337 matches
-
cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm, să dialogăm 2. În replica selectată, punctele de suspensie au rolul de a reliefa discursul aluziv, mar când implicarea afectivă a personajului. În contextul discursului scenic, marchează gra fic un element paraverbal, pauza expresivă, conotând dezamăgirea, disperarea personajului. 3. [de când (e) lumea (și pământul), a fugi în lume, ași lua lumea în cap, a cutreiera lumea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă. Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar, unui adversar din viața reală (cu o identitate dificil de recuperat de lectorul neinițiat, cu toate indiciile existente), căruia Arghezi îi conferă falsul statut de prieten, pentru a-i putea, "chipurile", da cele mai bune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist și fără nici o utilitate practică 285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive, fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
față de natura primitoare? Chiar de la început în text sunt prezente conflicte, opoziții, tensiuni. Prima frază: "Tatăl și mama lui Iulian locuiau într-un castel înconjurat de păduri, clădit pe coasta unui deal" semnalează singurătatea și închiderea, dar și, în mod aluziv, surda diviziune între părinți care sunt juxtapuși. Flaubert nu spune "părinții lui Iulian", el îi distinge, îi împarte. Pe de o parte bătrânul războinic, pe de alta, mama cea pioasă. Între cele două puncte de unire ("După numeroase crailîcuri, își
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răspunde lui K. care îl întreabă dacă îl cunoaște pe conte, în franceză, spunându-i: "Gândiți-vă la aceste urechi nevinovate"617. Elevii nu pot înțelege această limbă cunoscută pentru conotațiile ei licențioase, echivoce și imorale. Ea este limba "cuvintelor aluzive" și întărește aspectul amenințător și periculos al referentului. În mod mai general, limba - diferită prin aceasta de limbaj - implica diversitate, babelizare și cosmopolitismm 618. Aceasta înseamnă că existența însăși a limbilor face din propria limbă o limbă străină.619 Să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor mai târziu - a fascinației exercitate de Nae Ionescu, a unei solidarizări cu colegii de generație, precum și a revoltei față de represiunea violentă la care recursese puterea. În cursul anului 1938 revista arată simpatie mișcării legionare în forme mai mult indirecte, aluzive, atitudine impusă de cenzura din timpul dictaturii regale. În intervalul septembrie 1940 - ianuarie 1941 hebdomadarul plătește tribut conjuncturii legionare, căutând a-și face capital și din poziția adoptată anterior. Un spațiu larg au textele consacrate ideologiei mișcării legionare, trecutului ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
care-l pun în evidență pe co-enunțător pentru a-și atinge scopul. Dată fiind bogăția fenomenelor demne de luat în seamă și abundența lucrărilor care le-au fost consacrate, în următoarele două capitole vom fi, în anumite puncte, mult mai aluzivi decât până acum: vom încerca mai ales să sensibilizăm cititorul față de aceste probleme, oprindu-ne la constrângerile locale, la cele mai "gramaticale". Chiar și restrângând astfel câmpul, va trebui să neglijăm anumiți factori, mai ales conectorii interfrastici, fie că sunt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
faimosul protagonist al cărții Contesei de Sé-gur: „Eu sărman măgar și prietenii mei măgari, măgărițe și asini, am fost și suntem tratați nedrept de către oameni; suntem inteligenți și dotați cu mari calități”. Desigur, vorbim despre măgarul virtuos doar în mod aluziv și înțelept, ca punct de ple-care alegoric al discursului nostru despre figura și misiunea preotului, dar merită să cercetăm latura sa virtuoasă. De fapt, virtuțile măgarului au fost observate întotdeauna în istorie. În celebra operă El ingenioso hidalgo a lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în-totdeauna pentru poporul său și pentru întreaga familie umană); registrul ilustrativ (care cercetează, cu ochi de credincios și cu „sensul bisericii”, în paginile sfinte ale Scripturii); registrul rațional (care surprinde legăturile dintre Cu-vânt, misterele divine și viața creștină); registrul aluziv (care știe să se refere la situațiile existențiale ale fiecăruia și ale vieții comunității, prin atingeri lejere și ușoare cu scopul de a trezi la revizuirea vieții). Posibilitățile de a modula flexibilitatea limbajului sunt încă multe și fac referință și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cazuri „șamanice”. Știu că psihanaliștii exagerează și mă feresc în general de orice „psihologie”. Dar rămâne faptul: o psyché în criză, amenințată de dezintegrare, regăsește anumite simbolisme religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
privitoare la cunoașterea duhovnicească și care se regăsește în așa-numita lectio divina. Rugăciunea extatică este una din temele interesante pe care Cassian le expune în opera sa însă, după cum spune și Columba Stewart: ,,definițiile ei sunt ambigue și aluzive, vocabularul experienței extatice folosit de Cassian e neobișnuit și sursa experienței sale este necunoscută”. Cassian s-a folosit de tradiția evagriană a rugăciunii curate sau lipsite de imagini și a sugerat că rugăciunea desăvârșită e o întâlnire a minții cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
