86 matches
-
pierd sănătatea, inima și averea; amorul și entuziasmul au fugit din sufletul lor; ei caută distracția și interesul În iubire; sunt reci și indiferinți pentru tot; nimic nu-i atinge și nu deșteaptă devotamentul și generozitatea lor; ideile mari și ambițiunea nobilă nu coprind și nu exaltează sufletul lor; studiul și dorința de a fi folositori țărei lor nu-i răpește din vârtejul unei vieți triste și neînsemnate; ei nu speră nimic, căci nu cred În nimic și nu trăiesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se complice cu depistarea surselor, fie că le-au considerat drept (unul chiar e) pseudocitate 2). Primul dintre ele apare în următorul context: „Ca acei autori de povești, el [călugărul-poet - n. m.] se gîndea, prin umbrele zidurilor, la frumoasele ambițiuni de a ajunge bogat... «Cetate de vînzare, ce cumpărător îți lipsește...»” De unde e această frază, care leagă ideea de bogăție de cea de corupție? Este (și asta-mi confirmă, încă o dată, punctul de vedere că studiul anumitor materii în liceu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Barbu îi opune o lirica care să propună "existente substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrânsele perfecțiuni poliedrale"8. Într-o altă împrejurare, poetul român apreciază că o "poezie cu obiect (știi că șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viață spiritului"9. Ion Barbu refuză, așadar, subiectivizarea actului de creație - bardul, în viziunea sa, trebuie să bea din apa râului Lethe, să uite
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ce sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară am scos acest ziar." De altfel, în articolul „De vorbă cu cititorii", din primul număr, redacția zice: „Nu urmărim scopuri personale, nu urmărim pricopsirea noastră, nu suntem mânați nici de ambițiunea de a ne vedea numele scris la tipar, ci pur și simplu, ne punem în slujba poporului, contribuind, bineînțeles, după puterile noastre, la alungarea întunericului ce predomină satele noastre, totodată luptând pentru apărarea cauzei învațătorești. Nu suntem subvenționați de nimeni
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la mine să-l ajut să înființeze o revistă a învățătorilor, cu gândul să se poată ajunge la o înțelegere clară a greșelii de neiertat de a se certa colegii între ei pentru efemere satisfacții personale, de multe ori din ambițiuni deșarte, absolut stricătoare a armoniei ce se cere a fi exemplară într-o asociație de oameni care sunt chemați a fi lumina deșteptătoare a unei națiuni căreia îi simte lipsa. Am răspuns apelului colegului Ifrim. Colegii aveau revista mult dorită
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ar continua glasul, cum un adevăr pe celalt, instalînd un moment pe secol L'hymne des coeurs spirituels". Denumirea celei de a patra etape o respinge cu totul, pentru că o poezie cu obiect, ca în șaradă, i-ar fi înșelat ambițiunea. "O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viața spiritului. Eu voi continua cu fiecare bucată să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare in jurul cîtorva cupole - restrînsele perfecțiuni poliedrale". Asistăm la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la exemple din opera unor autorități în materie: filosofi, istorici, economiști, matematicieni, naturaliști sunt citați în corpul articolelor, în funcție de problematica și ideile susținute: "Politica practică recomandată de Machiavelli pentru a parveni și a se susține, politica operării cu apetituri și ambițiuni și arată urmările netăgăduite, urmări de cari oricine care are cât de puțin sentiment de om de stat trebuie să se înspăimânte. Nu numai arta de-a mânui oamenii înseamnă a fi om politic. Arta de a-i mânui este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aibă și ea aceleași defecte ce le are părintele, aceeași ridicare la nivelul secolului al XIX-lea, același aer de civilizațiune și gravitate, care, din nenorocire, sunt numai o mască, ce ascunde adeseori numai foarte rău tendința cea adevărată și ambițiunea personală"1 . Această atitudine a lui Eminescu se explică și prin concepțiile sale științifice, dar se explică mai cu seamă prin faptul că Eminescu, care învățase în Bucovina și Ardeal, care cutreierase toate ținuturile locuite de români și care se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
condiții, rolul partidelor politice trebuia să se ajusteze. "Ele sunt un mijloc al progresului, dar tot ele pot deveni o piedică, o primejdie publică, [afirma C. Banu n. n.], ori de câte ori structura statului și moravurile tind să le preschimbe în sindicate de ambițiuni și de interese personale". De aceea, lupta pentru triumful adevăratei concepții de partid, exprimată cu precizie era, în concepția lui, soluția necesară, opusă ideii de suprimare a partidelor, care începea să fie vehiculată în mediul politic românesc. Ideea este reluată
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
samă de oameni împărtășesc aceleași convingeri în fața chestiunilor fundamentale de stat. Ele sunt un mijloc al progresului, dar tot ele pot deveni o piedică, o primejdie publică, chiar, ori de câte ori structura statului și moravurile tind să le preschimbe în sindicate de ambițiuni și de interese personale. A lupta, deci, nu pentru suprimarea partidelor, ci pentru triumful adevăratei concepții de partid, așa cum democrațiile sănătoase au cunoscut-o și aplicat-o, iată ceea ce conștient ori inconștint reclamă toate clasele sociale [...]". ("Mișcarea", nr. 111, 7
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o decepție: "De altfel intențiile simbolice, de esență literară, sînt microbi epidemici în sculptura de la Salon și se vădesc numai în titluri: Lumina celui fără de lumină, Taina necunoscutului, Adolescența, Dor, Grija de mâine, Torța etc. și nu ne înfățișează decât ambițiuni juvenile în luptă cu insuficiențele de tehnică ale autorilor lor"307. În "Expoziția artiștilor sculptori din România Mare" (1920), criticul de artă relua teza după care simbolismul de factură rodiniană rămâne fixat prin sugestia ideii în titlul lucrărilor, fără a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]