1,052 matches
-
pună capăt de urgență acestei stări de confuzie dinadins întreținute și să reamintească Ministerului de Interne că în materie de infracționalitate are de-a face cu cetățeni ai României, nu cu etnici de cetățenie română. În sfîrșit, vînarea de țigani amărîți la care se dedau tot soiul de neisprăviți care, chipurile, reprezintă autoritățile României mă face să-mi amintesc de spusele citate ale unui fost lider comunist, Lucrețiu Pătrășcanu, " Înainte de a fi comunist, sînt român!". Dacă am înțeles bine, față de majoritatea
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
la Constanța. În sinea lui cugeta mult întristat: "De ce dracu mă întorceam eu în România? Cînd voi mai avea privilegiul să evadez spre aceste orizonturi, cărora le încredințasem atîtea speranțe? Iată-mă la o distanță de numai douăsprezece ceasuri de amărâta mea țară siberiană, unde mahalaua mea mă aștepta ca să mă batjocorească, iar buna mea mamă ca să-mi descînte veșnicele ei îndemnuri la însurătoare. Or, mai mult ca niciodată eram hotărît să-mi făuresc un cuib de viață pe tărîmurile mediteraneene
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
dezvoltată într-o prefață la roman. În jumătatea lui martie 1936 mărturisea o "cumplită depresiune morală" care continuă. Iar în mai 1936 se produce amintita cădere la alegerea în Academia Română, în condițiile amintite mai înainte. La 22 mai 1936 notează amărît: "mă dezgust de toată ticăloșia asta". Și, asigurat de I. Petrovici, își pregătise și un discurs de recepție. Și, totuși, căderea se produce, Lovinescu consemnînd 36 de articole și intervenții lui favorabile după acest scandalos eveniment, la care Iorga s-
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
care nu am defel vocație. Că tot v-am obligat să-mi răspundeți, vă mai pun o întrebare antipatică: România? Ea cum se vede? Încă și mai dificil de răspuns. Îmi pot imagina tot soiul de scenarii. O supraviețuire destul de amărâtă, de sărăcăcioasă și de izolată. O pierdere deplină a identității într-o universalitate apăsătoare. O abilă "descurcare" individualistă și localistă. Un joc regionalist cu amăgiri îndemânatice (pontic, central-european, balcano-levantin, estic?). Probabil încă vreo jumătate de duzină de opțiuni. Stagnarea momentană
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Costel, procurorul, "nea Costică Balcan", mare crâșmar, plin de umor, s-a făcut de pomină prin septembrie 1944, când, în calitatea sa de primar, a trebuit să primească defilarea trupelor sovietice la intrarea lor în Urziceni. O coloană de uzbeci amărâți, prost echipați, conducând niște căruțe rechiziționate, cai costelivi... După defilarea care a avut loc pe strada Ferdinand, un ostaș asiatic s-a dat repede jos din căruță și l-a întrebat, prin interpret, pe nea Costică Balcan: Kuda Berlin? - unde
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigăneasă le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
încercat de două ori să vină în București, pentru a veni de hac Puterii. Din Parlament l-a sprijinit fără rezerve CV Tudor, iar ziarul atunci condus de Ion Cristoiu s-a străduit să prezinte mineriadele lui Miron Cozma drept amărâte mișcări de nemulțumire sindicală. Atât de amărâte, încât s-a decretat stare de urgență în România. Ion Cristoiu n-a înțeles atunci, cum n-a înțeles nici acum, că a fi democrat în spirit nu înseamnă să te dai de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
șo schoen Soldat zu sein... Alte Kameraden... Frei Weg... Deutschlands Ruhm... Unter dem Sternenbanner... Schutzen Defilier Marsch... Abschid de Gladiatoren... Marșurile acestea mă dinamizează și uneori le pun cînd vreau să termin în forță ceva care ma obsedează, sau șunt amărît. De mult, un cunoscut al casei chiar făcuse observația: "Șefu-i trist, iar pune marșuri!"... Cel mai mult lui frau Martha îi place Es ist șo schoen Soldat zu sein și îi pun des marșul,... E-atîta de frumos să fii
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
a ajuns, frățioare, la A8? Eu rămăsesem blocată pe undeva pe la A4. Între timp, am verificat: există și A5, și A6, și A7. În ritmul ăsta, mâine, poimâine, o să vorbim de Audi 240, Audi 241 și Audi 242? Și be) amărâții ăia pe care-i cheamă-n buletin Audi A2 sau A3 ce fac? Se duc, de fiecare dată când apare un model nou, să-și schimbe și ei numele? Cred că da, altfel ar ajunge bătaia de joc a ălora
