2,101 matches
-
deloc, de aceea „Ultimul cântec/ l-am uitat/ în această dimineață/ albă// Nu mai suntem/ nici tu nici eu/ numai o voce/ străină/ șoptește/ ochilor tăi albaștri// În ei/ este scânteia/ tuturor/ bucuriilor mele/ care atât de mult/ m-a amăgit” ( Nu mai suntem). Drita Nikoliqi Binaj vine în limba română cu o experiență artistică excepțională. Sensibilitatea sa este dependentă de rămânerea dintâi și o aduce în prezent cu o vlagă contrapusă tuturor opreliștilor. Autorul acestor poeme tinde să trăiască fiecare
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
Vrei să-ți fiu lotru când apari pe cale ? Sau vrei să fiu eterul din albastru, Cu mine să vibrezi în saturnale ? Dac-aș fi toate, cine să ne-oprească Să ne încununăm cu fericire ? Nici zodiile nu pot să se-amăgească, Ciuntindu-ne povestea de iubire. *** Referință Bibliografică: Vrei să-ți fiu ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
Articolele Autorului Binevoiește Doamne! Binevoiește Doamne și mă spală Cu sfânt isop și sufletul mi-l curățește, Zdrobește pe vrăjmașii ce asupra mea se scoală, Ca nu cumva cuprins de-a patimilor boală, Voia vicleanului să fac,ce viața-mi amăgește! Păstrează-mi sufletul curat,fără prihană, Tu,Cel ce nu vrei moartea,ci mântuirea tuturor! Hrănește-mă,cu-a Ta dumnezeiască hrană , Trupul și sângele primind,ca pe-o cerească mană, Să-mi fie de folos,când voi pleca la
BINEVOIEȘTE DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380766_a_382095]
-
din tină, Și ne învață iar abecedarul rugăciunii, Ca să aflăm la suflet,Calea spre Lumină! Din patimile multe,ne ridică, Nu ne lăsa,că diavolul răcnește, Umblând în lung și-n lat,ca să înghită, Pe cei,ce cu viclene curse,amăgește! Tu,Cel ce știi,ce mare-i neputința firii, Ce vindecare își găsește doar prin moarte, Aprinde-n lume,flacăra iubirii, Ca să topească ale noastre reci păcate! Lacrimi de pocăință,să ne-mbogățească plânsul, Trimite-ne din slava Ta ,de
GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380767_a_382096]
-
Dar ce-a trecut fără folos,neîndoielnic,e pierdut! Nu găsim timp,de multe ori,să înălțăm o rugă, De mulțumire,pentru ziua care a trecut! Suntem atrași de lumea de păcate, Ne bucurăm,când câștigăm iluzii trecătoare! Și ne-amăgim,că trupurile noastre,nu au moarte, Pierzând odihna sufletelor,cea nemuritoare! Ne căutăm prin tribunale,mulți,dreptatea, Că ni se pare că,ne-a fost luat...din ceea ce-am primit! Haideți să dăm atunci în judecată, "moartea ", Care ,să
PERFUZII...CU IUBIRE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380772_a_382101]
-
Ne căutăm prin tribunale,mulți,dreptatea, Că ni se pare că,ne-a fost luat...din ceea ce-am primit! Haideți să dăm atunci în judecată, "moartea ", Care ,să pună capăt vieții noastre,a venit! Ne facem planuri și ne amăgim cu vise, Trecem prin viață,plini griji și obosiți! Uitând că-n cer,este Hristos,cu brațele deschise: "Veniți la Mine ,cei împovărați și osteniți!" Suntem bolnavi,cuprinși de patimi și orbire, Locașul sufletelor,nu ni l-am păstrat curat
PERFUZII...CU IUBIRE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380772_a_382101]
-
la spectacol. A fost o revelație dureroasă, căci pentru întîia oară - după experiența verificată timp de trei decenii în mai toate artele și genurile literare - dădusem greș." Mărturisire făcută în contextul unei relații aparte cu Sebastian, pe care Aderca se amăgește - criticii toți se amăgesc... - a-l fi înțeles. Nu putem spune că-i așa sau nu, dar punînd portretul, de pe pagină de ziar, care ne-a rămas de la el, cu nedreptele însemnări călinesciene, înclin să bănuiesc (sic!) că un cititor
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
o revelație dureroasă, căci pentru întîia oară - după experiența verificată timp de trei decenii în mai toate artele și genurile literare - dădusem greș." Mărturisire făcută în contextul unei relații aparte cu Sebastian, pe care Aderca se amăgește - criticii toți se amăgesc... - a-l fi înțeles. Nu putem spune că-i așa sau nu, dar punînd portretul, de pe pagină de ziar, care ne-a rămas de la el, cu nedreptele însemnări călinesciene, înclin să bănuiesc (sic!) că un cititor de azi al cărților
