177 matches
-
și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6 Muzica sacră și Conciliul din Trento Conciliul din Trento a avut loc între anii 1545 și 1563 și a fost convocat pentru a rezolva
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ne facem daruri", E. P. L., 1963; "Cele mai frumoase poezii", Editura Tineretului, 1963; "Disciplina harfei", E. P. L., 1965; "Sângele", Editura Tineretului, 1966; "Destinele paralele", E. P. L., 1967; Povestea cu doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru", Editura Tineretului, 1969; "Ambitus", E. P. L., 1969; "Cronofagie", 1944-1969, Eminescu, 1970; "Atât de grozavă și adio", Editura Cartea Românească, 1971; "Recviem", Eminescu, 1971; "Marea continuare", Dacia, 1971; "Loto-poeme", Albatros, 1972; "Spectacol în aer liber", "O altă monografie a dragostei", cuvânt înainte de Liviu Călin, Albatros
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Iosif și frații săi", sumbru, fatal, tragic până la pierderea sufletului, în "Doctor Faustus". Trecerea de la proiect la practică, de la imposibila utopie exaltantă la ordinea supunerii la obiect, de la hiperbola voluptuoasă la inițierea în prozaicul concret, nu este doar un invidiabil ambitus tematic și stilistic, ci și o permanență a viziunii manniene despre lume și istorie. Dezmințind imaginea falsă a unui Thomas Mann temperat și auster, uneori chiar mediocru în aseptica sa decență, Lucian Raicu descifrează în romanele genialului german (începând cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se simtă mică, meschină și fără speranță. Lăsându-se și ea pe mâinile acestuia, Katie se alege cu un diagnostic simptomatic: este ca o mașină pe care o lasă bateria. Traducând din engleză, Radu Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a lui Nick Hornby, reușind să redea în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scări modale, tonale, atonale, ce exprimă într-o formă abstractă relațiile ce se stabilesc pe planul înălțimilor sonore. Aceasta caracterizează creația populară, religioasă și cultă. Diatonice sau cromatice, majore sau minore, infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau mare, aceste scări muzicale au fost utilizate de-a lungul evoluției muzicii, în variate moduri de exprimare melodică. În Antichitate, muzica veche orientală sau europeană, era recunoscută prin melodicitatea sa, impresionând prin forța de expresie, imprimată de scările
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
cântece cu lucrări muzicale diverse și atractive din creația românească și universală, ce corespund posibilităților de înțelegere și interpretative ale elevilor clasei a IV-a.dezvoltarea deprinderilor de a cânta corect și expresiv, după auz și prin solfegiere, cântece cu ambitusul Do1-Do2 (Re2) în colectiv sau individual, la unison sau în aranjamente armonico - polifonice simple. - realizarea unor acompaniamente ritmice sau armonice cu ajutorul unor instrumente muzicale (clavita, block flote, tobă, maracasă, castagnete etc.) - dezvoltarea aptitudinilor de a asculta muzică, de a o
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
își dezvoltă vocea, auzul și își formează deprinderi de a cânta în colectiv și soluții. Pentru a fi accesibile, ușor și frumos interpretate de micii școlari cântecele vor fi selectate astfel: - material - sonor cu sunete naturale, rânduri melodici scurte cu ambitus accesibile, curgător, cuvinte ușor de pronunțat. La baza educației muzicale stă cântecul de copii. Acesta este un produs al lor, care le creează o atmosferă plăcută, le trezește interes deosebit și le dezvoltă sentimentul de plăcere pentru muzică. Fiecare cântec
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
remarcă o tendință neadecvată în sensul augmentării valorii de tempo, fapt ce conduce, în mod inevitabil la tulburarea atmosferei intime și liniștite, proiectată de compozitor ca „prolog” al plăsmuirii sale imaginative. De asemenea, frecventele schimbări de registre operate în interiorul unui ambitus extins la spațiul a șase octave (do# contraoctavă - do#4) impune o execuție interpretativă cu „economie” de mișcări și un control perfect al acestora, care să determine menținerea continuității și coerenței în redarea liniilor evolutive. Debutând odată cu măsura 7, primul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonor va constitui o sonoritate complexă și rezonantă, investită, în același timp, cu atributul transparenței. Textura sonoră semnalează preferința pentru o evoluție de natură motivică, ale cărei structuri melodice asimetrice se încadrează, cel mai frecvent, în spațiul redus al unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de notație desfășurat cu preponderență pe trei portative. Mai presus de necesitatea strict tehnică, această opțiune facilitează vizualizarea cu claritate a fiecărei entități ritmico-melodice constitutive, în contextul unei țesături polifonice aglomerate (evoluția discursului se încadrează în spațiul restrâns al unui ambitus de două octave). În mod adițional, Debussy proiectează aceeași diferențiere a planurilor componente prin investirea acestora cu modalități distincte de atac (marcato, staccato, portato). Simultan, folosirea prelungită a efectului de rezonanță în scopul menținerii sunetelorpedală, precum și prezența constantă a surdinei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
