844 matches
-
acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță potrivită și, când totul era gata, pleca pâș-pâș s-o caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de tot, toată lumea, cu mic, cu mare, află că este vraiște în familia N.; de o foarte bună bucată de timp, necazurile se ținură lanț la membrii familiei, iar Victoria, nemaiputând îndura tot amarul de pelin, pe care era nevoită să-l înghită zi de zi, se hotărî să-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea apropiată ei, dar care, în cele din urmă, realitatea o dovedi a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urletele și peste toată această hărmălaie! Cel mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Fiind un copil de doar doisprezece ani, se întorcea seara acasă înfometat și obosit, iar frații mai mari îi mai dădeau încă ordine de muncă. Se ascundea, sărmanul, pe unde putea, ca să nu fie văzut de ei și își plângea amarul. Își amintea, cum odată îl năpădiseră păduchii și nu era nimeni ca să-l ajute să scape de ei, dacă nu era mama, cine putea avea grijă de bietul copil? Se ducea, sărmanul, într-o râpă, ca să nu-l vadă nimeni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de fel de motive ca să îl caute la telefon, se trezește sperând că odată și odată se va întâmpla și minunea la care speră, să aibă o oră de dragoste adevărată și nu de sex, atunci îi va povesti tot amarul ei, îl va întreba deschis dacă o iubește, după felul în care se poartă simte că există altă femeie în sufletul iubitului ei, de câte ori îl sună e pus pe fugă, de câte ori îi propune să se întâlnească el are ceva urgent
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș și înzestrat din belșug cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni nu putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt, soțul meu își îneacă amarul în alcool. Așa cum ți am mai scris, nu-l văd cu săptămânile, probabil are altă casă, dacă n-o fi având mai multe... N-a fost om de familie decât un an și câteva luni. Acum, de când m-am îmbolnăvit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp, a fost îndrumat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acum în pragul iernii. Poate fi și ăsta un motiv pentru care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu un moment de slăbiciune în care încercă să-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
griji în privința lui Georgie. Mă temusem că mă va persecuta cu dragostea ei, că-mi va cere să-mi țin promisiunile făcute numai pe jumătate. Dar ea era toată numai duioșie, era plină de dorința de a-mi alina imediat amarul și neliniștea; și, deși îi mulțumeam din toată inima, mă gândeam cu un sentiment de vinovăție că, de fapt, Georgie nu-mi putea face aproape nimic. Puterea ei era limitată. În această privință cel puțin, eram liber. Simțind în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna. Pleacă după ore cu Melvin Weiner și se-mbuibă cu cartofi-pai. Jack, stai tu de vorbă cu el, eu îi sunt doar mamă. Spune-i cum o să sfârșească. Alex, continuă ea cu patos, văzând că dau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu știe cât mai are, efectiv, de trăit Harold, însă, în ceea ce-l privește pe el, domnul Portnoy, n-are de gând să căptușească cu toate suferințele care vor veni o persoană tânără, nevinovată ca ea. Pentru a-i îndulci amarul, s-a gândit să-i ofere fetei o atenție, un flecușteț pe care să-l folosească după placul inimii ei, poate chiar s-o ajute să-și găsească un alt prieten. Astea fiind zise, a scos din buzunar un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea în minte oamenilor să-l zică mătușii Clara și unchiului Hymie, ca să le ostoiască amarul, să le aline cumva durerea cumplită, era: — Cel puțin nu v-a lăsat cu o nevastă șikse pe cap. Cel puțin, nu v-a lăsat cu niște copii goișe pe cap. Acesta a fost sfârșitul lui Heshie și poveștii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu o mulțumea în nici un fel. Jura că data viitoare nu o va mai lăsa pe mama să ia însoțitori, vor ieși pe poartă mândre nevoie mare și nu se vor uita măcar o dată înapoi. Să simtă și ceilalți copii amarul, durerea, suferința abandonării. Promisiuni deșarte ce-și dădeau duhul a doua zi când, firea deschisă, dependența de oameni, dragostea de viață împlinită doar în prezența celorlalți, o făceau să le caute în continuare tovărășia. Natură inspirată, de altfel, deoarece, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine. Odată ce somnul veni să le alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec, acel vers melodios blestemat de a da roade numai în durere. Tinerii aplaudară extaziați, bătură din picioare. Din ziua aceea, fiecare bairam se încheia cu repertoriul celor doi. La un moment dat, au înregistrat câteva casete și Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mamei. Revederea casei părintești, a verișorilor alături de care trăise momente de libertate și fericire îi aduse, în oarecare măsură, detașarea de care avea nevoie. O găsi pe Bica la fel de energică și binevoitoare iar Luana nu putu să nu-și verse amarul la pieptul ei. Bătrâna îi mângâie părul, așa ca altă dată, îi întinse farfurioara cu prăjituri, ca și cum timpul s-ar fi dat înapoi și ea ar fi fost, din nou, fetița frumoasă și iubită a bunicii. Luana plângea cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zărea nici pământul părăsit, nici țărmul unde voiau să ajungă, iar În afară de abureala neguroasă a ploii nu mai erau decât marea, cerul și un vas care se Îndrepta spre nicăieri. Iar el Își spunea că poate aveau să-și petreacă amarul ăla de vreme călătorind ca să ajungă acolo de unde plecaseră, Înapoi În Indonezia, lângă Adam. Johan, tu tot nu mi-ai spus unde mă duci! Dacă ți-aș fi spus, n-ar mai fi fost o surpriză. Dar nu pot să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine cele mai îngrozitoare lucruri, vorbesc despre persoana ta cu emoție și nostalgie, mergând până acolo încât să te regrete. Ai de-acum înainte un motiv ideal pentru a nu-ți mai plăti facturile. Moștenitorii își vor smulge părul cu amarul de hârțogărie dezgustătoare. Dar cum nu aveam moștenitor, nu-mi făceam griji în această privință. Mi se păru brusc că societatea trebuie că observase plăcerea periculoasă a acestei simulări și o parase. Ca de obicei, banca ținea capul de afiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp, a fost îndrumat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acum în pragul iernii. Poate fi și ăsta un motiv pentru care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu un moment de slăbiciune în care încercă să-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trecut le-a ucis noaptea aceea geroasă, comentează amărît Dragoș. Deși gerul a ucis aproape în totalitate intențiile generoase ale pomilor, totuși, ascunse parcă de privirea omului, cîteva fructe s-au dezvoltat pe furiș și au încercat să-i îndulcească amarul lui Dragoș. Omul le mîngîia cu privirea și era copleșit de această încercare a pomilor de a fi utili, de a răsplăti pe cel care toată vara era cu vermorelul în spate. Mulți, ba chiar foarte mulți acordau atenție lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a suferit ca om și nu ca Dumnezeu, de ce să nu luăm omul ca model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase, urechi da, mai decupează o ureche și încă una, întoarce felia pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]