221 matches
-
unei structuri textuale."144 Însă, în pofida acestor premise promițătoare, conceptul Juliei Kristeva se referă mai degrabă la teoria genurilor decât la lingvistică. Analiza romanului Jehan de Saintré (1456) al lui Antoine de la Sale confirmă acest lucru, de vreme ce "textele" care se amalgamează în structura romanului sunt, după Kristeva, "scolastica", "poezia curteană", "strigătele publicitare ale negustorilor" și "discursul carnavalului". Mai precisă nu e nici abordarea lui Philippe Sollers, care, parafrazându-l pe Mallarmé, observă că "un text se scrie cu texte și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de posibilități, aceasta dobândind astfel statut de exclusivitate, în timp ce doar restricționează orientând către polul inferior al scalei de posibilități, ceea ce implică existența unei ierarhii ale cărei niveluri superioare nu au fost accesate. Uneori, pe baza sinonimiei, un singur element poate amalgama ambele citiri, ca în exemplul Credit doar cu buletinul (www.mediagalaxy.ro), în care doar indică atât exclusivitatea (buletinul este singurul act necesar pentru obținerea creditului), cât și ideea de situare la polul inferior al scalei (dintre actele care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
humă și pe care oricum ai tăia-o, trăiește total și parțial”. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul aseamănă actul poetic al lui V. cu desfacerea unei cârpe „în care sunt îngrămădiți peștișori aurii”. O asemenea poetică amalgamează principii ale tuturor curentelor de avangardă, exemplificând o aserțiune din Act de prezență: „Cubism, futurism, constructivism s-au revărsat în același dârz cerc: sinteza”. Indiferent dacă, așa cum pare, scriind autorul s-a abandonat dicteului automat sau a operat asocieri imposibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
reflexiuni” poetice și alte simțitoare „reverii”, se înfiripă și o simbolistică a anotimpurilor. Însemnările de călătorie, presărate cu semne de exclamație, denotă curiozitate pentru latura etnografică a locurilor vizitate. Jucate de societățile de diletanți, în regia autoarei, aceste compuneri dramatice amalgamează însăilări proprii (printre care Vacanții) și localizări (după Juin și Flerx, Marc Michel și Labiche). Ca traducătoare, B. face o figură onorabilă. A tradus, nu fără iscusință, din Saltâkov-Șcedrin, Louis de Meurville, H. Bernstein, Ferdinand Freiligrath, Fr. Schiller, H. Sudermann
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă nedreptatea și sfidează moartea. Nedus până la capăt, recuperat postum și furnizând o revelație din perspectiva istoriei literaturii, poemul cu substrat escatologic Reporta din vis poartă amprenta sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie antică, „figuri” ale tradiției creștin-medievale etc. Sub vălul alegoric, se petrece inițierea eroului, un tânăr vânător supus unui ritual cavaleresc, cu rătăciri și căutări, pe un parcurs oniric. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
În posturile de comandă din economia de piață era la fel de disponibilă atunci pentru un socialism de „piață”, cât și pentru un „liberalism social” atât de revendicat de către ei după 1989. Reconstrucția biografică, ce se apropie cât mai mult de credibil, amalgamând mai multe discursuri uneori contradictorii, dar alteori compatibile, trebuie și ea să fie interpretată În funcție „de diferitele tipuri de capital aflate În joc În câmpul pe care Îl luăm În considerare”. Recompunerea biografică, ce se efectuează În funcție de interesele indivizilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
figurat capetele acestor "vinovați fără vină", aruncând în coșul însângerat al istoriei toate planurile, proiectele, speranțele și visele spulberate brutal. În această liniște dramatică, de sfârșit de lume, doar Mircea, fratele nostru cel mai mare, emitea valuri-valuri de armonii distonante, amalgamate în tonalități discrepante, pe fondul cărora își mâna voinicește, harnic și conștiincios, ca de obicei, turma de godaci la ronțăit jir. Instrumentele de care dispunea mica orchestră imaginară a fratelui meu, care îndeplinea cu învârtoșare tripla ipostază de compozitor, interpret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În consecință, două din cele trei "cutii" ale tipologiei weberiene sunt aproape goale dacă ne referim la lumea contemporană. Cea de-a treia "cutie", conducerea legală-rațională-birocratică, este ticsită cu aproape 180 de țări independente contemporane, și devine astfel diluată, deoarece amalgamează o mare varietate de regimuri: autoritarismul birocratic latino-american, democrațiile neocorporatiste scandinave, regimurile tiranice africane. Disconfortul teoretic devine și mai acut atunci când cercetătorul empiric descoperă că cele mai multe din regimurile incluse în această a treia "cutie" nu sunt nici măcar legitime. Astfel, vechea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