structural al materialului tematic principal confirmă predilecția lui Debussy pentru acel tip de scriitură compozițională, în care construcția discursului se bazează pe o intensă explorare motivică. Stilizarea expresiei derivă din simplitatea configurației melodice, redusă de cele mai multe ori la spațiul unui ambitus restrâns (în acest caz, de cvintă perfectă), iar personalizarea „firului narativ” se operează prin plasarea sa într-un registru distinct al claviaturii, cu prioritate, în planul superior al discursului. De asemenea, aceeași intenție de diferențiere a planurilor constitutive transpare din
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dinamice distincte: pp p marqué. Astfel, întreaga concepție a discursului stă sub semnul clarității și al transparenței, în pofida aspectului aglomerat al texturii. La nivelul structurii macro-formale, schimbările de registre operate pe parcursul evoluției sonore, asociate unei tendințe accentuate de extindere a ambitusului reprezintă un factor decisiv în procesul de circumscriere a subunităților componente. Apariția secțiunii centrale aduce o ipostază elocventă ce reflectă una dintre trăsăturile definitorii ale stilului debussyist, în care indicațiile agogice tradiționale apar completate sau uneori chiar substituite de expresii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
temporal, de a crea senzația opririi Timpului în loc, eterna aspirație a ființelor pământene. Cea de-a doua ipostaziere a motivului cromatic conduce la accentuarea afirmației inițiale (expunerea în octave), manifestând o tendință evidentă de expansiune spre zone tot mai îndepărtate (ambitus extins - fa contraoctavă - sol3). În mod evident animată, configurația ritmică recurge la exprimarea contratimpată a acordurilor de 7 sunete, care acoperă spațiul de discurs prin marcările lor tonale. Secțiunea secundă va produce un efect de distilare sonoră, expunând o contra-melodie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de ecleraje tonale, generate de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte. Punctul maxim tensional al preludiului furnizează un exemplu concludent al comuniunii de intenție receptată la nivelul tuturor parametrilor de scriitură. Astfel, observăm cum proiecția unei noi dilatări spațio-temporale se asociază ambitusului extins, alternării de registre, precum și stabilizării temporare în tonalitatea do major. De asemenea, disonanța secundelor mari accentuată de insistenta repetiție a acestora face ca stridența sonoră să alunece spre o adevărată violență acustică, amplificând în mod semnificativ impactul emotiv resimțit
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de redus impune utilizarea permanentă a surdinei. Pe de altă parte, pedala de rezonanță va evita marcarea sub același efect de rezonanță a celor două sunete din cadrul perechilor de bicordii. Sugestia „îndepărtării” își află corespondența sonoră în extensia evidentă a ambitusului de discurs ( contraoctavă - ), percepută odată cu modificările agogice (Cédez, Retenu), al căror efect operează prima delimitare la nivelul structurii formale. Pasajul măsurilor 19-21 ilustrează circumstanța unui bimodalism convergent (moduri cu aceeași finală), rezultat prin armonizarea aceluiași sunet în moduri diferite re
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
registrul acut, precum și datorită efectului rezultat din trenarea gradată a nivelului agogic (Plus lent - Très lent - morendo - stingând treptat intensitatea sunetului și încetinind mișcarea). Sugestia acelei viziuni ce își destramă formele în „tăcere” apare difuzată deopotrivă prin lărgirea semnificativă a ambitusului (re contraoctavă - fa3) și implicita rarefiere a discursului, opțiuni de limbaj ce conduc în final la ipostaza celei mai simple configurații de tratare polifonică. III.7. Ce qu’a vu le Vent d’Ouest (Ce a văzut Vântul de Vest
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată a acordurilor cu accent și marcato sau martellato și marcato, necesită realizarea unor execuții distincte pentru cele
