354 matches
-
Primul (Hg Q) s-a deplasat spre nordul Asiei, unde a participat la sinteza popoarelor turco mongole, iar un trib restrâns s-a aventurat peste strâmtoarea Bering, unde s-a amestecat cu grupul anterior (Hg C) și a format populația amerindiană 101. Cel de-al doilea (Hg R) are legat de numele său destinul apariției populațiilor indo europene (subiect tratat separat). Din această piramidă gigantică, ne interesează doar anumite blocuri de piatră care au fost șlefuite de timp, fiind așezate la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unele la care diversele adstraturi, care au urmat cristalizarii noului etnos, sunt mai importante. 96 De exemplu, în Puerto Rico, 3/4 din moștenirea genetică masculină este europeană (evident, majoritar iberică), în timp pe pe linie maternă, 2/3 este zestre amerindiană. 97 Cel de-al treilea loc de refugiu este Iberia cu sudul Galiei. 98 Este posibil ca din coliziunea lui I1 cu R1b să se fi rezultat o combinație explozivă care a stat la baza formării caracterului războinic al populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de vorbitor nu trebuie să fie nici mai mare, nici mai mică decât e necesar pentru scopul curent al conversației). Stilul succint se caracterizează prin pauze lungi, cuvinte puține și idei succint exprimate, ca în Japonia, China sau în culturile amerindiene. Stilul personal vs contextual. Stilul personal este centrat pe individ: limbajul reflectă opiniile individului și relații cu semenii bazate pe egalitate și lipsă de formalism; deicticele spațio-temporale, a pronumelor personale sunt proiecția în text a vorbitorului. Stilul contextual (Coreea, Burundi
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și la animal, la ființa lipsită de rațiune). Este vorba de "mitul greierilor", o poveste în care oamenii, preschimbați în greieri pentru că n-au știut să aprecieze frumusețea lumii, sunt condamnați să o cânte pe veci. * * * Larg răspândită în culturile amerindiene, această credință în înrudirea animalului cu omul se regăsește și în alte zone, în multe alte părți ale lumii. Adesea, în culturile considerate primitive, animalul nu este perceput în raport cu omul, ci în interiorul conceptului mai larg, mai general, mai consensual de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tăvălugului distrugător, a tăvălugului batjocoritor al rațiunii, nu puțini sunt cei care continuă să creadă că ființele umane și non-umane aparțin unor lumi care comunică între ele. Diferența stă în modul de prezentare, nu de ființare. Asta ne învață miturile amerindiene, sub formă de povestire, pe fondul nostalgiei și al poeziei. "Miturile amerindiene nu evocă trecerea ireversibilă de la natură la cultură, ci apariția unor discontinuități naturale pornind de la un continuum cultural în cadrul căruia ființele umane și non-umane nu erau clar diferențiate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
continuă să creadă că ființele umane și non-umane aparțin unor lumi care comunică între ele. Diferența stă în modul de prezentare, nu de ființare. Asta ne învață miturile amerindiene, sub formă de povestire, pe fondul nostalgiei și al poeziei. "Miturile amerindiene nu evocă trecerea ireversibilă de la natură la cultură, ci apariția unor discontinuități naturale pornind de la un continuum cultural în cadrul căruia ființele umane și non-umane nu erau clar diferențiate." (Philippe Descola, Dincolo de natură și cultură). Așa se face că presupusul educator
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
aparte ocupa printre lingviștii epocii W.D.Whitney, mai apropiat de concepțiile lui Saussure decât de neogramatici. În al doilea sfert al secolului al XX-lea, lingvistica americană se orientează pe o cale proprie, determinată, de materialul de studiu limbile amerindiene limbi fără atestări istorice și în majoritate fără scriere, cu o structură total diferită de cea a limbilor europene și oglindind o mentalitate aparte. Ele nu puteau fi cercetate decât descriptiv și în strânsă legătură cu cultura. Inițiatorul acestei direcții
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
aparte ocupa printre lingviștii epocii W.D.Whitney, mai apropiat de concepțiile lui Saussure decât de neogramatici. În al doilea sfert al secolului al XX-lea, lingvistica americană se orientează pe o cale proprie, determinată, de materialul de studiu limbile amerindiene limbi fără atestări istorice și în majoritate fără scriere, cu o structură total diferită de cea a limbilor europene și oglindind o mentalitate aparte. Ele nu puteau fi cercetate decât descriptiv și în strânsă legătură cu cultura. Inițiatorul acestei direcții
