762 matches
-
buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și ambrozie sau Doamne ferește! să-i rănească vreun Sfânt cu spada, lucru ce ar fi atras de la sine bani cheltuiți pentru investigații asupra rănii nevindecabile cu niciun antibiotic cunoscut pe Pământ, drumuri obositoare la cabinete, rețete naturiste, constând din abstinența de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza Neagră, Any Palade. Întâi, scenografia trebuia adaptată pe gustul lui Gustav, vopselurile odată sfârșite, își găsea alinarea în ambrozia zeilor și atunci n-avea să combine puțină flacără din focul de paie al iubirii care se credea torță olimpică, puțină învolburare din Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nichita Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia: „M-a rele ochii ierbii. / Soarele negru în interiorul pietrei / conjugă în A carnal. / Curbele stingerii fruct detronat / prelungirii semnului. Mă nor firea materia. / Ambrozie dativ se scurg sufocând / barbarul. / Ochiul cub cu I în A.“ Dacă suntem bărbați (și mai suntem, unii dintre noi), simțim că începem să înțelegem ceva întâlnind la un moment dat, într-un poem, cuvântul „sân“. Din păcate contextul face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore 10. Părinții din primele secole deosebesc, în marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul 11, Origen 12, Ambrozie al Milanului 13 sau Ieronim 14. Alții ezită, precum Augustin. Cel care a impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet 15, contopirea celor „trei Marii” într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, între „a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I,3,54, Ambrozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur67. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, în trei texte de genuri diferite: scrisoare, comentariu, omilie (Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin își construiesc reflecția în jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința în favoarea botezului (așa cum făcuse înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din primele rânduri ale tratatului său De gigantibus (6-18)155, caracterul mitologic al pasajului în discuție: „și nimeni”, scrie el, „să nu vadă în aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Seth, adică fiilor lui Cain și, de asemenea, descendenților lor (22,3). Prin urmare, legăturile dintre fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor sunt asimilate, ca și la Casian, cu legăturile dintre descendenții lui Seth și cei ai lui Cain. 9. Ambrozie se inspiră copios din De gigantibus a lui Philon, fără să aducă vreun element nou168. Încheiem ancheta cu o scurtă incursiune în opera lui Augustin. Episcopul Hipponei vorbește despre Geneza 6, 1-4, în Despre Heptateuh (quaest. 3)169 și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Philon din Alexandria, cu dubla echivalență pe care o stabilește între îngeri și intelecte, pe de o parte, și între uriași și pasiunile carnale, pe de altă parte. În mediile creștine, această schemă va fi reluată de Origen, Didim, Ambrozie și, cu o anumită discreție, de Casian însuși. În sfârșit, cea de-a treia abordare, ce se va impune cu forța începând din secolul al IV-lea, este alegorico-istorică. Ea apare pentru prima oară la Flavius Josephus. Ioan Gură de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cynanchica (buruiana epilepsiei), Betula pendula (mesteacăn) puieți, Botriochloa ischaemum (bărboasă), Calamagrostis epigeios (trestioară) etc.; - specii de plante invazive pe terenurile arabile și pajiștile din regiunile de câmpie și dealuri joase, precum: cuscuta (Cuscuta campestris), costrei (Sorghum halepense), cornuți (Xanthium strumarium), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), lupoaia (Orobanche spp), zârna (Solanum nigrum). Plante toxice/otrăvitoare, cum ar fi: Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Aconitum tauricum (omag), Adonis vernalis (rușcuță), Caltha laeta (calcea calului), Conium maculatum (cucută), Chelidonium majus (rostopască), Equisetum palustre (coada calului), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui
ORDIN nr. 54/570/32/2023 () [Corola-llms4eu/Law/265382]
-
