99 matches
-
în timpul călătoriei sale în Europa. Gastón este mai în vârstă decât soția lui cu vreo 15 ani. Este aviator și aventurier. Într-un final, soția sa vrea să rămână definitiv în Macondo. În timpul unei plecări a lui Gastón în Europa, Amaranta Úrsula îi scrie și îi trimite o scrisoare în care îi vorbește despre dragostea ei cu Aureliano (Babilonia) Buendía. Gabriel García Márquez nu este decât un personaj minor, dar are distincția de a purta același nume ca al autorului. El
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
Sousa orașul a intrat din era medievală în cea a Renașterii și a devenit cu adevarat „Romă Portugaliei”. În secolul al XVIII-lea Braga a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate când arhiepiscopi și arhitecți precum André Soares și Carlos Amarante i-au dăruit încă un șir de edificii publice impunătoare în stil baroc. Atunci au fost clădite o nouă primărie, bibliotecă publică, sanctuarul catolic Bom Jesus do Monte și numeroase palate. Orașul a avut însă mult de suferit la începutul
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
de ceva foarte greu de crezut. Există un motiv pentru care realismul magic s-a născut în Columbia". Tema muzicală de început a lui "Narcos", "Tuyo", este o muzică de "bolero", scrisă și compusă pentru serial de cantautorul brazilian Rodrigo Amarante. Melodia acompaniează intro-ul creat de DK Studios sub supravegherea regizorului artistic Tom O’Neill. Imaginile, tematice anilor '80, conțin metraj cu regiunile montane ale Bogotei și cartierele sărace ce înconjoară capitala, persoanele care locuiesc acolo, știri arhivate, violență, și se
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
et le Cyclone (în colaborare cu Jean-Paul Mestas), Paris, 1987; Woher Wohin Warum, München, 1988; L’Autre versant de la nuit, Hédencourt (Franța), 1989; Ein Schritt aus dem Schatten, Fritzlar (Germania), 1989; Amanita muscaria, Paris, 1989; Flüstern und Schreien, Fritzlar, 1990; Amarante suivi de L’Orchidée carnassière et The Lightning Snake, Paris, 1992; Requiem pour Sandy, Paris, 1992; Notes on a Prison Wall. A Memoir, a Poem, postfață Cynthia Messenger, Vancouver (Canada), 1994; Surâsul Pandorei, pref. Gheorghe Crăciun, Pitești, 1996; Debuturi netimbrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
cu laptele stelar din Calea Laptelui" (Iliade, Heliade... în Luceafărul din 16 ian. 1971). Tot cam în aceeași perioadă I. Negoițescu ignoră cu dezinvoltură exagerările ("rătăcirile"?) italieniste ale pașoptistului și alege cu iscusință versul "Umbrit de chedrii slavei, florat de amarante..." sub delicat dar apodictic comentar: "Dulceața ce emană din sonoritatea italică (...) e în adevăr rarissimă și se integrează ca un bun propriu poeziei noastre". Adevărul e că, oricît de adulat sau contestat ar fi fost pe parcursul zbuciumatei sale vieți, autorul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
animal triste. Cum s-o spun mai bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul cinehematografic al Veacului unde, citind manuscrisele lui Melquíades și "nerăbdător" să-și afle propria obîrșie, Aureliano ,sări" cîteva pagini și descoperi că Amaranta Úrsula nu îi era soră, ci mătușă, și că ,Francis Drake nu luase cu asalt Riohacha decît pentru ca ei să se poată căuta prin labirinturile cele mai întortocheate ale sîngelui, pentru a zămisli animalul mitologic care avea să pună capăt
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ceruri, la locul nemuririi, în sînta atmosferă luminei celei vii, De unde-emană viața și rîul fericirii Adapă, răcorește cereștile cîmpii, Pe muntele de aur, în stînci de adamante, Cu pulbere de stele, venit de imortali, Umbrit de cedri-eterii, florat de amarante Și unde se dezvoltă virtuțile florali.” (Anatolida, I, 1). Cu proza lui Heliade s-a întîmplat un fenomen simetric celui din poezie: după o primă perioadă de observație socială, de schițe ironice realizate într-o limbă populară, are loc și
