173 matches
-
est se înalță o serie de piscuri cu o înălțime mai mică printre care se numără Vârful de Est și Breithorn Zwillinge (Gemenii Breithorn). Spre est lanțul muntos se termină cu piscul Schwarzfluh (Roccia Nera). Urcarea pe masiv este ușurată alpiniștilor de existența unui teleferic pe muntele "Kleine Matterhorn" („Micul Matterhorn”). Urcarea pe munte durează între 2 și 3 ore. Schiorii buni cu experiență pot coborî pe versanții muntelui în vale. Prima escaladare a muntelui a fost realizată în 1813 de către
Breithorn (Zermatt) () [Corola-website/Science/321781_a_323110]
-
la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât și oficialități din Turda. Crucea a căzut în anul 1998, fiind înlocuită în aprilie 1999 cu o alta, tot din metal. Această cruce a fost montată prin grija membrilor "Asociației Alpiniștilor Pajura" din Turda. Vechea bisericuță din lemn ridicată în anul 1937 pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în sensul de curgere a văii Hășdate), pe locul unei vechi mănăstiri greco-catolice, a fost demolată în anul 1966, deoarece nu mai era
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
dat zeiței Shiva. Cine se apropie măcar o dată de acest vârf înțelege de ce localnicii l-au botezat în acest fel. În anul 1921, pe vremea când excaladarea vârfurilor de peste 8.000 de metri înălțime era încă un vis, unul dintre alpiniștii cunoscuți ai epocii a pronunțat următoarele cuvinte: În acea perioadă, alpiniștii se familiarizaseră numai cu versanții nordici ai unor giganți, precum Makalu sau Everest. Excaladarea pe versanții sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibilă din motive politice
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
înțelege de ce localnicii l-au botezat în acest fel. În anul 1921, pe vremea când excaladarea vârfurilor de peste 8.000 de metri înălțime era încă un vis, unul dintre alpiniștii cunoscuți ai epocii a pronunțat următoarele cuvinte: În acea perioadă, alpiniștii se familiarizaseră numai cu versanții nordici ai unor giganți, precum Makalu sau Everest. Excaladarea pe versanții sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibilă din motive politice. O carte publicată în 1930 ilustrează respectul cu care era privit
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
încă din 1934, un grup de francezi a început să plănuiască excaladarea vârfului dinspre Tibet. Francezii au susținut că au descoperit un traseu comod după ce au privit un set de fotografii vechi. Guvernul din Lhasa a refuzat însă să permită alpiniștilor accesul pe teritoriul Tibetului, iar riscanta expediție nu a mai avut loc. După transformările politice din anul 1950, Nepalul s-a deschis către lume. Alpiniștii au avut în sfârșit posibilitatea să atace dinspre sud piscurile la care visau. În 1953
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
au privit un set de fotografii vechi. Guvernul din Lhasa a refuzat însă să permită alpiniștilor accesul pe teritoriul Tibetului, iar riscanta expediție nu a mai avut loc. După transformările politice din anul 1950, Nepalul s-a deschis către lume. Alpiniștii au avut în sfârșit posibilitatea să atace dinspre sud piscurile la care visau. În 1953, o echipă britanică a încercat să urce pe Makalu venind dinspre sud-vest. Unicul traseu posibil pentru escaladă din punctul de vedere al britanicilor era oferit
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
atac". De această dată, încercarea lor a fost încununată de succes: la 15 mai, grupul a ajuns pe vârful Makalu. Aparatele de oxigen de ultimă generație s-au dovedit foarte utile. În plus, condițiile atmosferice au fost deosebit de îngăduitoare cu alpiniștii. Jean Franco a descris experiențele pe care le-a trăit în timpul expediției în cartea intitulată ""Makalu"", în care numește maiestosul vârf ""muntele norocului"". După cucerirea vârfului Makalu în 1955, expediția franceză și-a mai înscris în palmares și cucerirea vârfului
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
îndepatate/ izolate, pe trasee de drumeție sau în afara acestora. au fost a fost descrise pentru prima data în 1930, de clubul de drumeții și alpinism montan, The Mountaineers. Multe organizații regionale și autori de specialitate recomandă ca excursioniștii, backpackerii, și alpiniștii să se asigure în mod riguros că au cele zece articole esențiale cu ei. Cu toate acestea, unii experți excursioniști ai ultralight backpacking-ului, nu poartă întotdeauna toate aceste articole. Conform "", cele zece articole de bază sunt: Manualul recomandă suplimentarea "celor
Cele Zece Articole de Bază () [Corola-website/Science/325990_a_327319]