Audi A241232 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19632_a_20957]
-
Dacă eram fata unui om pe care nu-l cunoștea nimeni miar fi fost mai ușor în carieră și aș fi avut mai puține probleme și piedici. Bine sper că omul ăla chiar dacă nu era cunoscut nu era vreun muncitor amărât să fiu obligată să mă înbrac din România și să merg cu metroul că așa nu aș mai fi fost de acord să fiu fata lui, că nu suport metroul. De asemenea, m-am mai gândit mult dragă jurnalule la
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 25 şi ultimul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20037_a_21362]
-
la fel ca Emil Boc sau Elena Udrea. Ultimul moment de tandrețe cu Puterea s-a petrecut la puțin timp după anunțarea măsurilor de austeritate, când OTV a filmat- o zi întreagă pe Maria Băsescu având grijă de niște copii amărâți aduși în vizită la București. În ultimele două săptămâni, însă, sub impactul sondajelor de audiență, Dan Diaconescu a schimbat abordarea și a lansat campanii virulente împotriva reducerii pensiilor și salariilor. Descinderile DNA au loc, deci, la un post de televiziune
Cum se poate explica asediul de la Televiziunea Poporului () [Corola-journal/Journalistic/28075_a_29400]
-
votanți, după cum spun unii cinic. Dar ei reprezintă un număr important de oameni, care au fost la fel ca dumneavoastră și pe care boala i-a îngenuncheat. Ar trebui ca îngrijirea la domiciliu să fie făcută în special în cartierele amărâte, unde oamenii nu au posibilități de a se trata și de a merge la doctor", le-a spus Oprescu participanților prezenți la inaugurarea centrului de pe bulevardul Regina Maria din Capitală, potrivit Agerpres. Scopul acestui centru este creșterea accesului persoanelor defavorizate
Primul centru-pilot de coordonare a serviciilor de îngrijiri la domiciliu () [Corola-journal/Journalistic/26364_a_27689]
-
ouă! Și le ștergea. Adică le încercuia și trăgea peste ele o linie mai mare. În ziua aceea scăpam, dar avea grijă Gogu să mă păruiască și să-mi care pumni în cap. Ce puteam să fac? Viață de mârlan amărât! Până într-o zi, când domnului Fusulan i-a venit ideea trăsnită să-i verifice personal pe monitori. -va urma- Referință Bibliografică: povestirea DOMNUL FUSULAN-partea a doua / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul V, 08 octombrie
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
sunt niște concepte care-ți sunt cu desăvârșire străine. De aceea, stimate maimuțoi, aș vrea să îți zic câteva vorbe. Globul tău nu plutește undeva, în neant. Globul tău se rostogolește zilnic într-o lume și în niște vremuri grele, amărâte, chinuite pentru foarte mulți. Globul tău se află în România, care se află în Europa, care se află pe planeta Pământ și multe dintre cele care se întâmplă în vreuna dintre aceste locații, te cam privesc. Da, da, surpriză, te
Despre oamenii care nu fac niciodată NIMIC pentru ceilalți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20193_a_21518]
-
argintii cu toc foarte înalt și poșetuță albă. Nu arătau rău împreună. Am mai văzut, tot fără trening, și o leopardă în colanți leopard, cu bluziță leopard și saboței leopard. Colanții erau cusuți vizibil în fund, iar leoparda era cam amărâtă. Avea maximum 30 de kile (carne de leopard în viu) și o atitudine jigărită, cam de Zoo Băneasa. Să nu uit: știți care-i cea mai mică unitate de măsură a timpului? Nu, nu e distanța dintre culoarea verde a
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
praf și pempărși, sunt puzzle-uri cu multe dulciuri și baxuri de sucuri, heheee, sunt multe, multe de tot. Ghiolbanul îmbuibat, corporatista singură și tristă, cuplul în perioada de miere, cuplul în perioada acră, bunicul și bunica, proaspătul tată, pensionara amărâtă, mama cu puteri supranaturale, care are într-o mână sacoșele imense, în alta copilul și în dinți cheile de la mașină... Toți îți spun, fără cuvinte, câte o poveste despre ei, la coadă la supermarket. Voi ce ziceți? Sunt țărancă pentru că
Voi sunteţi fascinaţi de cumpărăturile altora? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18334_a_19659]
-
de Mater Dolorosa; n-a fost zadarnic chinul meu, n-am fugit din mânăstire degeaba, cu totate că banii aceia s-au dus pe apa sâmbetei. Cineva, fie El și Dumnezeu, are grijă de noi, prea am trăit o viață amărâtă și plină de chinuri. Să ai grijă de copil, îl vom boteza aici și-i voi pune numele meu. Dacă va fi fată îi vom pune numele tău. Frumoasă e viața și plină de neprevăzut, Agnetă, acum am bani, am
