2,520 matches
-
și diversă, nu infinitul deșert al ființei sale, acea ființă pe care Robinson încă nu o cunoaște. Leacul nostalgiei lui Robinson nu este Vineri, cum am fi tentați să credem. Indianul pe care il salvează de la moarte reprezintă, inițial, o alteritate obiectivata și concretizata, la care personajul se raportează însă tot că la o himera, căci a-l trata conform normelor civilizației pe care încearcă să o recompună pe insula echivalează cu a-l include în proiectul său recuperator. Tournier concepe
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
pe insula echivalează cu a-l include în proiectul său recuperator. Tournier concepe, însă, un Robinson pe care insula îl transfigurează complet, cum spuneam. Este o insulă însuflețita, chiar erotizata intens (în Limburile Pacificului), un fel de suprapersonaj, semn al alterității absolute pe care o descoperă eroul. Ea îl înghite treptat, întocmai ca și florile pe care le studiază personajul, care țin captive diverse insecte pe durata polenizării. Vindecarea de nostalgie a lui Robinson se face pe masura ce el cedează, ca într-
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
dezvolta și ipoteze asupra viziunii practice și eficiente a existenței, ba poate chiar asupra unei mentalități consumiste. Evident, rolul antropologic și cultural al hranei e reflectat în orice limbă, de pildă în metaforele mîncatului și ale foamei, ori în desemnările alterității, ale străinilor, pe baza hranei consumate. În cazul de la care am pornit, domină totuși, în mod destul de probabil, efectul glumeț și ușor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite că metonimie cognitivă. Tehnicile elementare ale hrănirii apar că semne de maturitate intelectuală
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți și nori aduși aproape de prelungirea gîndurilor celor mai intime ori personale; atîta putere în a te descoperi, în a fi altul prin răsturnarea bărcii, prin
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
noi, în viață. În viață și nu tocmai. Sau nu chiar. Fiindcă exact în momentul în care dublul discursiv al lui Dumas concepe și verbalizează o îndoială cu privire la statutu-i de om viu, fix în acea clipă, în text se insinuează alteritatea. Și o face - cum altfel? - prin oglindă. Iar acest fapt se întîmplă fiindcă a fi viu înseamnă, tocmai prin aceea, a fi muritor, iar orice demiurg (romanticii, ca și renascentiștii, aleg, din toate, acest rol și au curajul - ba, aș
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
și renascentiștii, aleg, din toate, acest rol și au curajul - ba, aș zice, și motivele - de a o face explicit) are un dublu (inferior, desigur) ce i se opune. Uneori (cum vom vedea) - flatîndu-l. Tocmai narcisismul e acela ce invocă alteritatea. Lucru rar, de regulă. Pentru a-și proba sieși faptul că e viu - prin urmare, că presa (adversă, care pretindea că a fost împușcat în noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente, la oglindă. La oglinda cea
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
se lasă uimirii odihnei/ te simt transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se sfîrșește" (semn). Nu reprezintă oare alteritatea un avantaj al creației? Nu împrospătează oare ea imaginea, n-o înavuțește cu accepții și nuanțe noi, în jocul capricios, infatigabil, al elementelor? Celălalt beneficiază de un unghi de vedere inedit, la intersecția vieții exterioare cu cea interioară: "sorbit de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
de la individ la colectivitate și de la o condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
în colaborare cu Alain Finkielkraut, publicată în urmă cu cîțiva ani în românește, Noua dezordine amoroasă. Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și paradoxuri logice preluate într-un filozofie subtilă a identității și alterității. Care sînt aceste jocuri/paradoxuri? Însăși metaforă titlului, hoțul, ca paradigmă semantica a actului de îndrăgostire, atît de des asociat cu sintagme în care apare verbul "a fura", sau alte verbe ale violenței și ale privării. Erotismul pentru Bruckner înseamnă
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
de ce tocmai o barcă cu vopseaua luată?/ de ce un plaur din paie și din crengi?/ de ce tocmai un numar mereu același: 222?/ de ce tocmai un cîntec nesuferit?" (Zi). Una din figurile simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează un epic enigmatic prin multiplicarea de sine. Ființă i se preface într-o suită de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
tuturor și a nimănui, anagrama oarecum gratuită a Canadei, va inaugura lungul și dificilul traseu de integrare în continentul-tară de adopție. Oferta unui asemenea "context" e plurala și are deja o solidă "tradiție" literară. Dezrădăcinarea, părăsirea forțată a locurilor natale, alteritatea, deseori radicală și imposibil de asimilat, pun în mișcare, respectînd un tragic ciclu al eșecului și al reluării, un complex mecanism de recreare a identității. Acesta dezvolta noi tensiuni ce pot fi relaționate succint pe baza a doua dihotomii, una
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
relaționate succint pe baza a doua dihotomii, una temporală și o alta spațială: prezent/ trecut și aici (țară de adopție)/ acolo (țară de origine). Nostalgia va constitui în acest cadru cea mai importantă piedică în constituirea noii identități, în anularea alterității, condiție a reușitei integrării psihice. Același sentiment va ornamenta rapid locul natal cu varii mitologii și simboluri sacre. Pentru Dan Damiano nu mai există România, ci Dacia Felix, sub puterea lui Zamolxis. Situarea retractila a țării de origine într-o