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În nor, la fel ca toamna semnată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a mâncat. Iar mâncarea a devenit maica morții pentru oameni<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De hominis opicio, P.G., col. 200 apud Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 322. footnote>. În altă parte, Părintele Stăniloae precizează: Diavolul a amăgit pe protopărinți mai mult prin închipuirea plăcerii ce o vor avea gustând din pom. În afară de aceasta, i-a ispitit cu închipuirea independenții, stârnită în ei. Astfel, se poate spune că în legătură cu un obiect material, căderea a fost totodată un act
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
căderea a fost totodată un act spiritual. Pe om l-a ispitit, pe lângă perspectiva unei plăceri simțuale, perspectiva mincinoasă a îndumnezeirii sale, a totalei independențe de Dumnezeu; dar aceasta a fost provocată de pofta simțuală. <<Diavolul - zice Sfântul Ilarie - a amăgit pe Eva cu acel fel de păcat, prin care a meritat să cadă și el din cer, adică prin aroganță>><footnote Sf. Ilarie de Poitier, In Cant. Cantic. XII; P. G., 44, 1021 BC apud Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Doctrina
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
virtualitățile ei, în loc să se lase actualizată treptat de spirit, iar spiritul să nu crească treptat sub călăuzirea lui Dumnezeu, așa cum era firesc<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Doctrina ortodoxă și catolică despre păcatul strămoșesc..., p. 12. footnote>. Deci l-a amăgit pe om atât cu pofta trupului cât și cu mândria spiritului. Dacă șarpele ar fi încurajat numai simțirea, sau dorința de plăcere trupească, poate că n-ar fi reușit s-o ducă pe aceasta la păcat. Dar în același timp
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
biruitor al celui ce a căzut de la adevărata viață și să primească cu dreptate nemurirea fericită, și să rămână viețuind după Dumnezeu în veci<footnote Sf. Grigorie Palama, op. cit., pp. 447-448. footnote>. Dezbinătorul diavol își da toată silința să ne amăgească și să ne lipsească de ceea ce nădăjduiam, prin sfaturi zise bune și prin aprinderea poftei noastre după o îndumnezeire mai înaltă decât cea pe care o aveam, clevetind, începătorul răutății, justețea poruncii lui Dumnezeu<footnote Sf. Grigorie Palama, op. cit., pp.
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
care nu se bulucesc să cumpere cărțile nu știu cărui membru al C.C. sau textele indigeste ale cine știe cărui așa-zis scriitor de curaj, specializat în șopârle ce apăreau cu încuviințarea cenzurii. A le spune de la obraz unor astfel de autori că se amăgesc înseamnă a le face un elogiu. Ideea că reușeau să-și publice textele doar pentru că așa voia cenzura și că, prin urmare, aveau atâta curaj cât le îngăduia aceasta, le e complet străină. La fel de bine, ne-am putea întreba, fiecare
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
căpăta concretețea. Întotdeauna mă gîndesc așa și ca să-mi diluez pesimismul, să-l temperez, să mă pornesc la drum. Cît de scurt. Să mă bucur de forme ale libertății, de mici evadări din șabloanele inevitabile ale programului zilnic, să-mi amăgesc oboseala. Teatrul în sine este un soi de aventură, de provocare a minții, a emoției, a propriei ființe. Fiecare spectacol este un drum către o creație, către un creator, către ficțiuni și alcătuirea lor, către hotare făcute după chipul cuvintelor
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
vine acel nepot cu câte o pâine. Într-un târziu află povestea tristă a celui așteptat, vestea urâtă că a rămas și el pe drumuri, fabrica fiind închisă, vândută la fier vechi. Referitor la fericirea virtuală prin care românii sunt amăgiți cu mitralierele demagogiei, este relevantă o strofă, scrisă de Adrian Păunescu, recitată în iunie 2006: S-au abătut necazuri mari pe țară/ și păsările negre se rotesc/ Hiene pândesc ca ea să moară/ Grăbind să stingă neamul românesc. Pentru finalul
