334 matches
-
materie, acesta putea prin urmare să aibă imagine materială. Hollywood-ul de aici se trage, prin intermediul icoanei și al barocului. Toate monoteismele sunt iconofobe prin natură și uneori iconoclaste. Imaginea este pentru ele un accesoriu decorativ, în cel mai bun caz aluziv, și mereu exterior esenței. Dar patronul pictorilor poartă numele de Sfântul Luca. Creștinismul a trasat singura direcție monoteistă în care proiectul de a pune imaginile în slujba vieții interioare nu era, în principiu, stupid sau sacrileg. Singura în care imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Patinir (1475-1524), născut la Anvers, trece oficial drept inventatorul specialității landskap. Nu existau peisaje în pictura paleolitică, plină de animale, nici în decorațiunile egiptene, pline de bărci și papirusuri. Aproape deloc în ceramica greacă, în afară câtorva sugestii abstracte sau aluzive. Locurile sunt subordonate miturilor sau necesităților acțiunii dramatice, pe scena de teatru. Plastica romană a fost mai "naturalistă", cu naturile moarte, grădinile și peștii ei. Dar câmpurile pur ornamentale din vilele pompeiene rămân ilustrări ale unor teme mitologice, ideal încastrate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
faimosul protagonist al cărții Contesei de Sé-gur: „Eu sărman măgar și prietenii mei măgari, măgărițe și asini, am fost și suntem tratați nedrept de către oameni; suntem inteligenți și dotați cu mari calități”. Desigur, vorbim despre măgarul virtuos doar în mod aluziv și înțelept, ca punct de ple-care alegoric al discursului nostru despre figura și misiunea preotului, dar merită să cercetăm latura sa virtuoasă. De fapt, virtuțile măgarului au fost observate întotdeauna în istorie. În celebra operă El ingenioso hidalgo a lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în-totdeauna pentru poporul său și pentru întreaga familie umană); registrul ilustrativ (care cercetează, cu ochi de credincios și cu „sensul bisericii”, în paginile sfinte ale Scripturii); registrul rațional (care surprinde legăturile dintre Cu-vânt, misterele divine și viața creștină); registrul aluziv (care știe să se refere la situațiile existențiale ale fiecăruia și ale vieții comunității, prin atingeri lejere și ușoare cu scopul de a trezi la revizuirea vieții). Posibilitățile de a modula flexibilitatea limbajului sunt încă multe și fac referință și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cazuri „șamanice”. Știu că psihanaliștii exagerează și mă feresc în general de orice „psihologie”. Dar rămâne faptul: o psyché în criză, amenințată de dezintegrare, regăsește anumite simbolisme religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lor mai târziu - a fascinației exercitate de Nae Ionescu, a unei solidarizări cu colegii de generație, precum și a revoltei față de represiunea violentă la care recursese puterea. În cursul anului 1938 revista arată simpatie mișcării legionare în forme mai mult indirecte, aluzive, atitudine impusă de cenzura din timpul dictaturii regale. În intervalul septembrie 1940 - ianuarie 1941 hebdomadarul plătește tribut conjuncturii legionare, căutând a-și face capital și din poziția adoptată anterior. Un spațiu larg au textele consacrate ideologiei mișcării legionare, trecutului ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului critic după metoda realismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Aurel Dumitrașcu, Paul Daian, Radu Țuculescu, Mariana Ionescu, în timp ce capacitatea de sinteză e relevată de texte precum Lampadoforii poeziei de mâine, succint și foarte corect tablou al literaturii române contemporane. Savoarea paginii provine din afirmații aluzive ori aparteuri ironice. Interesat de fenomenul literar, nu doar de autori, S. lansează sarcastice discursuri împotriva „literaturii futile”, fără valoare, „false”, cu subspeciile ei, dintre care „critica futilă” e „cea mai periculoasă”, întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
îmbrăcată cu fuste. În sfârșit, lui Sylvie îi plăcea să facă sporturi recunoscute ca fiind practicate mai ales de băieți, în special lupte dar nu mai reușește să le practice în prezent. - ultimul element, Sylvie relatează într-o manieră aproape aluzivă o „decepție sentimentală”: ea ținea mult la un băiat de care se simțea îndrăgostită, dar a întrerupt acest flirt deoarece băiatul părea atras de o altă fată, colegă cu Sylvie. Ea a preferat să anticipeze ruptura. În familie Sylvie este
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a fost inițiativa lui Eduard. În luna mai 1903, acesta descindea în gara Bois de Boulogne unde a fost primit de președintele Loubet. Mulțimea de gură cască l-a întîmpinat pe rege și suita lui cu huiduieli și strigăte inventiv aluzive de Vive Jeanne D'Arc. Netulburat, Eduard l-a salutat pe Loubet în franceză și i-a spus că este fericit să pășească din nou pe pămînt francez. Auzindu-i vorbele, mulțimea a amuțit. În timpul celor trei zile, Eduard s-
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
