6,796 matches
-
ia bacalaureatul în litere la Sorbona și un altul, în matematici, tot la Paris, absolvă Școala de mine, face și puțină boemă prin Europa, se interesează de istorie și de ideile socialismului utopic), o intensă activitate politică și o neascunsă ambiție, gîndindu-se chiar la tron, guvernator al insulei Samos, apoi prim-ministru al guvernului Moldovei (în 1860), deputat și vicepreședinte al Adunării legislative, adversar, însă, tenace al lui Cuza și participant la complotul care va determina abdicarea primului Domn ales și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
filtrul ficțiunii; Ghica citește mesajul princiar în ziua deschiderii Adunării elective, iar reacțiile ghicite pe chipul unui deputat anonim constituie pecetea întregului sistem social și economic al timpului. În efectele programului administrativ, expus de Ghica, se pot citi starea prezentă, ambițiile și proiectele viitorului brughez căruia noul sistem politic îi deschide perspectiva afirmării depline. De altfel, acestuia îi convine „sfîrîiala politică” pentru că aceasta este condiția „siguranței de sine”, se bucură de falimentul celor vechi pentru că de aici se ivesc avantajele sale
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în afara granițelor țării! Sigur că ideea de patrie e sfântă, dar la fel de sfânt trebuie să fie adevărul, pentru că altminteri, la cine știe ce colț al istoriei, o să ne trezim și fără țară, și fără posibilitatea să mai livrăm omenirii adevărurile noastre înlăcrimate. Ambiția de-a vedea alb acolo unde e negru, și invers, nu e chiar atât de lipsită de meschine interese pe cât pare. Dacă pentru naționaliștii sălbatici și pentru xenofobii ce umplu foile destulor gazete românești nerecunoașterea participării la una din marile
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
Cristian Teodorescu Frumoasâ e viața politică în provincie! Și lipsită de prejudecăți. Și cu cît urbea e mai mică, ambițiile sînt mai mari. Membrul de partid din localitățile unde toată lumea cunoaște pe toată lumea are trei griji fundamentale. Cea mai de seamă e să se aibă bine cu șeful filialei. Următoarea e să fie atent la ceea ce fac cei ce-l
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
de se transformă în chef, cheful în dispută cu harțag și a doua zi se rupe o felie din partid, care își ia lumea în cap, lipindu-se de alt partid, la mahmureală. Se dau comunicate de presă, iar marea ambiție a feliei plecate e să ajungă în Mediafax și la Rompres. În urbe e zgomot mare o zi, două, că alde Cutare s-a dus în partid la alde Cutare. Casta trece și ea prin emoțiile unui mic cutremur, dar
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
efemerizată decât cea britanică a izbutit să păstreze locul poetului ca mandarin. Nu vreau să spun prin aceasta că prefer poezia moartă, "academică"! Mă gândesc doar la rolul operei. N-avem nici aria de extindere continentală. În operele noastre, în loc de ambiție există un soi de miniaturizare defensivă a preocupărilor și posibilităților. O mare mândrie pentru Anglia este caracterul ei cosmopolitan: dacă iei metroul la Londra, auzi mai multe limbi decât îți poți imagina. Un jamaican șade lângă un kurd, vizavi șade
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Liviu Dănceanu M-am deplasat la Bacău, pentru a asista la unul dintre cele mai pline de ambiții, dar și generoase în promisiuni concursuri de interpretare muzicală destinate elevilor de toate vârstele, cu gândul la un posibil și, de ce nu, necesar pentalog al unei atari competiții artistice. Vor fi fiind astfel conturate și stipulate drepturile și obligațiile celor
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
de sesterți. Verres ar fi putut ataca sentința printr-un apel în fața poporului, dar, conștient că nu poate câștiga, a preferat să accepte hotărârea instanței. Chiar dacă nu avea gust artistic Verres a fost un escroc de mare anvergură cu mari ambiții politice, cu foarte importante relații în cele mai înalte sfere ale puterii, printre juriști, într-un cuvânt avea toate motivele să se considere intangibil. Și totuși a fost înfrânt de un tânăr aproape necunoscut la acea dată. Indiferent de importanța
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
