866 matches
-
de kevlar și aruncați-vă-n vâltoare! Dansați și țopăiți, iubiții mei, iubitele mele! Vă voi păzi de aici, de pe margine, să nu care cumva să vă piardă gravitația sau să vă ciocniți de bilele cu șampanie care cutreieră sala amețite, căutând ieșirea. Care ieșire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt și imposibil de silabisit să vă distrați? Nici gând! Nici gând! M-aș zbengui și eu cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu picioarele goale, să nu te poți automutila sau să-i scoți ochii altuia, mi-a zis Nirjinski. Am mai avut unul cam ca tine, poate chiar mai simpatic, numai că ăla își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-și bată joc de el și i-au ascuns geanta, s-a auzit Lazăr. Alții că-ți muta nasul din loc și l-au aruncat cu totul la gunoi... - Unii spun că de fapt Șarik nu era mort, ci numai amețit și-a luat-o la fugă... - Da, dar s-ar fi găsit măcar geanta... - Asta dacă n-o fi ascuns-o Ghiocel să nu iasă scandal și mai mare. Sau poate cineva chiar a crezut că Petrache are altceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ucide pe cea pe care o iubea atît de mult, izbucni În plîns, se azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului Rumiñahui, și dădu ortul popii, mușcat de țînțari, pe malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea că se petrece ceva. Și acel ceva era în legătură cu democrația, atîta cîtă exista, amețită, euforică, nedreaptă uneori, permisivă, liberalistă, oricum ar fi fost ea, dar totuși altceva decît autoritarismul care pusese stăpînire pe destule alte țări din continent, unele putînd fi un prost exemplu de urmat, fiind și vecine, Ungaria, Bulgaria, Polonia și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc, ce mai. Cum o mai duce cu sănătatea?" Era o întrebare-cheie, făcea parte din sistemul său de capcane, un prieten adevărat, unul dintre aceia pe care Pangratty l-ar fi trimis cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final, obsedat de ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu o voce plină de promisiuni. Au intrat în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de parcă ar fi fost ale unor cadavre. Margaret și-a făcut loc prin mulțime ca să ajungă la Karl. El reușise să se ridice În picioare, dar nu se mișca din loc. Rămăsese cu ochii ațintiți la trupurile Însângerate și părea amețit. — E prima oară când vezi asta? l-a Întrebat. — Cum? Mă rog? — E primul dans Barong pe care l ai văzut? Karl se uita la ea fără să arate că ar Înțelege ce i se spune. — Mi se pare c-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar ai Încredere În mine, totul o să fie bine. Acum e greu, știu, dar trebuie să faci eforturi și să ai Încredere În mine. Adam ar fi vrut ca durerea din piept să Înceteze. Îl făcea să se simtă slăbit, amețit și gata să izbucnească În lacrimi. I s-a părut că aude paraziții unui radio, un bâzâit neclar, punctat de voci mormăite, un fragment dintr-o arie de coloratură, știrile, ura, ura, progresăm, mândrie pentru nația noastră. I s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când ea Îi mulțumise cu mâna Întinsă Într-un gest larg de ofertă. El și-a Înclinat ușor capul și i-a ocolit privirea, iar la asta, de asemenea, i-a venit să zâmbească. În stradă s-a simțit oarecum amețită și nesigură pe picioare. Era cale lungă până la hotel, prea departe să se fi dus până acolo pe jos. Rămăsese cu haina pe ea În restaurant și doar acum, În după-amiaza pornită spre amurg, și-a dat seama că era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
El a râs și toate ridurile i s-au accentuat. — Sunteți o americancă fascinantă! La plecare, a continuat să o privească În ochi, iar ea a ridicat bărbia și a răspuns privirii lui. Apoi s-a simțit tulburată, chiar ușor amețită, fără să poată spune din ce pricină, o senzație care a durat zile-n șir, dacă nu chiar săptămâni. Totul se schimbase În Încăperea asta, până și mirosul, care aducea Înainte a mâncare și a lemn, puțin cam muced, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
