281 matches
-
de banal. Amintirile mele s-au născut întotdeauna toamna și poartă în ele imaginea unei florărese ce vindea la intrarea în Grădina Icoanei, crizanteme și tufănele smălțuite în culori tari și reci, în timp ce frigul mirosea a mere, a ocru, teracot, ambră, gri, roșu închis și verde. Toamna, sub cerul limpede, fără pigmentul de albastru intens, care vara îl făcea să pară de sineală, casele ce înconjurau acest parc îmi dădeau impresia de mobilă scumpă, de artă, scoasă în stradă, pentru ca oricine
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
cusute, Goale, Să nu le ceară tot mereu parale. Aparte, Cu mari tablouri și pancarte, Din epoca de aur Și de piatră, În care numai câinii mai latră; Prin epoca de bronz, A fierului topit, Voioși nevoie-mare, Cu gust de ambră, De miere Și coclit. Povestea asta este lungă Să ajungă Pe cinci decenii Încă și ceva, Pe lungi papirusuri de mucava. Avem idei precise, epocale, Cu sete de recorduri mondiale! Păi ce, asta e viață Cu mici cumpărături la piață
ACUM ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344849_a_346178]
-
în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am încercat să uit mireasma voastră, Dulce, delicată, ca al florilor de crin Și să privesc, imensa mare-albastră, Să-mbrățișez cu gândul, imensul cer senin. Când dimineața, pictează-n ambră orizontul, Iar zorii sărută cu delicatețe macul purpuriu, Pe așternutul rece, se conturează în azur trecutul, În micul univers de altădată, aș vrea din nou să fiu. Mi-i dor de glasurile voaste cristaline Și de poveștile cu zâne și
AM ÎNCERCAT SĂ UIT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377079_a_378408]
-
nocturne și să mă apropii de cana cu cafea. Înving, spre mirarea-mi de moment, apetitul pentru gustul amar și merg să mă spăl pe ochi. Fiorul de tranșare a șirei spinării mă amețește ca și cum eram într-un depozit de ambră și mosc și durere fizică nu simt, dar deodată ochii văd mai limpede oglinda veche cât casa. Atmosfera îmbibată cu miresme de vis în plină zi nu mă uimește și mă întreb ce perspective v-a avea ziua de azi
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
Acasa > Poezie > Imagini > S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului s-a prăvălit o umbră jertfind în zbor un flutur culorile-i de ambră sub sumbrul gri se scutur în strâmta-i crisalidă visa la ziua-n care pe aripa-i splendidă va găzdui un soare ursit de curcubeie și alintat de-o boare n-a pregetat să deie sărut gingaș pe-o floare
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379777_a_381106]
-
reglat ventilatorul ăsta, ultima dată? Hm, chiar dacă ai ști, nu mi-ai spune, este? revizui ea, mucalit. Mă mir cum de nu ți-au explodat plămânii, sărmana de tine! Nu, că asta-i culmea! Trebuie să o sun imediat pe Ambra să cheme tehnicianul! Deocamdată mă hazardez eu să cobor un pic valorile căci îmi amintesc foarte bine că trebuie să fie la 2-2,5, pe când acum e la opt!... Îți dai seama, Amneris?... La opt!... De aceea plămânii tăi au
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
un ,, vițel” a pus la cale ,,balamucul ăsta” cum îi spui tu, ci un șacal periculos de genial! Oricum, meriți o medalie, fată dragă! Te-aș pupa, dacă aș putea!” Ascultând cu nesaț cuvintele Luciei ce sporovăia la telefon cu Ambra, Amneris închise ochii fericită și ușurată, mulțumind dulcei Fecioare că nu era înconjurată numai de cretini. Istețimea Luciei se făcuse remarcată încă de la început și acest lucru îi asigurase un loc de muncă stabil și bine plătit în serviciul exigentei
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului s-a prăvălit o umbră jertfind în zbor un flutur culorile-i de ambră sub sumbrul gri se scutur în strâmta-i crisalidă visa la ziua-n care pe aripa-i splendidă va găzdui un soare ursit de curcubeie și alintat de-o boare n-a pregetat să deie sărut gingaș pe-o floare
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374279_a_375608]
-
traduit génériquement par " l'existant ". Pe vetre și în càpiște s-ațâță jăratecul. S-aprinde ambra pentru zei, si mirtul, sălbaticul. (Supremă ardere) (Blaga, 2010 : 314) Dans leș âtres et leș temples on attise le feu sage. On allume l'ambre pour leș dieux et le myrte, le sauvage. (Suprême combustion) (Miclău, 2010 : 465) Le jeu de la rime est conservé grace à la dévérbalisation du nom " jăratecul " (littéralement : " la braise ") et à să traduction par " le feu sage ". De cette façon