plante invazive pe terenurile arabile și pajiștile din regiunile de câmpie și dealuri joase, precum: cuscuta (Cuscuta campestris), costrei (Sorghum halepense), cornuți (Xanthium strumarium), ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), lupoaia (Orobanche spp), zârna (Solanum nigrum). Plante toxice/otrăvitoare, cum ar fi: Ambrosia artemisiifolia (ambrozie), Aconitum tauricum (omag), Adonis vernalis (rușcuță), Caltha laeta (calcea calului), Conium maculatum (cucută), Chelidonium majus (rostopască), Equisetum palustre (coada calului), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Galega officinalis (ciumărea), Gratiola officinalis (vaninarița) etc. Fermierii au obligația identificării și combaterii plantelor invazive și
ORDIN nr. 54/570/32/2023 () [Corola-llms4eu/Law/265382]
-
vast unui body language complex, diversificat cu fiecare palier al puterii, cu atât mai mult cu cât expresivitatea este condiționată de o serie de limitări. Anxietatea și voința de putere constituie ingredientele cu care cei din vârful piramidei își fabrică ambrozia după un manual de toxicologie corporatist. Undeva, mult mai jos, se află supușii care trăiesc la rândul lor într-un alt regim al anxietății, cel al furnicii lucrătoare, replicată până la confuzie. Însă chipul puterii este cel al lui Jeremy Irons
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
ci distruge totul, inclusiv jocul pe care s-a clădit supremația sa. Pentru Tuld, corporația este o firmă, un mijloc și nimic mai mult, unealta diavolului, banii sunt doar niște simboluri, niște hârtii cu figuri, ceea ce rămâne este puterea pură, ambrozia zeilor de pe Wall Street. Tuld este îngerul exterminator, cu adevărat malefic, cu mult mai pervers decât pot anticipa locotenenții săi, și el reprezintă nu doar un impas al pieței de capital, ci și un paradox terminal: să ucizi deopotrivă competitorii
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
că într-un timp scurt de la publicarea cărții au apărut mai multe articole despre volumul în chestiune și despre lansarea acestuia. Previzibil însă, majoritatea comentatorilor s-au mărginit a se minuna că și intelectualii mănâncă, în loc de a se hrăni cu ambrozie probabil, tonul articolelor fiind în linia: „oho, Cărtărescu sau Liiceanu au povestit ce le place/ nu le place să mănânce!” Ce au ratat jurnaliștii noștri a fost tocmai savoarea poveștilor, plăcerea de a povesti despre felurile preferate în copilărie, pe
Povești cu savoare by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4704_a_6029]
-
se străduiește să scoată din sărite pe pudica Minerva; Hermes bate ceardaș cu Apolon din pinteni; Bachus oficiază ca egumen; Proserpina trage pe Aides la chit; cele nouă Muze au ajuns știrbe, iar Vulcan la toate le-a făurit dantură; ambrozia și nectarul au devenit rare; Poseidon s-a transformat în negustor de pește; nimfele au fugit în cer cu pelea goală de când pe mări au apărut vapoarele; Pegas a căpătat aspect de gloabă, ce zace de răpciugă; Diana desculță mână
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs, va prinde/ O lebădă tânără, îi va mânca inima și,/ Cu cele două aripi prinse la umeri,/ Cu-adevărat se va-nălța la cer, s-aducă iubitei/ Nectar și ambrozie de acolo”. Altui orfic transilvănean, Aurel Pantea, i se trece în cont tocmai momentul de apoteoză: „Măruntul scrib Pantones, după ce/ A fost îndepărtat de la înregistrarea/ Hotărârilor Adunării, că prea tare-i tremura mâna/ Și strica ceara, ba chiar înțelegerea între
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
trei (cam cu iz caragialian din "Un pedagog de școală nouă", respectiv cu întrebări de genul: "Nu-i așa că...?"...), a dus la destinderea prietenului sub forma unei fulgerătoare curbe gaussiene, însoțită de vreo trei rânduri de aplauze și de două ambrozii de "bistrițeană întoarsă", spre mijlocul emisiunii el dormind creștinește cu capul proptit de umărul soacră-si și sforăind cu revoltătoare nesimțire. Și eu, care mă bazasem pe simțul său de telespectator avizat... No comment!(2) (Ne)mai revenim după următoarea
Cupluri contemporane by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10671_a_11996]
-
nooooi... Ne târâm zilele într-o ignoranță jenantă, căreia i-aș zice mocirlă, dacă nu aș umili gena originii mele latine. Drept care, dragu' mieu, am senzația că nu facem parte din această lume, ci... Mamă-soacră, ia mai toarnă-mi o ambrozie - mersiu... A, uitasem să te întreb: matali, fiind mai din nordul patriei, mai aproape de Ucraina, adică, nu te cheamă cumva și Tamara? - Pi mini?!? Da' șe, io-s matușa lu' Nastasî, brie? - Și nici n-ai vreo soră prin Urlați
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]