696 matches
-
mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul lor, căci, cu starea de spirit apăsătoare, în care mă aflu eu acum, știu că naș putea fi capabil decât fie să le amărăsc și pe dânsele, otrăvindu-le fericirea și speranțele nevinovate, fie să le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, prima posibilitate o determină, în chip firesc, pe cea de a doua...” Lunile trecură, însă, una după alta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la ele, fără să nu mă amărăsc. Tot ceea ce am văzut eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să intre în sufletul ei plin de cenușă. Se măritase prostește, își merita soarta, ea îl alesese, trebuia să-l care în spate. Era frumos, deștept și iresponsabil. Avusese de unde alege, putea alege, nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Și normal, bre! Cum să nu te aștept?" "Bine, mă", face Vasile, închizând telefonul. Se duse în baie să se spele pe picioare. Când ieși din cadă nu se putu abține să nu se uite în oglindă. Ce văzu îl amărî și mai tare. Ochii abia i se mai zăreau de sub pungile vineții, iar nasul i se umflase îngrozitor, căpătând o interesantă culoare violacee. Partea mediană a feței se deformase în așa fel încât nici el nu se mai recunoștea. În
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
impresia că nici nu prea știu cum să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu sunt supărat. Abia atunci mi-am dat seama, ca de un lucru foarte important, că în seara asta am venit eu la Palmer în loc să-l chem pe el la mine. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar fi fost cel mai bun prieten. — El este încă cel mai bun prieten al meu. — Văd că iei lucrurile cu multă detașare, spuse Rosemary. Vezi numai să nu exagerezi. Undeva în sufletul tău nu se poate să nu fii amărât și revoltat. Cred că ți-ar face bine să tragi câteva înjurături zdravene. Tot sufletul mi-e plin de amărăciune, am spus. Cu revolta însă e altă poveste. E inutilă. N-am putea să vorbim despre altceva? — Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o parte și s-a așezat bosumflată într-un fotoliu de lângă fereastră. Așa că Lina - o tipă deloc sensibilă la disputele interpersonale - s-a culcat la loc pe perna de lângă mine și a început să ne povestească despre ea. Avorturile îi amărau zilele. Avea un copil, un băiețel, cu care locuia pe Monte Mario („într-o clădire nouă, superbă“, după cum mi-a tradus Maimuța). Din nefericire, nu-și putea permite, în situația ei, să aibă mai mult de unul - „deși iubește copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pufnește surd, privind cu ciudă spre patul improvizat lîngă calorifer, pe care ar dori nespus să-l vadă răzvrătindu-se sub trupul femeii adormite. La urma urmei, gîndește, simțind cum îl cuprinde din nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât cu I.P.A. Aluminiul Slatina), a aruncat o bară de fier înspre teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
crocantă ca floricelele de porumb și avea, așa cum am zis, o aromă delicioasă și stranie. Am Încercat să-i dau un nume și m-am oprit asupra celui de Normans, ca În „O cutie de Normans, vă rog”. M-a amărît un pic faptul că, dat fiind că Încă Îmi mai era greață de la intoxicația cu crenvurșt, n-am putut să iau mai mult de cîteva guri. După asta am adormit chiar acolo, În Balcon. Am visat că dansam cu Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri ai creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru un ideal;” „Românul este consecvent numai în luciditatea față de condiția românească. El știe că nici unul dintre semenii lui naționali nu este entuziasmat de soarta lui de român. Și atunci, începe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau îi punea bețe în roate. - Rămâi, nene Takamura, rămâi, se rugau fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte. Dar se opri brusc din mers, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub scară. A scos o sticlă din sertar, și-a umplut ceașca. S-a scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l facă s-o dea afară. Petrache n-a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
treizeci, si mă-ndoiesc că vor primi printre ei pe un ucenic de marinar. Clatină încă o dată din cap. Să nu-ți faci iluzii, fiule. Nu cred că vei reuși. Ai putea sa m-ajuți? —Tu ce vrei, să-mi amărască maică-ta toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui bătrânul. Ce-ar zice dacă te-aș împinge chiar eu într-o aventură atât de absurdă? Dincolo de-al Cincilea Cerc nu există decât moartea sau blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un balansier lateral și cu o frumoasă pânză, vor putea naviga până la capătul universului. Însă în afară de șobolani, aur, spadă și oală nu reușea să înțeleagă decât foarte puține cuvinte, deși a existat unul care, foarte curând, a reușit să-i amărască viața cum nu se poate mai mult. Îl învăța în ziua când Vetéa Pitó scoase capul din apă, asigurându-i că găsise o bucată uriașă de soare care strălucește în fundul recifului. Au dus Marara până acolo și, după ce, cu mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în șir Marian o hărțui și râse de ea, amărându-i sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără să se complice cu discuții savante legate de amor, din care Luana să tragă concluzia greșită că ea ar fi oarece expertă în asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trec ție prin minte. Dacă vrei să te duci de râpă după ce-am făcut atâtea și-atâtea pentru tine, n-ai decât, dar nu-i mai trage după tine pe frate-tău și pe soră-ta. Destul că o amărăști pe mami. De undeva s-a auzit zgomotul unui obiect de sticlă care căzuse pe ciment și se făcuse țăndări, urmat de hohote puternice de râs. Johan s-a gândit la Bob și la Farah. Fratele și sora lui nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
loc. Ați auzit? Rolă de calcul, întrebă când află ce dorește Carmina, de unde naiba? Uite eu o folosesc și pe față și pe spate, știi că la magazie nu se găsește nici dram. Nici măcar de sămânță. Pare a fi foarte amărâtă de conflictul cu soacră-sa. Acum, de îndată ce pleacă de la birou se duce întins acasă, să vadă ce au mai făcut nebunii ăia de copii, vecina de jos o sună de două ori pe zi, doamnă, îi zice, înțeleg, sunt copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni și mai mult pofta de plâns a mamei. În cele din urmă, iritat de toată scena, tatăl o prinse de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pildă, „poemul“ Încurcat în socoteli ca pe un text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care le amărăsc dragostea de carte. Pe lângă oameni cu sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea din lemn îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebăluiește prin casă zglobie ca o vrăbiuță, copiii îi ajută pe oamenii în vârstă să treacă strada, iar acasă, dacă sparg vreun pahar, scot bani din pușculiță și cumpără unul nou, fără să-și mai anunțe părinții, ca să nu-i amărască. Tuturor le merge bine, în afară de cititor, care se plictisește de moarte. Bazar cultural Succesul internațional de care s-a bucurat Mircea Eliade cu studiile lui de istoria religiilor a generat o modă. Foarte mulți eseiști români de azi își închipuie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era altceva, nu... Nu conduceai tu dricul, nu? Nu era vina mea. Adică nu eu eram... asasinul. Dacă m-ați ajuta puțin, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un sfat? Cine sînteți dumneavoastră? Întîmplător eram în cartierul domniei voastre. Ce sfat? Nu mai insistați prin apropierea locuinței. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]