indoneziană. Mi e teamă că a fost expediat. — Ah, een Nederlander, a zis Președintele râzând cu bonomie. A luat o țigară dintr-o mică tabacheră de argint de pe masă. Înțeleg din glasul dumitale că Îl iubești. Margaret s-a simțit amețită și Înfierbântată. A Încuviințat din cap. — Da, s-ar putea spune și așa. El a cercetat-o o vreme, apoi s-a uitat la ceilalți. Țigara părea foar te subțire Între degetele lui groase. A clătinat din cap și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
notele, hm, nu reflectă mereu calitatea elevului. Acum în ultimul an elevii pun accent pe obiectele care se dau la bacalaureat. Se sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală. Bărbatul plecă puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era altceva, tu mi-ești foarte dragă și nu vreau să-ți fac nimic rău... e ok cu tine? da... știu, ne suntem dragi unul altuia, dar asta e, suntem prieteni, îl strâng de mână pe Pinochio cel bun și amețit, în ochi are putere, iar eu mă concentrez pe atingerea mâinii, tăcem unul lângă altul, tu nu ești parșivă, nu? nu mă minți? nu te mint, cu nimic nu te mint... acum mi-ești așa de dragă, și tu mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vizuină de iepure. M-am ridicat anevoie în genunchi și mi-am prins capul între brațe. Ce să fac ce să fac? Gândește gândește gândește. Am întins un picior și m-am dat jos din pat împleticindu-mă, slăbit și amețit, uitându-mă în jur după sticla de votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste un site - un fel de test de inteligență. Probabil că m-am hotărât să arunc o privire și următorul lucru pe care mi-l amintesc e că după cinci minute, a început să-mi fie rău, să mă simt amețită și mă uit țintă la mesajul SEMNAL PIERDUT de pe monitor. — Așa, pur și simplu? Încuviință. — Am dat fuga în baie și am vomitat. S-a dovedit că Polly, sora mea mai mică, scosese cablul ca să dea un telefon și întrerupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
patul Primului Eric Sanderson încercând să dezleg încâlceala de evenimente și fragmente din mintea mea, aș fi spus că sunt sută la sută treaz, nici vorbă să dorm. Dar acum, stând în coridorul de cărți de afară, mă simțeam ușor, amețit și nesigur pe picioare. Lucrurile la care mă gândisem în pat, pistele acelea complicate de gândire pe care le construiam, păreau acum să fie toate lumini pâlpâitoare și nejustificate salturi de logică - idei deformate și contorsionate de ne-simțul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din nou la ușa lui Eric, îmi părea bine să știu că lucrurile mele, motanul meu și un pat cald și comod se aflau de cealaltă parte. — De când nu ai mai dormit? — Nu știu, am răspuns. Mă simt doar cumva amețit. — Hmmm. Ei, mă tem că până dimineață trebuie duse la capăt două lucruri importante. Vorbind, Fidorous ridică o pensulă foarte veche din buzunarul interior. Coada de lemn era înnegrită de uzură și strălucea de cerneală străveche și de ceea ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Figura ??? — De la Z la L se realizează de fapt o mișcare la stânga și-n sus pe diagonală, așa că, pornind de unde am terminat prima săgeată, trasăm alta, aceasta pe diagonală în sus și spre stânga, uite așa: — Ai înțeles până aici? Amețit, mă forțam să pricep. — Întru totul, am mințit. — Bun. Aproape am terminat. A treia literă tradusă de tine este I. La origine, aceasta era un L. I se află pe diagonală în sus și la dreapta J-ului, așa că următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru care se întâmplase, asupra posibilei sale semnificații, o altă senzație își croi drum, depășind-o pe cea de surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe podeaua de ciment. Piciorul îmi era ud pe o parte. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
limpede. Da, din nostalgia de-a nu putea fi tînărul meu iubit. Dragostea asta a mea a fost ca-ntr-o nevroză: obsesia a înghițit realitatea. A destrămat-o, a distrus-o. Mi-am tot repetat, cu încăpățînare de adolescentă amețită, că n-o să mai fie altul pentru mine. Știu din tratatele de psihologie că sentimentele, lua-le-ar dracu' de sentimente, durează numai 2-3 ani. Așa scrie în tratate! În fapt, oricîte mîngîieri mi-ar fi atins gura, obrazul, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se risipise. -O sticlă de șampanie pe oră, e o medie bună. -Nu ești beat. Cei cu meseria dumitale obișnuiesc să bea. -Firește. Cei care nu știu să bea nu sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]