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
trăiește într-o izolare completă, vorbită foarte rar, abordând o realitate străină de natura ei, asemenea unei plante care se îndârjește să crească pe o faleză golașă...” Și totuși, franceza Charlottei păstrase o extraordinară vigoare, densă și pură, transparența de ambră pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci i s-a înfățișat privirii mele singurătatea acestei femei în toată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în trecutul Charlottei, mi se părea, totuși, că nu simțisem niciodată atât de intens prezentul! Peisajele de altădată dădeau un relief cu totul aparte colțului aceluia de cer printre smocurile de ace, poienii luminate de asfințit ca o dâră de ambră... Dimineața, reluându-mi drumul (un trunchi de pin scrijelit, pe care nu-l observasem în ajun, își picura rășina - „gema”, cum i se spunea în ținutul acela), mi-am amintit, fără motiv, rafturile din fundul librăriei: „Literatura Europei de Est
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mitic Ogmios este revelator, didactic chiar (vezi gravura din 62, p. 181). Fiind patron al elocvenței și inventator al scrierii (ogama = „rune”), Ogmios este figurat trăgând după sine o mulțime de oameni, legați cu „lanțuri fine de aur și de ambră”. Legăturile sunt prinse la un capăt de limba eroului orator, iar la celălalt, de urechile oamenilor care-l urmează, vrăjiți de încărcătura magică a cuvintelor sale (Lucian din Samosata, Heracles). Nu este întâmplător faptul că romanii l-au asimilat pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-a preluat fanariotul Mavrocordat de la înalta Poartă, unde exista o asemenea tradiție, mai ales cu ocazia anului nou persan, Nevrűz (21 martie). Cu acest prilej, „medicul- șef al palatului (hekîmbași) - scrie Luminița Munteanu - prepara o pomadă pe bază de ambră, opium și diverse plante aromatice, pe care o oferea sultanului, marelui vizir și celor din anturajul acestora, în schimbul unui onorariu substanțial ; aceeași pomadă le era trimisă în dar, de la serai, și altor notabilități, în semn de prețuire”. Considerat un adevărat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Considerat un adevărat panaceu, magiunul de opium se bucura de o oarecare tradiție în întreg Orientul Mijlociu [...], fiind pomenit în manuscrise de diverse proveniențe, care nu omiteau nici rețetele de preparare sau lista detaliată a ingrediente- lor întrebuințate (anumite tipuri de ambră, mosc, petale și apă de trandafiri, scorțișoară, santal, cuișoare, cârmâz, săpunariță, vanilie, nucșoară, ghimbir, coriandru, nucă de cocos, anghelică, aloe, galangal etc.) (195). Probabil că vestitul doctor evreo-portughez Daniel de Fonseca, medicul lui Nicolae Mavrocordat și ulterior chiar al sultanului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea), dar s-a documentat bine. Personajele sale din Contele de Monte-Cristo (1845-1846) beau „cafea turcească” și fumează, șezând a la turca, „din ciubuce cu țevi de iasomie și cu hornuri de ambră” (209). Vorbind în 1821 despre comerțul dintre Turcia și Țara Româ- nească, F.G. Laurençon, profesor de franceză stabilit la București, constată faptul că, printre multe alte mărfuri, se importau de la Istanbul cafea, vinuri de Cipru, lichioruri, leacuri medicinale, dar și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
IIIe au VIIe siècle, textes réunis par F. Vallet et M. Kazanski, Condé-sur-Noireau, 1995, p. 139-154; T. Kolník, Sulla questione dei contatti commerciali tra il Barbaricum mediodanubiano e l’Italia settentrionale nel I sec. d.C., în Lungo la via dell’Ambra. Apporti altoadiatici alla romanizzazione dei territori del Medio Danubio (1 sec. a.C. - 1 sec. d.C.). Atti del Convegno di Studio (Udine-Aquileia 16-17 settembre 1994), a cura di M. Buora, Udine, 1996, p. 281-294; idem, Świat antyczny i barbarzyńcy. Teksty, zabytki
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