-
în condiții de presiune atmosferică ridicată sau scăzută care depășesc cu mult limitele obișnuite la care organismul este adaptat. Presiuni atmosferice mici se întâlnesc la altitudini mari, astfel că exemple de persoane afectate de astfel de presiuni sunt aviatorii și alpiniștii. Presiuni atmosferice superioare celor de la nivelul mării se întâlnesc doar în mine. Un studiu privind presiunea în minele foarte adânci arată că într-o mină cu adâncimea de 5000 m presiunea este echivalentă cu cea de la o scufundare în apă
Presiune atmosferică () [Corola-website/Science/311591_a_312920]
-
un loc propice pentru a se cățăra. Supranumită "Everestul Australiei", Piramida lui Ball părea că nu va permite să fie escaladată. Dar în 1965, Bryden Allen și John Davis au condus o echipă australiană care a izbutit să atingă vârful. Alpiniștii au fost foarte aproape de înfrângere pe ultimii 60 m, unde bucățile de rocă se aflau într-un echilibru atât de precar, încât unele s-au rostogolit în mare, lăsând în loc goluri bătute de vânt, ce conferă stâncii au aspect de
Piramida lui Ball () [Corola-website/Science/332007_a_333336]
-
1892, s-a numărat printre cei care au cucerit Vârful Staroleśny. După 1896, din cauza unor probleme de sănătate, a renunțat la expedițiile montane, însă a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al "Towarzystwo Tatrzańskie" ( al "Asociației Alpiniștilor din Tatra"). Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri "Na skalnym Podhalu
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al "Towarzystwo Tatrzańskie" ( al "Asociației Alpiniștilor din Tatra"). Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri "Na skalnym Podhalu", iar mai târziu epopeea "Legenda Tatr", care este împărțită în două părți: "Maryna z Hrubego" și "Janosik Nędza Litmanowski". În anul 1896 s-a
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
în prezent disputat de India și Pakistan), care aparține acum în mare măsură Indiei. La granița dintre cele două state se strecoară printre Munții Hindukush și Munții Himalaya și ocolește pe la nord Vârful Nanga Parbat (8.125 m), spaima tuturor alpiniștilor. În apropiere de Attock, fluviul scapă, în sfârșit, din corsetul munților. El parcurge teritoriul Pakistanului pe o distanță de 1.000 de kilometri. Deoarece orașele importante ale acestei țări sunt înșirate pe cursul fluviului, se poate afirma fără exagerare că
Ind () [Corola-website/Science/306738_a_308067]
-
matematică. Licențiat în matematică în 1948, McCarthy și-a continuat studiile la început tot la Caltech. Doctoratul în matematică l-a primit de la Universitatea Princeton în 1951, conducător de doctorat fiind Solomon Lefschetz. McCarthy s-a căsătorit cu programatoarea și alpinista Vera Watson, care a murit în 1978 în tentativa de a escalada Annapurna I. După ce a lucrat o perioadă la Princeton, la Universitatea Stanford, la Dartmouth și la MIT, a devenit profesor universitar la Stanford în 1962, unde a rămas
John McCarthy () [Corola-website/Science/313167_a_314496]
-
porteri, în total 502 porteri. Cîteva zile de ninsoare au îngreunat marșul expediției pe uriașul ghetar Baltoro și au determinat dezertări în rândurile porterilor. Odată cu schimbarea vremii, după 23 mai, a început să se îmbunătățească și situația expediției. Între timp, alpiniștii au deschis drumul pe creasta Abruzzi, recunoscând amplasamentele taberelor 1 (la 5.400 m) și 2 (la 5.800 m). Planul întocmit de dr. A. Desio prevedea echiparea integrală cu pitoane și corzi fixe a traseului de escaladă și ocuparea
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
necesare asaltului. Deși timpul era nesigur, Compagnoni și Lacedelli au pornit cu hotărâre spre vârf. După eforturi la limita posibilității omenești, la 31 iulie 1954, la ora 18.00, vârful celui de-al doilea munte al lumii este cucerit de alpiniștii italieni Achille Compagnoni și Lino Lacedelli. Alpinistul timișorean, stomatolog în vârstă de 27 de ani, Horia Colibășanu, de la Clubul Sportiv "Alternative", a reușit la data de 28 iulie 2004 prima ascensiune românească pe temutul vârf himalayan K2, devenind singurul român
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
în cordă ca masură de protecție împotriva căderii, excepție făcând mersul pe ghețar. 2A/B = Peu Difficile = puțin dificil, trasee cu scurte pasaje tehnice pentru care se recomandă folosirea echipamentului de asigurare și trasee complicate pe ghețar. se recomandă doar alpiniștilor experimentați 3A/B = Assez Difficile = destul de dificil, trasee cu pasaje de cățărat sau pante de zăpadă sau gheață cu unghiul de înclinare cuprins între 45 și 65 de grade. 4A/B = Dificile =dificil, trasee susținute (lungi și cu pasaje periculoase
