672 matches
-
mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii./ Ca iarba să crească, să iasă de sub/ creasta lumii și să străpungă.// Viața mea s-a făcut un banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
diamant, zice poetul, e "de golf sau de streap-tease, nici nu mai știu"), dar se salvează printr-un vers de o stranie, lapidară expresivitate ("Dresuri, și eresuri. Frumusețe, lesturi"), cu melodicitatea și jalea sfâșietoare ale cântecului popular. În fine, Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă ar fi putut să fie o bijuterie, dacă autorul n-ar fi conceput un final "autoironic" care distruge atmosfera și strică totul: "Viața mea s-a făcut un banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
ajungă joc mut) IERONIM: Unde ești? Nu te pot ajunge! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Sunt aici și nicăieri, Făt-Frumos. Zadarnic încerci să-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ți-am spus că așa va fi! Plătim cu lungi tristeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de verile fierbinți, de brumele și de ploile toamnei. Zăpezile iernii au și o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a spune că am pândit întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în mâinile îngerilor luminoși.” Nu putem să nu reținem și această adâncă rostire: „Atunci când prin vene îți curge durerea, înveți Adevărul vieții.”. „Deșteptare” este o viziune, construită pe tema primenirii sau curățirii casei sufletului, în calea căreia, cel rău, și amăgitor, pune „rușinea”. În acest text cu valențe de parabolă, găsim o rugăciune adevărată, rostită din inimă: „- Doamne, nu pleca de la mine, nu mă lăsa așa! Dă-mi cele de trebuință, Te rog, că Tu ești vistieria cea nesecată și neîmpuținată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu pentru că doreau cu adevărat să se întoarcă și să fie toți împreună, ci pentru a-l lăsa pe tatăl lor, care acuma le era o povară, în grija lui. Începuseră să-l înduplece cu fel de fel de promisiuni amăgitoare, numai ca să-l convingă să se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor pune toți, mână de la mână, și-l vor ajuta să-și facă o căsuță, unde să poată locui cu tatăl lor împreună. Moș Ion se gândi la tatăl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui măreață și tainică. Mi se părea că, de fapt, nu fusesem deposedat prin înșelăciune de clipa de putere. Astăzi însă vedeam cu multă claritate că acesta nu era decât un vis amăgitor, apanajul searbăd al rolului meu de victimă perfectă. Nu puteam face nimic; adică tot ceea ce puteam face era să-mi joc cu demnitate rolul care mi se atribuise - acela de a fi rațional și caritabil; un rol ale cărui merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
domnule dragă, n-am făcut decît să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de zece ani, domnule dragă, de cînd avem o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe Karl, Adam Înțelege că ceva nu e-n regulă, că nu e totul cum ar trebui. Pricepe că o să fie luat de Karl, dar că celălalt spune ceva ce el nu reușește să Înțeleagă. Nu-i aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Da, mamă. Numai că, pentru noi, timpul nu mai trece. Mama : Ah! Așa ! Am știut eu că ești nălucă, sau că am murit și de aceea te văd ! De asta ai vrut să mănânci din ofrandele zeilor ! Nu ești tu, amăgitorule ! Pleacă de aici... sau ia-mă cu tine, dacă așa mi-a fost dat ! Tânărul : Nu, draga și buna mea mamă ! E altceva ! Am prins picioarele timpului ! De asta timpul nu mai trece pentru noi ! Mama : Cum ?! De-ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a spune că am pândit întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
avut pregătirea necesară pentru a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și cu ceilalți, pentru activitatea noastră, pentru a înțelege lumea și a ne organiza timpul. O gândeam. Dar această schemă verticală de rațiune și credință se va demonstra amăgitoare. Această philosophia perennis neoscolastică, mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
însă este Lumina neapusă, foc mistuitor, eterna nemurire; este Însuși Adevărul pe Care-L caută toți aceia cari fac voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