amintireUn dor puternic și-o dorință:(Deși e greu, e cu putință)Fii fericit, iubire...... XX. DOAR EU, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015. Doar eu rămân când totul curge iute Prin boabele de ambră adormită, Spre inima-mi de vreme geruită, Tot numărând secunde și minute. Doar eu, din răsărit, adun puterea În buchețele albe, prețioase, Și tot din el , eu, zilnic, îmi voi coase O mască mare să- mi ascund durerea. Doar eu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Mi-s furate! Doar eu mă trec puțin câte puțin când Pustiul se adună în ecouri, Când viața se formează din zerouri Și sufletele se iubesc în ...gând. Citește mai mult Doar eu rămân când totul curge iutePrin boabele de ambră adormită,Spre inima-mi de vreme geruită,Tot numărând secunde și minute.Doar eu, din răsărit, adun putereaîn buchețele albe, prețioase,Și tot din el , eu, zilnic, îmi voi coaseO mască mare să- mi ascund durerea.Doar eu suspin când
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
abundentă; după aceea Îl afumă cu carnea arsă a unei nevăstuici - numită și nymphizze - și Îl frecă cu ulei pe tot corpul. În afara acestui tratament extern, femeia Îi administră bolnavului și niște medicamente ale căror ingrediente de bază constau În ambră, coșenile și râme. A prescris apoi prințului o dietă foarte strictă, care excludea nu numai carnea, ba chiar și supa. Avea voie doar pește ușor digerabil (gelinjik balugi), iar aceasta datorită faptului că denumirea peștelui seamănă cu cea a bolii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1-18), Pali Text Society Translation Series No. 50, Oxford, 2002, p. 178. 145. Moscul era folosit În Persia În prepararea parfumurilor și afrodiziacelor; cele din urmă erau obținute inclusiv prin frământarea substanței În aluatul de pâine, ca și În cazul ambrei. Cf., inter alia, Laignel-Lavastine și Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, op. cit., pp. 613-614, iar mai recent Floréal Sanagustin, „Parfums et pharmacologies en Orient médiéval: savoirs et représentations”, În Rika Gyselen (ed.), Parfums d’Orient = Res Orientales VIII
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă în consimțire, în acceptarea a ceea ce te răsplătește și „alege” („ înaintez,/ și-n tăcerea de ambră, mărul se-oprește la mine”). Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea nici cea mai vagă bănuială în legătură cu ambra. De aceea nu pomeni nimic despre asta, dar altminteri se arătă destul de sincer și prietenos cu interlocutorul său, încît în curînd ajunseră amîndoi să urzească un mic plan pentru a-și bate joc de căpitan și a-l face să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
două gogoloașe dintr-o substanță foarte parfumată și unsuroasă, care semăna cu săpunul din Windsor sau cu o brînză veche și grasă. Substanța asta de un galben cenușiu, care putea fi lesne tăiată cu degetul, era, dragii mei prieteni, faimoasa ambră, pentru care orice spițer plătește cîte o guinee de aur de fiece uncie. S-au scos vreo șase pumni de ambră din cadavrul acelei balene, dar o cantitate mult mai mare s-a pierdut în chip inevitabil căzînd în apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grasă. Substanța asta de un galben cenușiu, care putea fi lesne tăiată cu degetul, era, dragii mei prieteni, faimoasa ambră, pentru care orice spițer plătește cîte o guinee de aur de fiece uncie. S-au scos vreo șase pumni de ambră din cadavrul acelei balene, dar o cantitate mult mai mare s-a pierdut în chip inevitabil căzînd în apă, deși poate că Stubb ar mai fi salvat o parte din ea, dacă nerăbdătorul Ahab nu i-ar fi poruncit să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pierdut în chip inevitabil căzînd în apă, deși poate că Stubb ar mai fi salvat o parte din ea, dacă nerăbdătorul Ahab nu i-ar fi poruncit să se întoarcă la bord numaidecît, amenințîndu-l că-l va părăsi. Capitolul XCI AMBRA Ambra este o substanță foarte ciudată și atît de importantă din punct de vedere comercial, încît în 1791 un anume căpitan Coffin, din Nantucket, a fost convocat de Camera Comunelor din Anglia pentru a da explicații asupra acestui subiect. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]