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
concomitent cu regresul într-un trecut aflat într-un continuu proces de mito-poetizare. Singură posibilitate de contact cu noua paradigmă, pare să rămînă doar cultură, în fapt tot o a-realitate sau o modalitate de a-socializare. Inapt pentru depășirea alterității, captiv nostalgic într-un trecut ce pare să se depărteze tot mai mult de adevărată figură a trecutului, experimentînd un complex eșec identitar, Dan Damiano își caută de fapt în prezent trecutul, prin grila unui esențial Mimesis, unificator și recuperator
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
scriu o carte de imagologie", dar, "până la urmă a iesit tot o carte de literatură română veche", Dan Horia Mazilu a scris, de fapt, o carte despre un subiect care, de ceva vreme, dă naștere la noi și noi interpretări: alteritatea, mai exact, modul in care au descoperit românii alteritatea. I-au servit drept material, în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
iesit tot o carte de literatură română veche", Dan Horia Mazilu a scris, de fapt, o carte despre un subiect care, de ceva vreme, dă naștere la noi și noi interpretări: alteritatea, mai exact, modul in care au descoperit românii alteritatea. I-au servit drept material, în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
cancelarie sau codice de legi. (Am operat, la rându-ne, o selecție, corpusul pe care Dan Horia Mazilu îl considera cu modestie, oricând amendabil, dar "îndestulător pentru intențiile sale" fiind cu mult mai mare). Una dintre modalitățile de conștientizare a alterității este, fără îndoială, călătoria spre teritorii necunoscute. Pentru călătorul român în țările străine, contactul cu o lume nouă, alta decât a sa, presupune o permanentă raportare la modele cunoscute. Printre cei care "i-au văzut pe străini la ei acasă
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din vogă, pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și a felului în care se restructurează ea prin intermediul
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri, ascunși ca niște animale sălbatice. Însă acest contrast nu face decît să reconstruiască un altul, esențial: cel dintre Sine și Alteritate: primul se conserva, pentru că el e principiul ordonator, în vreme ce al doilea e conținut și epuizabil. Interesantă mi se pare, în această dialectica, poziția naratorului, care reprezintă, semnificativ, Străinul prin excelență. Impresia mea este că acest Străin va sfîrși însă prin
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
este ceea ce Choay numește "efectul Petrarca", conform căruia redescoperirea trecutului este căutată în puritatea să originară. În textele sale Petrarca descrie o Antichitate strălucitoare, care capătă prin perfecțiunea ei rolul de model. Dar tocmai astfel, susține Choay, ea își dezvăluie alteritatea. Este o alteritate similară cu aceea a cărților Antichității, care stau mărturie pentru un trecut încheiat, care poate fi invocat, dar nu copiat. Admirat, dar nu reprodus intact. Formă și înfățișarea monumentelor române care solicită atenția umaniștilor renascentiști este prin
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
numește "efectul Petrarca", conform căruia redescoperirea trecutului este căutată în puritatea să originară. În textele sale Petrarca descrie o Antichitate strălucitoare, care capătă prin perfecțiunea ei rolul de model. Dar tocmai astfel, susține Choay, ea își dezvăluie alteritatea. Este o alteritate similară cu aceea a cărților Antichității, care stau mărturie pentru un trecut încheiat, care poate fi invocat, dar nu copiat. Admirat, dar nu reprodus intact. Formă și înfățișarea monumentelor române care solicită atenția umaniștilor renascentiști este prin esență ei destinată
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
Identitate & Alteritate Ioan Stanomir Apariția, sub egida Fundației Culturale Române și Centrului de Studii Românești de la Iași, a primului volum din "Romanian Cultural Studies" reprezintă o premieră și o reînnoire a unei tradiții. O premieră în măsura în care finalitatea proiectului e aceea de a
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
șanț porecliți tschilovers, ceea ce ănseamnă an graiul lor atât "de pe cealaltă apă" cât și "prostii". Nu e nevoie de un studiu de imagologie (deși cât de util ar fi!) ca să intuiești că fiecare limbă are astfel de verdicte lingvistice pentru alteritate. Există ansa și o fascinație a alterității, pe care tot prin prisma depărtării o putem percepe, tot trăgând cu ochiul dincolo de graniță, nu trecând pe nesimțite un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
lor atât "de pe cealaltă apă" cât și "prostii". Nu e nevoie de un studiu de imagologie (deși cât de util ar fi!) ca să intuiești că fiecare limbă are astfel de verdicte lingvistice pentru alteritate. Există ansa și o fascinație a alterității, pe care tot prin prisma depărtării o putem percepe, tot trăgând cu ochiul dincolo de graniță, nu trecând pe nesimțite un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului (la rândul
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
pe nesimțite un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului (la rândul sau metaforă superbă a hotarului că suprafată-oglindă, ăn care se răsfrânge imaginea sinelui dar și cea a alterității, amândouă transfigurate), o femeie jucându-se cu umbrela de soare, si cum, din acel moment a fost cuprins de intensă curiozitate de a descoperi lumea cealaltă, pe care și-o va reprezenta toată viața an culorile senine și intense ale
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]