111 matches
-
normal să o întâmpine cu entuziasm "și chiar cu o exaltare bizară", în special când semnalele unei istorii atroce se înmulțesc. Proteguind, literatura pretinde protecție, de unde, zicem, încleștarea de cerc vicios. Târzie, pe plan istoric, literatura română n-a cunoscut altoiul Renașterii, al Barocului, a adăstat Romantismul, Simbolismul la multă vreme după decesul acestora la locul de baștină - și cu decelabile modificări. Numărul de capodopere ale unei literaturi sărace este neînsemnat, ca să nu mai vorbim că înseși capodoperele îmbătrânesc, își pierd
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
cheag de fantasme. Aș da deoparte metafora artificială. Aș degusta frumusețea naivă a mitului. Aș transforma informația - Ťbiți, biți, bițiť - într-o pragmatică a duhului, recuperându-mi trupul și semenul. M-aș întoarce decrispat în grădină, pipăind pe îndelete ramurile altoiului, aplecându-mă peste corole, primind pe mâna caldă albinele aurii." (Cel mai mult mi-aș dori...). În clipele de grație - îi scrie el lui Brumaru - "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios și logos, încă neseparate
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
putea fi scrisă înainte de 1944, cu tot complexul de simboluri pe care poetul îl folosea atunci. Mărul nu putea rodi așa pe atunci" (ibidem, p. 296). Afirmația din final instrumentează rizibil opoziția dintre socialism și epoca anterioară, incluzând aluzia la altoiul lui Miciurin. Comunismul dejist e considerat superior oricărui trecut! Ca și A. Toma sau M. Beniuc, Nicolae Dragoș crede în poetul sufletului colectiv conectat la cerințele partidului: "Poetul este chemat și este dator să fie prezent cu versul la sărbătorile
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Some lives ago, One death ahead. Săgețile au obosit. Pe coarda arcului se odihnesc niște izmene puse la uscat. Lopățica mică de infanteie furată din dotarea garnizoanei a ruginit îngropată în pămînt - mînerul ei l-am folosit drept arac pentru altoiul de roșii premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da’ cu cine?", mă întreabă gloaba asta glorioasă care m-a purtat prin toate cele. Are dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo, puzderie de academii: colea
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
nu-mi place. Auzi... mă Întrebi dacă românul este omul frumos... ales de Dumnezeu? Dar ce, creatorul a sădit pe Pamant români și OAMENI ? Noi suntem toți niște creații Divine care ne-am autointitulat Oameni... albi, galbeni, negri și alte altoiuri. Și ca să-ți dau răspunsul la Întrebare afirm cu mâna pe inimă că ROMÂNUL tău un este În niciun caz OMUL preferat al lui Dumnezeu. Ar fi nedrept ! Ce dracu, creatorul nu poate fi un rasist ! Cu senzația că nu
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe ape și asinii mei și tună prin sânii/turlă sfânta întristare lângă mormântul de
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
prea rare momente de bucurie". De unde atunci reținerea, sobrietatea intelectuală, capacitatea de autodominare melancolică și, nu în ultimul rînd, sensibilitatea fin meditativă, trăsături pe care le învederează Ilie Constantin? Mister. Mister al vieții pururi impredictibile, în subteranele-i răsuciri, mixări, altoiuri, transferuri de atribute, cu atît mai mult cu cît, după cum glăsuia Pascal, delicatețea e un dar al sufletului, nu o achiziție a artei.
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
cu atenția absorbită de frumusețile traseului, aproape nepăsător la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile subiective, trăirile personalizate provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la „altoiul" preconizat de Gelu Negrea, cel al modalității eseistice, pe paradigma consacrată a dicționarului, și nici la tatonările la care supune condiția eseului, pînă la momentul în care declară peremptoriu următoarele: „Cred că, în forma ei clasică (?), critica literară și-a
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât în alte perioade, muzica actuală mustește de umor; un umor ce sfidează timpul și spațiul (răsturnări de evenimente, torente de referințe ocultate sau la vedere, altoiuri stilistice, efecte hilare, rezolvări fulminante, dar în special, colajul și citatul care recopiază gânduri, stârnind zgomotul de fond al evenimentelor în derulare). Amestecul de texte și pretexte, decupajele, clivajele, lipiturile, bricolajele ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
oricare altul, nu putem a nu o lega de cei ce i-au fundamentat teoria și i-au vegheat înflorirea în spațiul literaturii române. Atît propaganda fascistă, cît și cea comunistă (ultima primind, la un moment de criză a sa, altoiul naționalist, ca o dovadă în plus a consangvinității totalitarismelor) erau stînjenite de ideea disocierii valorilor, preconizată de mentorul Junimii. Această disociere împiedica aservirea creației de către factorul politic, transformarea ei într-o unealtă propagandistică, fie ea rudimentară, fie mai sofisticată, dar
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de Alecsandri și Caragiale. Astfel, primul lucru pe care îl face emigrantul român odată aflat pe pământ american este acela de a-și adapta cameleonic numele la
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
femeile care nu au/ fost iubite cîrpesc cu ochii lor cerul/ sfîrtecat de obsesii/ femeile care au fost iubite cîrpesc ciorapi biografii/ înnoadă la colțuri amănunte care se văd/ numai cu buricele degetelor" (Noaptea voastră). Continuînd un limbaj postexpresionist cu altoiuri simboliste (e mai aproape de Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Ben Corlaciu decît de expresioniștii noștri rurali din generația ^60), Adrian Alui Gheorghe dă impresia a fi osîndit la a contabiliza exclusiv aspectul de coșmar al existenței. E neîndoios și
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