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
mai mult și tot așa. Care considerați că este cel mai puțin cunoscut, cel mai ascuns monument de ochii turiștilor și care trebuie promovat pentru a fi apreciat după adevărata sa valoare? Dacă ne referim la monumentele istorice, cea mai amărâtă clădire, din punctul meu de vedere, este Vila Robescu. Finalizată în 1897, Vila general Ion Robescu este singura construcție din Sinaia proiectată de arhitectul Ioan Mincu și una dintre cele mai puțin de 15 proiecte realizate pe parcursul unei activități de
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
Mincu și una dintre cele mai puțin de 15 proiecte realizate pe parcursul unei activități de aproape 30 de ani de către marele arhitect român. Nu cred că sunt 10 sinăieni care știu unde este această casă. Și din păcate este foarte amărâtă, nu doar uitată, părăginită. Însă poate avea o soartă bună așa cum a avut, de curând, Crucea de pe Molomoț, care a stat și ea vreo 50 de ani ascunsă. Și iată că acum este pusă la loc de cinste și deja
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
torturarea prizonierilor, agent CIA, vine în România și ajunge, împreună cu o seducătoare tipă numită Diriga, la bietul onanist din Botoșani. Derrin înființează o televiziune prin cablu, CoCoTV, apoi un săptămânal, Curierul de Botoșani, prin care se derulează reportaje cu copii amărâți, orfani și pseudo-orfani, din Moldova înecată în mizerie și băutură, A quoi bon? Copiii vor fi exploatați în diverse moduri și industrii. Ca material uman pe piața neagră medicală. În ramura pedofiliei și a pornografiei juvenile. În fine, într-un
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
capabil de nuanțări, de subtilități, de expresivități, ți-ai pus botnița singur. Nu numai că ți-ai pierdut publicul, dar nici nu vei fi capabil să-ți găsești altul vreodată. Vei "blogui", în cel mai bun caz, pentru cincisprezece-douăzeci de amărâți prizonieri ai aceluiași tip de onanism și, treptat, incapabil să rotunjești fie și o carte cât de cât lizibilă, vei intra în rândul rataților. Și anume, categoria cea mai respingătoare: a rataților resentimentari. Ei, ce-ar fi putut ei ajunge
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
unde se vând cărți de artă. Ca să afle unde și cu cine o înșeală bărbatu-său, femeia angajează un detectiv în persoana unei femei de 50 de ani, o fostă bogătașă (acțiunea se petrece în anii comunismului, o femeie slăbuță, amărâtă, veșnic în căutare de bani, hăituită de nevoi). Zăpăcită din pricina asta, nu mai știe ce să facă, să se descurce. Umblă mereu îmbrăcată într-o scurtă peticită de iepure, cum umblau mai toate femeile de condiție, în anii aceia. O
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
rău că mai trăiesc și aș dori să mă culc și să nu mă mai trezesc niciodată în astfel de lume." în fața devastărilor din Bărăției, Dudești și Văcărești, unde sunt jefuite prăvălii (evreiești), aparținând în genere unor oameni săraci și amărâți (scenele amintesc Jurnalul lui M. Sebastian), Rebreanu se revoltă, constatând, pentru a câta oară, în răstimpul 6 septembrie 1940-23 ianuarie 1941, când fusese participantă la guvernare, că "mișcarea" "s-a prăbușit în rușine, necinste și crimă". Iluzia lui deșartă era
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
Diavolul însuși e un bețiv (uneori, mama reinventa teologia.) Maxi Ball avea o magazie, se îmbrăca în haine ieftine, care ți se rupeau când ți-era lumea mai dragă și miroseau a clei industrial. Cei disperați, cei indolenți, cei mai amărâți, se războiau unii cu alții sâmbăta dimineața pentru a strânge tot ce pot și a se certa pentru preț. Mama prefera să facă foamea decât să fie văzută la Maxi Ball. Îmi transmisese și mie groaza ei de acest loc.
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
După ce își încheie discuția, se așează pe o bancă, își aprinde o țigară și începe să condamne poporul român pentru lipsa credinței, apoi îi înjură pe italieni. Probabil, când încă era lucid, un italian l-a supărat rău. Controlorii? Oameni amărâți, ca noi. Ne înțelegem Sală de așteptare este pustie. Trec prin ea și ajung la peron. Aici, doar câțiva călători care așteaptă trenul către Fetești. Printre ei și Marcel, un bărbat în vârstă de 40 de ani, venit la București
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]