povață a Evangheliei că " Oricine se va smeri, va fi înălțat!" (Matei XXIII 1-29). Trezește-te, neamul meu românesc, la chemarea de sus a Luminei lui Christos! Scutură de pe mintea ta tot ce este nedreptate, minciună, prejudecată, legende și-nchipuiri amăgitoare; curăță-ți conștiința de zgura datinilor, care-ți încleștează buna propășire în această viață; apără-ți graiul tău românesc și glia strămoșească, în care se va odihni cenușa trupului tău, alături de cea a înaintaților tăi, ce se jertfiră pentru a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sectorul privat a fost alimentată și de eșecul multor întreprinderi private puse să funcționeze în regim de prețuri administrate și să practice protecție socială. Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste, unde încă predomină o mentalitate etatistă amăgitoare, dar pronunțată, pătrunsă pînă foarte adînc în subconștientul colectiv. La fel de periculos, dacă nu chiar mai mult, este monopolul privat în domeniu. Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de limbă română): cu trei secole (,patru-cinci texte care aparțin, să zicem, beletristicii") înainte de cele două reale. Înșelător îi sunt prezentate proporțiile. Iluzionant a fost, cel dintâi, Iorga, sugerând aproape convingător că literatura noastră ajunsese "măreață" (229). Dar marele maestru amăgitor a fost G. Călinescu, prin ideea că - sunt cuvintele sale - "avem o literatură superioară" (237), rămasă în mare pe suport lingvistic românesc. Perspectiva timpului răsturnat în Istoria... lui Călinescu, observă E. Negrici, servește ideii de superioritate literară compactă, de la mari
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
anesteziat" (256). "De la jumătatea anilor '70, se poate spune că spiritul critic a intrat într-o lungă agonie." (264). În totul, "conta cantitatea și nu spiritul critic" (260). Absență, agonie, anestezie, spune vocea deziluzionantă a autorului, dar cealaltă voce, a amăgitorului, se ridică și ea. Aproape inexistentă, critica a dominat! (Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
stilul pune foarte bine în valoare personalitatea protagoniștilor. Pe fondul pasiunii tot mai acaparatoare a bărbatului, nevoia de libertate a femeii devine lesne de înțeles. Ea îi este expusă partenerului într-o lungă scrisoare: "Mai am cîțiva ani de tinerețe amăgitoare, vreau iubire, vreau teatru, restaurante, vacanțe, piscină și gimnastică, să nu dau socoteală nimănui, nici fiului, nici mamei, nici ție, e viața mea, averea mea, mă gospodăresc după placul meu, fără corvoada și oboseala cuplului, nimeni să nu mă întrebe
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
comei, cu apropieri tot mai clare de distrugerea trupului și a conștienței care îl iluminează.) Nu prea mă împac cu această sensibilitate atât de proprie mie, încât mă împiedică să mă simt cât de cât în largul meu în timpul veghilor amăgitoare și resemnate. Îmi pierd propriul teatru, și (deși pot lua parte la întruniri de conversație și simulare, cu lamentări și fraze perforate) nu sunt în stare să-mi găsesc un rol în teatrul celorlalți - care poate că se simt ca
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
de așteptare, Transilvania și Banatul, dar, în special, Transilvania, continuă să rămână un vast teritoriu necunoscut și încă neexplorat pentru istoriografia românească de artă. Adevărata profunzime a clivajului dintre Sud-Estul și Nord-Vestul țării nu o oferă, însă, spațiul rarefiat și amăgitor al culturalului, ci acela frust și necruțător al economicului. În vreme ce la nivelul festiv al marilor evenimente artistice, obiectele pot circula într-o stare extatică de la București la Cluj, la Timișoara, la Oradea sau la Satu Mare și viceversa, prilej cu care
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
în istoria artei. Pe lîngă aceștia, închis era și Edgar Papu. (II) Toate acestea laolaltă l-au chinuit moral și, pînă la urmă, i-au distrus liniștea notorietății recîștigate și chiar viața. „Gloria" se dovedea a fi și istovitoare, și amăgitoare. Cel care crezuse întotdeauna în aportul său la cultura țării noastre descoperea a fi un simplu și trist element de propagandă a unui regim față de care nu o dată, în trecut, își exprimase dezamăgirea și dezaprobarea. Tudor Vianu ȘTIA că a
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
pierderile unui deceniu nefast, tânăra generație ar fi repus-o pe picioare în ultimii ani. Personal, am mari îndoieli. Confuzia se datorează, după părerea mea, unei infuzii de capital pe piața editorială, în stare să dea întregii industrii literare un amăgitor aer glossy. Așa încât recenzenții, din ce în ce mai numeroși, creează senzația de mobilitate. Oricum, faptul că, într-un cor de entuziaști (din care nu lipsesc Al. Cistelecan și Dan C. Mihăilescu), Mircea Martin e singurul care se dezice categoric de opinia colectivă, e
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
Eroinele surprinse în poziții echivoce vor fi urmărite de poetul voyeur cu un ochi arzător: „E-o ghiaură albă, jună, Ce se scaldă, o vedeți? Venerea ieșind din spumă Cu cosiți de aur creți. Unda bea cu voluptate Corpul ei amăgitor; Ea o sparge și o bate; Face spumă din picior” (Se scaldă). În pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]