Vera. În timp ce pentru mama, Smaragda Theodorovna
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Iași, precum și cu 2 patroni angajatori. 226 Dominique Lhuilier și Aldona Lemiszewska, op. cit., p. 127. 227 "Măritate prea devreme, cu soți care nu au știut să se poarte tandru cu ele, femeile descoperă de-abia în închisoare ce înseamnă mîngîierea, alintarea și dragostea. Cînd trăirile sînt intense și de lungă durată, relația nu ia sfîrșit nici după eliberarea uneia din ele, cea rămasă primind vizita eliberatei, care-i pregătește și locul în care să trăiască împreună viitorii ani" (Anca Ionescu, Reflexii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prin a invoca unele opinii critice de autoritate, mai cu seamă din categoria acelora care aplică operei lui Proust o grilă freudistă. Întoarcerea personajului-narator la edenul copilăriei ar reprezenta în opinia acestor critici o căutare tulbure a stărilor „prenatale”: „În alintările mamei - admite Vladimir Streinu - adultul se dorește copil, copilul - prunc și pruncul - făt.”3 Criticul român socotește, cu o rezervă implicită, că „perspectiva nu e neinteresantă”4. Ceea ce obiectează acestei viziuni freudiene este doar că ea nu ușurează accesul spre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
nici pe departe inexplicabil, nu nyilașiștii 54 au profitat de pe urma eșecului legat de politizarea independentă din Transilvania. Încetineala revizuirii reformei agrare, discriminarea (probabilă) la acordarea posturilor (care a fost destul de relativă, după cum am văzut), deschiderea "foarfecii" agrare, sistemul cotelor și "alintarea" minorității române și germane au deziluzionat însemnate straturi ale maghiarilor din Transilvania. Pentru ultima afirmație s-ar putea cita numeroase surse, dintre care vom apela doar la două: "Administrația civilă cade în extrema cealaltă atunci când, din dorința de a ocoli
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
2002, 903. O biserică de lemn a fost construită în 1757, o alta, cu hramul “Sfântul Dumitru”, în 1806, iar școala primară a fost înființată în 1908. Et.: n. pers. Neago(i)e d. Neagu care provine din slv. Neago(mir) “alintare” + suf. -ești (etimologie dată de N.A. Constantinescu). OITUZ, sat din comuna Brețcu, județul Harghita, situat pe cursul superior al râului Oituz; sat din comuna Oituz, situat în Depresiunea Ferăstrău - Oituz, pe cursul mijlociu al râului cu același nume, la 15
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
acuma însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiei"", sau, la 18 februarie 1882, "știe să amenințe cu alintări pisicești à la Iunion: " Știi tu că dacă Mâțu nu-i cuminte, apoi și Mâța se va mulțumi și m-oi duce și eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele mai cu seamă în costumul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
esențiale din viața noastră printr-o căsni cie durabilă cu șoferi, cu subofițeri de administrație, cu mici negustori sau meseriași, cum am văzut atâtea. Când ne pri meau „la odaie“, cum se spunea, pe noi, liceenii, chemându-ne cu dulci alintări materne („Vin’ la mama, școlerule!“), flatate grozav de șepcile noastre cu dungă de „curs superior“, ni se aban donau, dragele de ele, și ne că deau În brațe hohotind de plâns ca niște proaste („Tu ești Emi nescu al meu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
omul cu farmec și umor (cum pretinde), relaxat (deși afectează relaxarea), stăpîn pe sine în toate împrejurările (de-ar fi să-mi amintesc numai episoadele cu „izbucniri ale glandelor” la care eu însumi am fost de față). Nu fără o alintare de superioritate, la sfîrșitul discuției, mi-a întins mîna. Am convenit pentru un modus vivendi. Nu-mi fac iluzia că această „blanchizare” a rufelor „în familie” a risipit neînțelegerile dintre noi. Dimpotrivă, cred că mi-am cîștigat un loc într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu familia dumneavoastră, am găsit căldura și bucuria unor zile ce nu vor mai veni, din suflul lor lipsind tocmai soțiile noastre care știau să facă totul frumos și de neuitat. Vai, cum s au dus, și o dată cu ele și alintările noastre !! Aș vrea să vă întreb, ce mai faceți, cum stați cu sănătatea, cum reușiți să înlăturați greutățile care apar zilnic, singurătatea care poate da omului, atâtea?! Doamne, când mă gândesc la trecutul care umplea casa dvs., prin toți ai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Schuh. Numele ei, care în germană însemna pantof, o distra teribil pe Nel. Tot sărind într-un picior și repetând Lilly-Schuh, Lilly-Schuh, a ajuns la o prescurtare adoptată până la urmă de toți. Mai mult decât poreclă, Lillișu suna ca o alintare. Locotenentul mai află și cum ajunsese la Bugaz, din cea mai pură întâmplare. Odată, când Grig trebuia să se ducă la Șaba, tatălui ei i-a venit ideea să-l invite pe șeful de gară cu tot cu familie. Vizitaseră pivnițele și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în direcția sursei de gălăgie: — Liniște! Nu ne putem odihni! Faceți băiatul să tacă! Băiatul, cu mersul lui împleticit, atârnat de gâtul tatălui, urlă, plânge, cu ochii dați peste cap. Părintele își vede de mersul lui resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de agresivitatea femeii
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]