idolatră. Pentru cei care îl cunosc, Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
autenticitatea camilpetresciană poate fi explicitată ca aproximare infinitezimală a convergenței, în individualitate monadică, a întregului (ideatic) și părții (contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea constitutivă a scrierii și asigurând „comunicarea neîntreruptă” între straturile romanului-palimpsest, „ignoră”, cu inteligența penetrantă a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor retorice consacrate. De aceea, mai degrabă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
conversației, ele pot reprezenta reacții la ceea ce au enunțat alții. Din perspectiva expresiei, se poate constata că același act de vorbire poate avea realizări deosebite, iar, uneori, aceeași structură poate reda valori ilocuționare diverse. Există, de asemenea, redări indirecte (sau aluzive) ale valorilor ilocutorii, încît, un enunț precum Pleacă!, reprezentînd un act ilocutiv direct, se poate substitui prin redări indirecte, Ai putea să pleci! Nu mai ai de ce să rămîi! Te rog să mă lași singur! etc. Ideile lui J. L.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vîrstă, prezență fizică, statut socio-economic, apartenență la o cultură determinată; particularități individuale privind producția verbală); j) abilități de ascultare; k) tipul de activitate comunicativă (formulele de adresare, formularea de întrebări, ranforsările, reflectarea, autodezvăluirea, susținerea comunicativă a celuilalt, comunicarea conflictuală, exprimarea aluzivă, eufemismele, ironia, jocurile de limbaj, politețea). Pe lîngă acești parametri, interacțiunea orală este guvernată de diverse tipuri de reguli: reguli ale inițiativei verbale, reguli ale accesului la cuvînt (lungimea intervenției, întreruperea interlocutorilor, suprapunerile dintre interlocutori, modalități de menținere a cuvîntului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i și a pragmaticii. În secolul al XIX-lea, s-a introdus denumirea subiect psihologic pentru a identifica elementul enunțului care, deși nu prezintă trăsături morfosintactice caracteristice subiectului (acordul cu verbul, de exemplu), se poate considera ca un element aluziv al temei enunțate, al entității ce se distinge ca persoană sau lucru despre care se spune ceva, altul decît trăsăturile asociate în mod obișnuit subiectului enunțului. În propoziția Coridorul a fost pictat de fratele meu, de exemplu, fratele meu este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, foarte accesibilă; putem presupune că Augustin a vrut să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească și că a vrut
Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
narativ al speciei: o întîmplare năprasnică petrecută în timpuri imemoriale și care a dus la răzlețire și la schimbare de destin; portretul cu însemne tainice. Acesta iese la iveală în momentul final și decisiv al recunoașterii. Elementele de limbaj sunt aluzive pentru a se lăsa impresia unui început de familie aleasă și dăruită în clipe augurale de către ocrotitorul divin; și început de domnie, fixată geografic și legendaro-istoric. Fratele de la domnie, din varianta în discuție, se numește Ciobănașul; celălalt joacă rolul păstorului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cele „bălăi”, „oceșele”, etc. Și încă: Fluierașul cel drag Mi-l puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce. Iar oile mele Vor cînta și ele. Și-o veni la groapă Și oaia cea șchioapă. Limbajul aluziv, plurivoc la origine (mîndru-frumos, bocet-cîntare), care a suferit resemantizări în istoria lui, se pretează la reconstituiri și speculații. Dintre toate viețuitoarele de pe fața pămîntului, chemate în grabă de Sfînta Duminică, numai ciocîrlanul șchiop poate fi de folos eroului de basm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în acest spațiu tipografic gol dintre cele două paragrafe, un gol care corespunde unei scene. Romanul lui Zola îi marchează exact limitele ("se lăsă dusă" și "când Hélène se întoarse..."). De fapt, blancul este înlocuit în text, însă la modul aluziv: pe de o parte, prin succesiunea metaforică "a dormi" (= abandon în dorință) → "se ghemui la umărul" (= uniune fizică) → "se lăsă dusă" (= orgasm); pe de altă parte, printr-o metaforă mai sintetică (draperia care scapă din șnur ca metaforă a femeii
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie este filtrată printr-o fină sită ironică, în Victoria cotidiană (1994) și Mesaje pe robot (1999). Nu lipsesc din înscenările sale lirice, fie și în formulă aluzivă, accentele tragismului, ca în poemul Într-o bună zi. C. scrie, de asemenea, versuri pentru copii. Dezinvoltura prozodică și capacitatea de a se copilări, incursiunea în lumea basmului și a făpturilor mărunte sunt trăsăturile care individualizează culegerile O fantastică pădure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]