consacrată „instanțelor narative”, care sunt A. Ochiul cu vedere fragmentara, X. Necunoscută în timpul liber, K. Tri(s)or la porțile hazardului, O. O voce albă etc. Nu voința de a face român experimental i s-a reproșat autoarei, ci stilul aluziv în exces, pulverizarea personajelor. Cutia de chibrituri este, ca și alt român semnat de I., Două-trei minute (1984), ilustrarea unei vocații intelectuale. Un sertar întredeschis (1995), care a fost editat postum, e mai puțin un pariu intelectual și mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși aluzive, sunt revelatoare. Situații bizare apar, pe un fundal de viață rurală scoasă din făgașe în timpul demolărilor, în Nuntă cu garoafe mov (1990): Geta, îngrijitoarea serelor cooperativei, cultivatoare de splendide garoafe urmează a se căsători cu Vasile, șofer pe un buldozer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Iași cu concluzii interesante. Profesoara Ioana Crișan a demonstrat că semnele de la Tărtăria sunt asemănătoare cu altele descoperite și la sud de Dunăre, valorificate în arta folclorică românească. Ele ar reprezenta nu doar motive decorative ci, în tradiția populară, expresii aluzive la ideile religioase, la coduri ale puterilor magice, ale divinității... Recentele descoperiri în lacul de acumulare de la Porțile de Fier și cercetările lui Dușan Boric, profesor la Universitatea Cambridge sunt altă dovadă a modului cum a interacționat civilizația de la Dunăre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
noile glume // Întotdeauna după ploaie / am un moment de derută / mă voi naște / ori / mă voi întoarce / pe locul singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în Insomnii lângă munți (1989) autorul investește în viziunea poetică bine articulată și apelează la modalitatea aluzivă pentru a amplifica dimensiunea ascunsă. Balansul între viață și carte continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a vrut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
am luat parte la scenă din coridor, știm însă că e altceva și vom avea privilegiul să înțelegem altfel discuția ce va urma între cei doi. În continuare centrul atenției va fi Antim [P.P și G.P.] asaltat de felicitări aluzive, jenă să, și încercarea să timidă dar inutilă de a restabili adevărul, în contrast cu relaxarea Mariei, mândră de atenția pe care i-o acorda maestrului: "[P.P. Antim] Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării ei: existența fantasticului (a „puterilor miraculoase”) ca „instrument de cunoaștere”, necesitatea, dificultatea și exemplaritatea inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și arabistului Constantin Georgian (1850-1904) de la Biblioteca Academiei din București, observând amploarea uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români din secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mistica unui Maimonides, realizatorul unor tălmăciri de excepție ale narațiunilor biblice. Valorile numerice ale literelor alfabetului ebraic și ale cuvintelor gematria s-a alăturat exegezei mistice, monumentale Sefer za zohar. Aici celor două stiluri, peshat și dorash li se adaugă aluzivul remez care include tipologia sau alegoria și sod sensul mistic secret. De aici și cuvântul care desemnează și astăzi starea de beatitudine și extaz numită prin inițialele PeReDeS paradis. Toată istoria Israelului dominată de mesianismul Vechiului Testament se regăsește în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acestei idei i s-a dat consistența unei veritabile retorici, cu indicații precise asupra resurselor limbii capabile de literatură și asupra modurilor în care ele pot fi angajate în producția operelor. În condițiile în care multe dintre doctrinele genialității sunt aluzive sau imprecise în privința tehnicilor pe care le presupun, această "retorizare" e o ocazie rară de a înțelege felul în care funcționează o strategie de elaborare ca literatură a unor practici spontane ale limbajului 18. 1.3.1. "Geniul limbii franceze
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a micilor culturi revoluționare, a intrat în contact cu problematica savantă a genialității încă din 1757. Pentru Herder, francezii sunt "maimuțele geniului"29, adică simpli simulatori ai unei tehnici a spontaneității. Iar numeroasele lui scrieri abundă în referințe directe sau aluzive la elementele care definesc geniul francez al limbii. Evocă - desigur, ca reper negativ - atât figurile conversației, cât și toposul salonului sau al capitalei având Parisul ca referință implicită 30. Altundeva se referă depreciativ la caracterul prozaic al producției franceze de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
interes a culegătorilor de folclor. Necesitatea comunicării concise, aproape aforistice, a unor observații determină dezvoltarea unor modalități specifice de exprimare. Enunțul direct este destul de rar: „Te cunoști lele pe frunte / C-ai pus rumenele multe”. Se folosește mai mult exprimarea aluzivă, falsul monolog („Hora, polca pot juca, / Dar cămăși nu pot spăla”), precum și pseudodialogul („Mândro cu nasul pe sus, / Poale la cămașă nu-s. / - Ba le am, dar nu le-am pus, / Că-s la harnica pe fus”). Un procedeu compozițional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
sus pot da o idee despre motivația și rostul evitării figurilor de stil În haiku. O figură de stil este de fapt un atentat la aura simbolică a obiectului, o fixare a lui Într-o structură care-i anulează libertatea aluzivă. În poemul care urmează lucrurile și ființele care sînt evocate sînt lăsate cît mai libere, În nuditatea lor naturată: țurțuri, un bătrîn, un gest, un ceas ruginit. Dar și cu potențialul aluziv cît mai amplu. Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dar puterea lui este disponibilă În orice limbă. Ea este o putere latentă, existentă În orice cultură și În orice limbă, care poate fi exploatată de către autorii de haiku chiar fără codificarea sau autorizarea unor saijiki oficiale. Honkadori sau variația aluzivă Înseamnă folosirea de către un poet a unui cuvînt, a unei expresii, a unei idei preluate de la un poet renumit și aducerea acestora Într-un poem propriu, Într-o formă relativ nouă, păstrînd elementele ce indică sursa. Existența acestui procedeu legitim
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]