lume pictată cu exactitate istorică și stilizare discretă, aducând aminte de zugrăvelile murale voronețene. Observația socială (reazemul puterii domnești e oastea de țară, mai cu seamă componenta ei răzeșească), aerul misterios (animale fabuloase, schimnici clarvăzători, tărâmuri infernale), gesta eroică sunt amalgamate fără cusur, făcând din Frații Jderi o culme a romanului istoric românesc. Autorul a reluat, la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe trama narativă gogoliană a vechiului roman, Nicoară Potcoavă, o operă inedită, de mari rafinamente stilistice. Pentru motive circumstanțiale sunt îngroșate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pedagogia pozitivistă, prometeică, care "multiplică filierele unui singur fir", prin metode cantitative, agnostice, obiectiviste, mass-media cu mitologiile sale orfic-dionisiace, într-o defulare anarhică ce are ca unic scop audiența și în care s-au diluat puterile executivă, legislativă și juridică, amalgamate cu "stupefiante spirituale și vizuale" și, în fine, savanții, care construiesc noi mitologii, similare structural cu cele păstrate din timpuri imemoriale, și care nu beneficiază de audiență în prima fază, având o activitate "gnostică".194 Trebuie însă operată o riguroasă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
carbonul 4Al + 3C = Al4C3 Reacția cu acizii: reacționează cu acizii ce nu prezintă caracter oxidant, în urma reacției se degajă hidrogen: 2Al + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + 3H2↑ 2Al + 6HCl = 2AlCl3 + 3H2↑ Reacția cu apa: aluminiul reacționează cu apa, doar dacă este amalgamat, deoarece mercurul distruge pelicula protectoare de oxid de aluminiu. Al(Hg) + 6H2O = Al(OH)3 + 3H2↑ + Hg↓ Reacția cu bazele: aluminiul prezintă caracter amfoter, reacționând cu KOH și NaOH energic cu degajare de hidrogen și formarea hidroxocomplexului: Al + NaOH + 3H2O
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
său eshatologic. Acest principiu hermeneutic va fi reluat, după cum vom vedea în cele ce urmează, în Com. Dn. Cele nouă perechi de „analogii prin opoziție” constituie o noutate absolută în materie de anticristologie. Hipolit construiește acest „portret simbolic” al personajului amalgamând mai multe tradiții distincte existente până la el. Atât Cristos, cât și Anticrist au fost simbolizați în Scripturi printr‑un leu (Gen. 49,9; Deut. 33,22; 1Pt. 5,8). Cum este posibil ca același simbol să vizeze două personaje complet
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sociale a elitelor, cât schimbarea scării de valori și a funcțiilor îndeplinite. Cu toate acestea, ierarhia modernă a valorilor și a funcțiilor nu s-a substituit complet celei vechi. În ciuda tentativei napoleoniene de sinteză, cele două concepții nu s-au amalgamat niciodată într-un compromis durabil și au rămas în competiția pentru recunoașterea socială. Așadar, trăim într-o societate în care activitățile și atribuțiile elitelor se pretează la controverse mai mult decât compoziția lor. Elitele puterii O dimensiune care se impune
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu cu îngândurări de intelectual ce cunoaște prețul iluziei. Femei pierdute, exaltați artiști boemi, rurali violenți până la crimă se perindă în aceste proze care cultivă contrastul și încearcă să speculeze conflictul dintre instincte și voința care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică exactitatea observației Annei Freud (în Sandler, 1985/1989), conform căreia cele mai multe dintre mecanismele de apărare se amalgamează între ele. „Veți găsi cinci sau șase apărări comprimate în una și aceeași atitudine”, afirmă ea, iar dacă le privim prea de aproape, ne rătăcim. De aceea, autoarea ne sfătuiește cu umor: „Ca să vedeți șaceste mecanismeț trebuie să vă scoateți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și de faptul că intelectul său nu poate opera cu evenimentele anterioare și viitoare. Sintagma "a fost odată" pe care a auzit-o în toate basmele care i-au fost spuse nu-i spune nimic. Anterioritatea, actualitatea și posterioritatea se amalgamează într-un tot pe care sincretismul de care este dominat nu-i permite să-1 diferențieze. La diminuarea dificultăților întâmpinate de școlarul mic în percepția spațiului și timpului, un rol deosebit îl joacă activitățile logico-matematice, prin antrenarea inteligenței. Trecerea de la capacitatea
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama până la anulare elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel (1997) precizează că reprezentarea violenței la televiziune conține cel puțin două