bilingve -, și prin traducerile sale - în primul rând din Fernando Pessoa (Cartea neliniștii,Odă maritimă și alte poeme). Aceata e și cazul volumului de poezie Tags, publicat în 2002, la Editura Dacia Internațional. Față de cărțile sale de început - Apeiron, Poezii, Altoiuri - se observă o radicalizare a vocii lirice, o alunecare dinspre metaforizarea și-acum preponderentă spre formulări tranzitive, mai tăioase. La nivelul fiecărui poem în parte, această transformare generală tinde să instaleze o mecanică: la sfârșitul multor poezii încifrate într-o
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
cultura trebuie să fie rentabilă în primul rând material, mai exact, financiar, ca și cum investind în cultură, scopul suprem este obținerea de beneficii bănești. Un troc, cel puțin stupid, exersat decenii de-a rândul cu cinism de tovarășii culturnici, ai căror altoiuri par astăzi a dicta din nou soarta culturii naționale. Monitorizat și întimidat, România muzical rezistă încă (pentru că, se știe, doar cei ce pot, suportă greutățile), refuzând o nouă asezonare a gustului, precum și închinarea la mofturile falșilor zei. Iar dacă unui
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
opac, își taxează astfel drept �scandal� destule observații proprii. E la mijloc un paradox involuntar. Să relevăm în final o particularitate formală a scriiturii lui Alexandru George. Om al polis-ului pestriț, aidoma oricărui balcanic ce se respectă, cu tot altoiul d-sale apusean, acesta e, după cum am văzut, mînat de o frenezie participativă, de năzuința de-a se pronunța hic et nunc asupra oricărui subiect. Explicabil, nivelul eseistic îi limitează audiența. Partitura speculativă nu e la îndemîna oricui. Însă instinctul
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
acele stări de efuziune care mă năpădesc uneori - convingerea mea că apropierile dintre Vest și Est, aceste vase comunicante, în care poezia unuia poate atinge nivelul celuilalt, sînt pentru mine poate cel mai credibil argument că salvarea e posibilă. Că altoiul funcționează! Și prietenul meu german: "Sancta simplicitas", dar tu pe ce lume trăiești. Aici nu interesează pe nimeni ce face celălalt. Tu crezi că există vreo preferință pentru ruși sau unguri sau americani sau francezi? Orice interes arătat e dictat
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
o dreptate cu caracter mai general, sau permanent: "Dreptatea nu moare niciodată." "Orice faptă rea, se pedepsește cândva." Un mare număr de proverbe exprimă necesitatea educației. Mai toate invită la o acțiune posibilă de îndreptare: "Școala face omul om, și altoiul pomul pom." " Tot învățăm cât trăim, și tot neînvățați murim." " Niciodată nu e târziu pentru a învăța." Și aici credința populară aduce din nou nuanțări- învățătura nu are aceeași eficiență la toate vârstele: Omul în copilărie, învață orice să fie
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
acest amănunt, afirmând cu orgoliu că se trage din profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume cu sângele albastru primenit, cu altoiul prins, și poate astfel dezlegat de blestemul beției. Marți, miercuri, joi și vineri, el cosea și călca șase perechi de pantaloni cu spor la lucru și cu o incomparabilă bună dispoziție. Sâmbăta nu lucra, oprit de legea lui și duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
animalitate, îl umanizează și îl socializează. Buna creștere Buna creștere care include în conținutul ei valorile fundamentale ale educației și ale moralei creștine, trebuie să aureoleze personalitatea omului încă din primii ani ai vieții. Educație Educația face omul OM, așa cum altoiul face pomul POM. Educatori Educatori adevărați sunt cei ce zidesc personalități complete, împlinite. Luminători Cei ce învață pentru ei își lărgesc orizontul cunoașterii și înțeleg mai bine realitatea și rosturile vieții. Cei ce acumulează necontenit informații pentru a-i învăța
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și Adrian Maniu. Complexul de superioritate estetică a Munteniei (provincie inferioară civilizațional Ardealului) în raport cu elitele de peste munți este afirmat cu vehemență: „E o confuzie între instrucțiune și cultură, între civilizație și rafinament. Și între grefa dificilă a sufletului germanic și altoiul natural al spiritului francez. De aceea, oamenii politici și scriitorii Bucureștiului sînt atît de incomparabili esteticește celor de peste însîngerate stînci...” De pe poziții asemănătoare îi va replica B. Fundoianu care - deși recunoaște că, la talente comparabile, Blaga și Cotruș s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a identifica soluțiile grație cărora adaptarea la solul local să se producă fără traume și să genereze efecte durabile. Potemkiniada poate fi înlăturată doar dacă raționalismului politic, prin excelență acontextual și procustian în inflexibilitatea sa, îi este preferată adaptabilitatea altoiului burkean. Dacă există un patrimoniu al reflecției liberalcon servatoare europene, pledoaria lui Maiorescu se înscrie, organic, în acest bloc ideologic. Proiectul evocat în cir cumstanțele revizuirii este cel pe care îl evocă vizionar Burke în pragul Revoluției Franceze. O poli
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
evoluție al acestui patriotism cu rățat de excese și de patimă este subsumabil viitorului clădit sub semnul marilor principii de viață dezvoltate în Occident. Critica formelor fără fond este un cadru în interiorul căruia se cristalizează un fond autohton fecundat de altoiul pe care îl gestionează reformatorul de inspirație burkeană. Moderația devine, în această ecuație a reinventării politicii, reperul în jurul căruia se organizează rezistența față de fanatism. Calea de mijloc la care au aspirat junimiștii este, în cele din urmă, parcursul care recuperează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]