fie prezente numai prin siglele lor, fără lămuririle necesare). Figura Elenei Hrisoveloni, prințesă Șuțu, e înscrisă astfel pe un orizont al timpului și mediului româno-francez, acesta din urmă comentat cumva din interior, cu micile sau marile lui rivalități și tensiuni, ambiții și complexe. Nu e deloc o imagine idealizată analistul vorbește la un moment dat chiar de "elucubrațiile Elenei Hrisoveloni despre decrepitudinea românească" și nu ezită să-i identifice frustrările identitare ("o variantă a dinamicii identitare a românilor: atracție spre Occident
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
bun simț? Critica inteligenței și a sensibilității? Critica cultă dar și pe înțeles? De unde această inteligibilitate-fobie? E.S. Nu știu bine cât reușesc, dar mă străduiesc să fiu bine înțeles. Și, mai mult decât atât, să fiu citit cu plăcere. Este ambiția criticului de a trăi pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
mult. Am, uneori, greață de literatură, inclusiv de critica literară de întâmpinare. Dar răul de literatură trece. În ultimii ani m-am ocupat de jurnalul intim, adică de o literatură nonfictivă care nu este acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
evanghelie și se aplică unui text decent? Și reversul: cum cotați o teză care nu e foarte la curent cu tot ce se petrece în critica savantă, dar nu e străină de un proces mai larg de interpretare și are ambiția de a-și crea propriii termeni? Vă întreb acest lucru fiindcă, repet ceva ce am mai spus, nu folosiți termenii altora decât după o foarte atentă elucidare a sensului la care vă referiți. E.S. Este o chestiune pe care n-
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
colocviile politice și economice inițiate de "Ardealul", ziarul lui Martinetti, unde avea un post în conducere. Scrie și un jurnal care este "colțul său de libertate", întrucât îi îngăduie să fie sincer, neprecaut, netemător că i-ar putea fi ghicite ambițiile care-l muncesc, "voința de mărire", fascinat cum este de "cele două fețe ale puterii: politica și banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
semnul îngrijorării față de evoluția evenimentelor în lumea contemporană, ideea pragmatică după care lupta comună a societăților democratice împotriva "răului" văzut sub aspectele lui cele mai izbitoare, cele mai necontroversabile, ar avea mai mulți sorți de izbîndă decît vechea și falimentara ambiție de a propaga și instaura "binele" în casa vecinului, prietenul meu, un tip inteligent, s-a arătat cam sceptic; și pe bună dreptate, dat fiind dificultatea bine cunoscută de a defini binele și răul, caleidoscopice amîndouă. Eu, spuse el, pledez
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
Răspunsul a fost insultător. Marioneta asista complice la crimele fără precedent comise împotriva țării. Memoriile lui Petru Groza prezintă importanță numai dintr-un singur punct de vedere: ele demonstrează cât de adânc pervertește lipsa de caracter, dorința de lux și ambiția nemăsurată un om înzestrat de la natură cu calități care l-ar fi putut așeza în rândurile personalităților reale ale României. Din nefericire asistăm și astăzi cum din aceleași motive se produce decăderea morală și intelectuală a multor persoane care ar
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
loc. E greu de spus cîtă ficțiune și cîtă realitate se află în mărturisirea lui, dar e cert că, în urma acestui episod, filozoful a renunțat la ideea căsătoriei cu concubina sa, și-a abandonat meseria de profesor și, lepădîndu-se de ambițiile lumești, a primit botezul. Ceea ce este izbitor în cazul acestei convertiri este că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost însoțită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
Vorbea încet, la fel ca doctorul, fără urmă de siguranța lui de sine. Trăiesc în țara asta de șaisprezece ani. De aproape o jumătate de viață. - Din gîtlejul uscat răzbătu un hîrîit. - Cînd am ajuns aici, eram tînăr. Plin de ambiții. De vise mari. Cînd am coborît din avion, aveam diploma în valiză și cîteva lire în buzunar. Îmi închipuiam că aveam să fiu primit cu brațele deschise. Voiam să intru în serviciul public și să devin secretarul particular al primului-ministru
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