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cu blânde, dulci-amare inflexiuni ironice, chiar autoironice, care dau pe alocuri senzația unui vitalism, dacă se poate spune, resemnat. Doar rareori își fac loc accente de deznădejde sau de sarcasm. Este o poezie degajând îndeobște un aer de simplitate familiară, amalgamând tendințe clasicizante sau de notație realistă cu altele romantice și mai cu seamă simboliste - fluiditatea versului, cultivarea vagului, accentul pe atmosferă, predispoziția spre analogii -, acestea din urmă fiind cele mai pregnante. Dar N. nu e un simbolist (sentimental) propriu-zis, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
romantică avant la lettre. În procesul de maturizare, de cristalizare a culturii românești, după Unirea Principatelor, modelul clasic își demonstrează viabilitatea prin ținuta, prin ansamblul conduitei intelectuale a unor personalități ca A. I. Odobescu și Titu Maiorescu. Opera literară a primului amalgamează clasicul cu barocul, însă formația sa e determinată de aspirația la marele c., și editarea, în 1861-1863, a „Revistei române”, primul periodic românesc de nivel european, indică intrarea culturii noastre în vârsta ei „clasică”. Apogeul acestei vârste va fi marcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
rolului Bisericii în ansamblul societății românești contemporane. Sunt vehiculate diverse imagini și stereotipuri ale „poporului credincios” : ignorant, superstițios, care își caută alinarea suferințelor trupești și spirituale prin închinarea la moaște și nu făcând apel la medicina modernă. Toate acestea sunt amalgamate cu imagini naționaliste (mai ales în cazul pelerinajului de la Nicula) sau intervenții ale unor public speakers transformați pentru moment în comentatori specialiști ai evenimentului. Aici și-ar avea locul o analiză atentă despre cum „fabrică” redacțiile mass-mediei o știre cu privire la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a utilizat numele de „Sfânta Vineri” pentru a face referință la Sfânta Parascheva. Semn de secularizare profundă a mediului rural ? Lingvistul Ivan Evseev scrie că „patroana zilei de vineri în calendarul poporului este Sfânta Vineri, în persoana căreia s-au amalgamat trăsăturile unei vechi divinități a naturii, elemente ale cultului Maicii Domnului și ale Sf. Parascheva, patroana Moldovei, venerată de slavii răsăriteni sub numele de Praskovia-Piatnița, iar la slavii de sud sub numele de Sf. Petka și Paraskeve la greci, unde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
redundantă. (31) *Andrei vede./ Ei aud. vs (31') Andrei nu vede/nu aude. * A SIMȚI A simți se comportă diferit prin comparație cu verbele a vedea și a auzi, dat fiind că, în utilizarea perceptual-senzorială, nu permite nelexicalizarea obiectului. Verbul amalgamează valori din domeniul perceptual-senzorial și din domeniul afectiv. Ca verb de percepție, cu un referent [+Animat] în poziția subiectului, a simți nu acceptă folosirea absolută: (32) * În urma anesteziei, pacienții nu simt. ["(nu) au simțuri"] Ca verb psihologic-afectiv, a simți poate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
l.) au practicat "structuri textuale monoforme", Eminescu inovând și "la nivelul formelor, al genurilor și speciilor" literare. Mai mult chiar, numeroase poeme eminesciene "se construiesc într-o triadă a formelor", poetul practicând o construcție polifonică, "după mișcările interioare ale eului", amalgamând și compoziționând "structurile lirice ale aceluiași text, care aparent par dificil de asociat", convenind că aceste creații ce rezultă din "hibridizare", dau "măsura originalității geniului eminescian, care se mișcă cu dezinvoltură între diferite registre lirice". Situație pe care o consideră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la San Giovanni in Laterano În Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente, În septembrie, același an, se oprește asupra episodului „ungerii” din Luca (femeia „păcătoasă”). Grigore amalgamează cele trei personaje, declarând: Hanc uero Lucas peccatricem mulierem, Iohannes Mariam nominat, illam esse Mariam credimus de qua Marcus septem daemonia eiecta fuisse testatur. Et quid septem daemonia, nisi uniuersa uitia designantur? („Aceasta, pe care Luca o numește o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sechele”, dacă vreți, de sclavagism târziu Împreună cu altele de tip feudal - onoare și cult al unor familii „domnitoare”! -, trăim noi, oare, În zorii secolului XXI și ai unui alt mileniu, „cufundați” Într-un „vas social” În care ard și se amalgamează elemente atât de disparate, de eterogene și de antagonice? Să fie oare aceasta debutul unei unificări planetare sau... forme ale decadenței, epuizarea tuturor formelor și modurilor pe care geniul uman le-a creat, altfel eficiente, productive, dovadă durata lor În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]