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
oscilatoriu parcurs de evoluția discursului. Fragmentul pare desprins dintr-un act empiric de investigare a fenomenului de rezonanță, un real punct de atracție ce i-a trezit interesul lui Debussy la audierea muzicii de gamelan. Astfel, opțiunea de extindere a ambitusului de discurs ( contraoctavă - ) nu mai apare drept o simplă decizie aleatorie în contextul proiectării acestui amplu efect de rezonanță. Acesta ar putea să-și afle sursa inspirației în sonoritatea complexă a celui mai mare gong al muzicii de gamelan, gongul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Evitarea deliberată a sunetului la în pasajele scalare introductive, precum și folosirea sa ulterioară într-o dublă ipostază și impune o dualitate interesantă, generând o permanentă oscilație între modul major și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat pe un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
limbajului debussyist, tema apei aduce în debutul preludiului înlănțuirea prelungită a unei parafonii de acorduri de cvinto-cvartă, sugerând cu plasticitate profunzimile adâncurilor. Devenind entități de sine stătătoare prin eliberarea de orice funcție tonală, acordurile materialului tematic principal avansează pe parcursul unui ambitus extins (mi contraoctavă - re4), trasând arcuri melodice ample, în interiorul unor efecte de rezonanță prelungite. Întreaga imagine sonoră astfel creată conduce la impresia unei atmosfere suspendate, proiectată în trecutul memorial al acelor timpuri mitice. Modalitatea de pedalizare devine implicită în contextul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
autentică sugestie sonoră, de un pitoresc evocator, dominat de aceeași obsesivă cădere, dar care, de această dată, va fi doar sugestia sonoră a unei plutiri line. Țesătura sonoră se rarefiază prin distanțarea straturilor componente ce ating spațiul celui mai extins ambitus al preludiului (do# contraoctavă - la#3). La nivel interpretativ, finalul impune soluționarea problemei determinate de necesitatea menținerii sunetelor cu valoare lungă de timp ( ), evitând contopirea acestora cu elementul cromatic din plan superior ce trebuie să se distingă cu claritate (măsurile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
limbajului: modificarea agogică (Rubato), ce imprimă tempo-ului acea avansare liberă; țesătura sonoră ce va aduce pentru prima dată rezonanțele unei scriituri acordice desfășurată pe 5 - 9 voci, marcând astfel un contrast evident cu textura monodică rarefiată a introducerii; amplificarea ambitusului evoluției sonore până la spațiul delimitat de , determinând o țesătură sonoră desfășurată pe cinci octave; triplarea liniei melodice principale prin imitația acesteia la cele două octave inferioare; prezența unui nivel de dinamică evident amplificat p cresc.mf în măsura 24; configurația
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
atinge în mod pasager nivelul maxim de dinamică (mf - prezent în nouă măsuri din totalul de 51), solicită folosirea constantă a pedalei de surdină. Mișcarea contrară a unei țesături acordice care amplifică transparența sonoră a discursului inițial va determina expansiunea ambitusului spre registrul extrem grav (), precum și aglomerarea evidentă a scriiturii datorată evoluției simultane pe 5 sau 6 voci. Linia melodică derivată din motivul tematic principal va fi armonizată printr o înlănțuire de acorduri perfecte ce inițial coboară prin tonuri, pentru ca în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
introducerii va fi ironizat la scurt timp de „hohotele de râs” ale comediantului care trece brusc de la o stare la alta, de la plâns la râs, trezind astfel amuzamentul publicului. Această izbucnire carismatică înlănțuie o cascadă de acorduri desfășurată pe parcursul unui ambitus extins (), risipindu-și apoi intervenția cu același spirit imprevizibil. Și cum orice reprezentație dramatică implică prezența unui punct culminant, tot astfel asistăm la o lovitură de teatru în care acordurile ample, cu puternice sonorități orchestrale, vestesc o posibilă întorsătură tragică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
do major ce va marca debutul celei de-a doua secțiuni o dată cu rememorarea fugitivă a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un ambitus de dimensiunea a patru octave, vor alterna registre opuse, generând un efect de spațialitate, subliniat în mod adițional prin rărirea tempo-ului ce survine concomitent (Retenu). Valorile de durată ale sunetelor din registrul grav vor indica modalitatea de pedalizare cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]