Alpinism () [Corola-website/Science/297128_a_298457]
-
special iarna. Creasta Turnului este cea mai lungă din cele trei creste din nordul muntelui, cu aproximativ 600 metri de urcat. Nu este un traseu dificil din punct de vedere tehnic, și majoritatea urcărilor pot fi tratate fără frânghii de către alpiniștii competenți, dar este solicitant. Creasta Castelului (în ), prima dintre cele trei creste principale, este mai ușoară, iar Creasta Observatorului este considerată foarte dificilă; ultima fiind cea mai apropiată de vârf. Între Creasta Turnului și cea a Observatorului se găsește Valea
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
astfel întreg plămânul. Pentru prevenirea hipoxiei de altitudine ca și a efectului presiunii reduse se utilizează cabine presurizate la avioanele de pasageri sau în zborurile cosmice și costume individuale ce asigură și protecția antigravitațională la piloții de pe avioanele de luptă. Alpiniștii care nu ating înălțimi mai mari de 9000 m folosesc numai măști racordate la tuburi de O2. Hipobarismul acut provoacă modificări la nivelul ventilației pulmonare, a funcției respiratorii a sângelui și a aparatului cardio-vascular. Ventilația pulmonară crește ca urmare a
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Mașloc - Fabrică de Lapte, Spital, Primărie; Remetea Mică, Șarlota, Buzad, Altringen, Bogda - sat+tabăra, Sintar, Comeat, Alios - Fabrică de lapte, Brutarie, Cralovăț, Curtea, Jamu Mare (p), Comloșu Mare, Comloșu Mic, Lungă, Beba Veche. JOI: Timișoara (străzile Turda, Glinka, C. Dorobanților, Alpiniștilor, Orăștie, Ștrandului, Palmierilor, Labirint nr. 2, sc. A, C, Zorilor, Măslinului, A. Russo, Semicercului, Vidin, Lisabona, Veronica Micle, Căpitan Dan, Țebea (p), C. Torontalului, Bucovinei, Miresei (p), Felix, U.S.A.M.V.B. , C. Aradului - U.T.T. , Sere, Aerotim, Biobaza, Lic. Agricol
Agenda2004-27-04-util pentru dvs () [Corola-journal/Journalistic/282619_a_283948]
-
HISTORIA Într-o zi mă uitam la televizor la un film documentar pe National Geographic când mi-a venit brusc o idee: să mă fac alpinist! Oricum n-aveam meserie, deci nimic de pierdut, și în emisiune se spusese că alpiniștii câștigă bine, mai ales ăia care fac curat pe Himalaya, adică adună sticle, cutii de bere, tuburi de oxigen, cadavre, mânuși și ce gunoaie mai găsesc pe-acolo, și cică primesc 500 de dolari pe zi. Bani de care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șoseaua națională și vremea e rea. Am pus mâncarea gătită în două genți și m-am acoperit cu o blană mare de oaie în spate și cu pături pe picioare. Eram îmbrăcată cu o salopetă pufoaică, din acelea care foloseau alpiniștii, o haină tot pufoaică, cu glugă și cizme îmblănite. Astfel echipată, am plecat la drum. Nu simțeam frigul. Eram decisă să înfrunt viscolul. La fel de bine îmbrăcat era și bunul nenea Turuianu. Cu mare greutate am ajuns la ieșirea din comună
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în care ne-am eliberat de o sarcină/obligație, care ne-a provocat starea de frică. Unor oameni, frica le face plăcere: amenințarea produsă de un pericol la care expun voluntar îi încântă pur și simplu. Este cazul soldaților, al alpiniștilor, al piloților de curse etc. Mulți oameni trăiesc cu mare plăcere experiență pseudo-fricii, pe care o oferă rotirea într-un carusel din parcul de distracții. Iată cum frică poate produce plăcere. În expresia facială a fricii, sprâncenele sunt ridicate, ochii
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a mai putut continua. A urmat o pauză de peste un deceniu și cel de-al Doilea Război Mondial cînd dispăruse apetitul pentru recorduri sportive. La doi ani după ce granița tibetană fusese închisă pentru străini (1949), o expediție franco-elvețiană (incluzînd pe alpiniștii Raymond Lambert și șerparul Tensing, ultimul un veteran al escaladărilor în Himalaya) a atacat de data aceasta peretele sudic, mai accesibil tehnic, pornind din Nepal (Katmandu) care își deschisese între timp granițele, și a ajuns pînă la înălțimea de 8
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și balustrade ocrotitoare. Așadar, în acest scenariu, oricât de optimist ar fi el, prezența riscului este o realitate de ne-contestat. Aici, sunt ca un acrobat cu atenția consubstanțială corzii pe care se menține pendulat deasupra adâncimii amețitoare sau asemeni alpinistului ce și-a investit certitudinea vieții și ocolișul morții în împletiri din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]