întâmplător, amintesc aici că Florina Ilis și-a scris teza de doctorat pe subiectul literaturii virtuale și cyberpunk. Totuși, spațiul virtualității electronice este doar unul dintre aspectele cărții și este foarte bine că e așa. Dacă ar fi monopolizat ficțiunea, ambiția conturării unui astfel de spațiu ar fi fost sortită eșecului pentru că doar în joncțiune cu mitologicul și cu exoticul, virtualitatea se dovedește a nu ține strict de domeniul futurismului. Astfel, citind primele pagini ale cărții, vezi că ele nu promit
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Daniel Cristea-Enache Întâmpinată cu zâmbete ironice ori contestată în chiar premisele coagulării ei, considerată găselnița publicitară a unor critici cu ambiții de mentori (care ar fi inventat fenomenul pentru a se pune pe ei înșiși în valoare), generația poeților "milenariști" are câteva nume pe care numai spiritele răuvoitoare sau complet opace la poezie le pot ignora. Marius Ianuș și Ruxandra Novac
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
sunt protagoniștii unei povești de iubire în care sexul, arta și dragostea își dispută rolul principal. Un miracol irepetabil, la fel ca tinerețea invincibilă care îl face posibil. Un castel de carton, prea șubred ca să reziste asaltului realității, geloziei și ambiției. Romanul Castele de carton, din care publicăm un fragment, este în curs de apariție la Editura Humanitas, în "Raftul Denisei", colecție coordonată de Denisa Comănescu. Trei e un număr aparte. Lunea aceea a început ca oricare alta. Ianuarie era pe
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
a dobândi o calitate superioară trebuie să accepți lupta cu cei care sunt mai buni decât tine; este și filozofia care se desprinde din comportamentul structurilor disipative ale lui Prigogine. Ați observat că, atunci când un jucător primește cartonașul roșu, crește ambiția de luptă a echipei rămase în inferioritate numerică? Una dintre situațiile cele mai subtile și mai semnificative ale fotbalului este aceea de ofsaid. Mergând la cuvântul englezesc corespunzător, înțelegem că, în contextul pe care îl avem în vedere, a fi
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
pe nimeni. Important e ca armata mediocrităților să nu iasă din ritmul târșit și ca vocile respectate să se înece în corul răgetelor răgușite ale pitecantropilor ajunși șefi peste catedre, facultăți și universități. Ca unul care n-am avut vreodată ambiția de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri să nu admir nerușinarea, tupeul și nesimțirea multora dintre cei care-au dat din coate până au amorțit să ajungă în funcții, iar apoi au început să explice
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
star TV. Ca atare, Justin începe o saga în încercarea de a se vindeca: de la hipnoza pe care i-o drege stomatologul său (Keanu Reeves în rolul carierei sale, dacă e să te iei după criticii britanici) la pastile, prin ambiție, sex și marijuana, pentru a pricepe la final că poanta e să înveți să trăiești fără vreo soluție, fără a încerca să găsești o normalitate oricum inexistentă. Filmul progresează în ritmul lent al protagonistului și finalul reprezintă tocmai lipsa unei
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
moarte. O gîndire moare din clipa în care te îngrijești să o așterni estetic în pagină, aceasta era convingerea lui Dragomir. Tocmai de aceea, în ochii cunoscuților, Dragomir era întruchiparea unei inteligențe prin excelență orale căreia îi lipsea în întregime ambiția de a pune pe hîrtie ceva din gîndurile pe care le rostea. Și pentru că aceasta era imaginea pe care Dragomir o avea în ochii semenilor, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să-l scoată din acest tipar spre
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
de bursă și speculanți ai situațiilor favorabile. E de înțeles de ce, pentru astfel de oameni, prezența în Parlament e vitală. Fără informații, fără puterea de a manipula împrejurările, fără posibilitatea de a interveni direct asupra pârghiilor puterii tot talentul și ambiția lor n-au nici o valoare. Așa încât, între rușinea de a fi considerați subalternii unui turnător și protejarea intereselor financiare proprii nu au ezitat nici o clipă. Cazul Voiculescu ne arată în ce măsură putregaiul din vremea comunismului continuă să determine viața românilor. Când
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]