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
furtuni cu tunete și fulgere, grindină și ploi violente și cine nu respectă această zi este aspru pedepsit. Se spune că Ilie ar fi fost în viață un om obișnuit - soldat sau păstor, agricultor sau negustor de vite, care, fiind amăgit de diavol, și-ar fi ucis părinții. Iar pentru aceste crime el a trebuit să ispășească întreaga viață. În cartea sa, „Obiceiuri populare de peste ani", Ion Ghinoi relatează că Sfântul Ilie „stă închis 40 de ani într-un beci sau
Sfântul Ilie, 20 iulie. Tradiţii şi obiceiuri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/23019_a_24344]
-
începerii urmăririi penale pentru tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat l Polițiștii de proximitate s-au implicat, zilele acestea, în atenționarea populației asupra a două tinere care se dau drept reprezentante ale unor firme ce comercializează detergenți și amăgesc persoanele în vârstă, pătrunzând în locuințele acestora pentru o demonstrație și jefuindu-le. La ușa victimelor, care locuiesc singure, se prezintă una dintre femei, de aproximativ 18-20 de ani, cu părul șaten închis, tuns scurt, corpolentă, vorbind politicos, care oferă
Agenda2004-39-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282922_a_284251]
-
învinși. Și, surprinzător, chiar în acest univers al declasării, limită de jos a prăbușirii nu e niciodată epuizata, existînd, și aici, gradații și totdeauna trepte încă disponibile de coborît. Dar toți visează la drumul înălțării, al evadării spre "dincolo", se amăgesc în plăceri ușoare, croiesc planuri și le povestesc, încearcă să le realizeze, întorcîndu-se apoi încă o dată înfrînți. O înfrîngere care nu e niciodată ultima. Această "lume de la fund", adesea magistral surprinsă, a născut caracterizarea lui Istrati drept "Gorki balcanic". Nimic
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
aceste fapte pot fi și ale mele, le pot face și chiar doresc să le pot făptui. De ce? Pentru că altceva n-am de făcut. Sunt de fapt în ceea ce mă privește un nonsens, o voință fără conținut. Pentru a mă amăgi că sunt trebuie să imit pe ceilalți. Să fiu ca ei. Să învăț de la ei chiar și voința, - de a fi cum sunt ei. Astfel viața capătă un conținut și un program!! Verbalizarea Evident, nu poate exista un singur program
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Noul Observator Ne bucură cu adevărat, fără urmă de ipocrizie, apariția unei noi publicații culturale care se vrea altfel decît cele existente. Este ca și cum, într-un cerc de persoane care se întîlnesc periodic și se cunosc bine (să nu ne amăgim: cumpărătorii de asemenea reviste sînt o familie nu prea numeroasă la scară națională, vine cineva mai bine informat, mai vioi, cu o foame culturală sănătoasă, înghițind și digerînd rapid noutățile din domeniu, propunînd alte subiecte de discuție sau altă viziune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
fi hazliu acolo, în lumea maioresciană a ficțiunii ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în lumea aceasta cu oameni vii, ale căror nevoi determinate nu pot primi doar răspunsuri parțiale și nici nu pot fi amăgite la nesfîrșit. Echivalarea pungii din povestea lui Creangă cu arta contemporană românească, așa cum se reflectă ea în politica Muzeului Național de Artă, poate părea excesivă sau chiar ofensatoare în ceea ce o privește pe cea din urmă. Ar fi însă de
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
Tăbăcaru/ Horst, în mod evident decăzut dintr-o condiție mai favorizată, cunoaște plăcerea meditației și are ambiția redactării și chiar publicării unui jurnal. Ovidiu Crișan/ Lothar, personalitate mai ștearsă individualizată de interpret printr-un tic, se limitează la voluptăți carnale, amăgindu-se cu un erzaț - femeia gonflabilă. Pensionarilor acestui azil de noapte din Germania unificată le sînt juxtapuși părinții intelectuali, nu întîmplător eternizați la cină căci ei toate trăirile și le raportează la apetit - fie el gastronomic sau sexual - care le
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]