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Angelo Mitchievici Pînă (2011) Regia: Wim Wenders. Cu: Pînă Bausch, Regina Advento, Ruth Amarante. Genul filmului: Documentar, Muzical. Durată: 100 minute. Premiera în România: 09.09.2011. Produs de: Neue Road Movies. Distribuit în România de: Parada Film. La începutul secolului XX, Parisul și apoi Europa descopereau baletul rus cu decorurile lui Leon Bakst
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
grea - este aceea de a o lua de la început, alături de o Penelopă-Turandot, care (indiferent de ce ar spune exegeții) e mai tînără că Nausicaa (tocmai pentru că valul e țesut numai pe jumătate). Căci valul Penelopei este și un giulgiu. E giulgiul Amarantei, care a ales să fie singura un veac, în acest unic scop: de a-si broda, cît mai frumos, propriul lințoliu. Ea știe precis - la fel ca Penelopa - ca odata terminat (totul se termină pe lumea asta!) și viata-i
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
făcut vreun bine... Apoi a dispărut... Dar nici ziua în care a plecat din Oquedal n-a fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor se confundă. Oquedal este un sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
arhangheli! spune Anacleta, iar printre indieni se înalță un murmur de rugăciuni. Era soțul tău, Anacleta? întreb eu. — Fratele meu, spada și scutul casei și al indienilor, până când dușmanul s-a ivit în calea lui... — Avem aceiași ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându-mi nasul lângă al ei, puțin pieziș, încercând să fac să coincidă profilurile noastre - și buzele... un murmur cu gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al ei, puțin pieziș, încercând să fac să coincidă profilurile noastre - și buzele... un murmur cu gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
hazardez s-o întreb. — Se ducea noaptea să le caute, dincolo, în cealaltă curte..., spune Dona Jazmina, arătând spre locuințele indienilor. Jacinta izbucnește în râs, ascunzându-și gura cu mâinile; îmi dau seama în clipa aceea că e identică cu Amaranta, chiar dacă e îmbrăcată și pieptănată cu totul altfel. — Toți seamănă între ei, la Oquedal, spun eu. E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum multe secole? Am pierdut deja noțiunea timpului. Acolo, la capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau orice erou o câștiga cu ușurință. Asemenea șefi ai antirevoluției n-au întîrziat să apară. La 23 februarie 1823, câteva luni după ce Regele Joîo VI jurase din nou credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării, revolta Contelui de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apară. La 23 februarie 1823, câteva luni după ce Regele Joîo VI jurase din nou credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării, revolta Contelui de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cristalul aurul străluce, Rubin, safir, smarald, iacint, briliante Țin unghiuri, fundament ce le produce. RÎul vieții curge de lumină, Minților sănătate dă și-aduce. S-adumbră ridente-eterna grădină D-arburi, fructidori, d-arte, de științe, Lin și armonic aure suspină, .................................................... Flori amarante cîmpurile-nsmaltă. Nalte-afecțiuni, sperări și credințe Candide cresc și vergini se dezvoaltă Assorb viață-amor la verbul soare Asta-e cetatea ideală, naltă, Aci justiția este domnitoare, Aci frăția e realizată, Aci virtutea-e putere, valoare Ș-orice nevoie este ușurată. Unul pentru toți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vârstă, în ținută de gală, cu mustață falnică și cu o frumoasă panglică albastră pe piept, s-a desprins dintr-un grup impresionant adunat sub porticul pavilionului și a pornit în întâmpinarea acelei perechi. Un vânt ușor mângâia orhideele și amarantele care împodobeau coloanele, învolbura egreta de pe pălăria de catifea albă a tinerei femei. Cei doi bărbați și-au strâns mâna... Stăpânul Atlantidei ieșite din apă, președintele Félix Faure, îi primea pe Țarul tuturor Rusiilor, Nicolae al II-lea, și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]