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de vedere empiric însă, ca-racterizarea integralității sociale creează pro-bleme noi. Ce înseamnă noțiunea de apartenență? Cărei societăți aparține, de pildă, un bărbat sau o femeie bororo? Tribului său? Unei grupări mai largi, formate din toate triburile din zonă? Ansamblului societăților amerindiene cărora Claude LéviStrauss le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
schimbare de stil și scrie cărți mai reflexive. Scriitura sa devine mai senină, și temele copilăriei, minorității, călătoriei (aproape că nu există loc în lume unde Le Clézio să nu fi pus piciorul, de-aici și gustul său pentru culturile amerindiene) trec pe primul plan. Toate acestea plus abordarea onirismului, a mitului, dar și recursul la biografism au darul să seducă un anumit public, drept care în 1980 romanul său "Désert" este distins cu premiul Paul Morand conferit de exigenta Académie française
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
până astăzi. Atitudinea aceasta este sprijinită de generalizarea relativismului în domenii esențiale ale existenței și conștiinței umane. Idei cum sunt cele despre proprietate, despre libertate, despre dreptate s-au relativizat odată cu constatarea contrastelor succesive dintre europeanul "civilizat" și "Bunul sălbatic" amerindian, dintre același și "Înțeleptul Egiptean" sau "profetul Mohamed și succesorii săi". La toate acestea s-au adăugat cunoștințele acumulate despre vechile culturi extrem- orientale. Informațiile despre confucianismul care nu acceptă revelația divină, completate cu cele despre variantele de budism, arătau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
precum Augustin, Anselm și Toma, au construit argumente importante despre existența lui Dumnezeu, reluate și de primii filosofi moderni. În ambele biserici creștine, isihasmul este un fel de practică ascetică de apropiere de Dumnezeu care consonează cu unele tehnici orientale, amerindiene, șamanice de același fel. Dacă se acceptă că starea mai normală pentru om o reprezintă civilizațiile tradiționale, atunci se poate numi deviere acțiunea antitradițională. Etapele principale ale acestei acțiuni s-au constituit prin "umanism", "raționalism", "mecanicism" "materialism", "pozitivism". Toate acestea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
voinței de putere și afectivității. Semnificativă rămâne redeșteptarea tot mai largă a intereselor pentru religii, pentru arte, iar în cadrul lor, derularea unei a doua evanghelizări a Occidentului prin credințe și imagini nevalorificate din creștinism, islamism, religii orientale, șamanism siberian ori amerindian. Tot mai insistente sunt și revenirile la religiile proprii în cadrul eforturilor de regăsire a identităților culturale ale popoarelor ori ca reacții față de laicizările prea forțate față de relativismul moral tot mai pesimist ori față de tendințele accentuate ale oamenilor de a fi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a schimbării centrului din Asia în Europa, Dussel distinge două modernități în cadrul a ceea ce el numește "primul sistem mondial", ambele văzute ca generatoare ale poziției centrale a Europei în sistem. Prima este "modernitatea hispanică, umanistă, renascentistă", care a dominat periferia amerindiană prin limbă, religie (creștină, catolică), ocupație militară, organizare birocratică și politică, expropriere econo-mică și dezvoltare demografică. Cea de-a doua este modernitatea anglo-germanică, a cărei administrare a Amerindiei periferice constă în "simplificare" sau "abstractizare" (descrise ca preferință pentru cantitate în detrimentul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
San Blas Kuna, din nord-estul regiunii Panama, se spune că "le place să se păcălească unii pe alții" (Howe și Sherzer 1986:684). De asemenea, Basso (1987:355-356) scrie despre "preocuparea pentru înșelăciune" existentă în cultura populației Kalapalo, un grup amerindian care trăiește în centrul Braziliei, și despre modul în care acestor oameni chiar le place să fie păcăliți. Unul dintre primii etnografi care au acordat mai multă atenție tipurilor de minciună a fost Bruno Gutmann, care a lucrat în mijlocul populației
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apoi unite prin acțiunea Focului.“ Am ales acest fragment pentru prezentarea foarte concisă a unei practici șamanice. Black Elk, născut în Dakota de Sud și numit de către apropiați Wallace sau Grand-Pa, este, după cum precizează Patrick Drouot, unul dintre ultimii șamani amerindieni. Ritualul la care participă Drouot are o semnificație aparte, întru câtva explicată prin observațiile și cugetările proprii inserate în textul prezentării. Doresc să ilustrez modul eronat în care, din interiorul unei tradiții „monoteiste“, un asemenea ritual poate fi ușor etichetat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
noi. Interesant de semnalat că termenul etiopian a ajuns la noi și pe un traseu diferit: în limba veche, exista cuvântul șeitan „drac“, care a ajuns la noi din turcă (șeytan), unde a pătruns, prin arabă (šaiătn), din ebraică. Cuvinte amerindiene Termenul amerindian, creație recentă din radicalul cuvântului America și indian (în franceză, amérindien apare la 1950), este folosit pentru a denumi populațiile indiene din America. Descoperirea și cucerirea continentului american de către spanioli și portughezi (în secolele 15-16) și a unei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de semnalat că termenul etiopian a ajuns la noi și pe un traseu diferit: în limba veche, exista cuvântul șeitan „drac“, care a ajuns la noi din turcă (șeytan), unde a pătruns, prin arabă (šaiătn), din ebraică. Cuvinte amerindiene Termenul amerindian, creație recentă din radicalul cuvântului America și indian (în franceză, amérindien apare la 1950), este folosit pentru a denumi populațiile indiene din America. Descoperirea și cucerirea continentului american de către spanioli și portughezi (în secolele 15-16) și a unei părți a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu limbi din diverse alte familii, având și un statut socio-cultural variat. Astfel, náhuatl era limba Imperiului Aztec, iar quechua a Imperiului Incaș; limbile algonkine (arawak, limbile caraibe și tupí-guaraní) erau răspândite pe spații întinse, în opoziție cu celelalte limbi amerindiene, folosite pe teritorii mai reduse. Astăzi, două dintre aceste limbi sunt sau au fost limbi oficiale: quechua (în Peru, în perioada 1975-1979) și guaraní (în Paraguay). Cele mai multe cuvinte călătoare au pornit din arawak și din limbile caraibe, primele limbi care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
oficiale: quechua (în Peru, în perioada 1975-1979) și guaraní (în Paraguay). Cele mai multe cuvinte călătoare au pornit din arawak și din limbile caraibe, primele limbi care au intrat în contact cu spaniola, când Cristofor Columb a descoperit Lumea Nouă. Multe cuvinte amerindiene nu au părăsit continentul american. Cele care au trecut Oceanul Atlantic spre Europa au fost aduse, de cele mai multe ori, de spanioli sau de portughezi. Cuvintele din aceste limbi nu au călătorit prea mult: au pătruns mai ales în franceză, dar și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
număr redus de vorbitori (circa 100 000). Limbile algonkine au fost primele care au intrat în contact cu franceza și engleza, în Canada; de aceea, cuvintele algonkine sunt preponderente între împrumuturile directe făcute de aceste două limbi europene din limbile amerindiene. Mocasin, cu sensul inițial „încălțăminte din piele tăbăcită“, apoi „încălțăminte suplă și comodă, cu talpa plată, fără șireturi“, are la origine cuvântul algonkin makisin, pătruns în engleză (moccasin) și în franceză (mocassin, 1707). La noi, este înregistrat prima dată în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Cel mai adesea, cuvintele acestea exotice au ajuns în română prin franceză, care a fost o adevărată rampă de lansare sau un depozit de aprovizionare. Observația este valabilă atât pentru cuvintele din Extremul Orient, cât și pentru cele africane sau amerindiene. Nici franceza nu le-a luat întotdeauna direct din aceste limbi exotice: pentru limbile amerindiene, a apelat la spaniolă (tomate, chocolat, cacao, ouragan, pirogue, condor, coca) și la portugheză (piranha, jaguar), iar, în cazul limbilor din nordul continentului american, la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o adevărată rampă de lansare sau un depozit de aprovizionare. Observația este valabilă atât pentru cuvintele din Extremul Orient, cât și pentru cele africane sau amerindiene. Nici franceza nu le-a luat întotdeauna direct din aceste limbi exotice: pentru limbile amerindiene, a apelat la spaniolă (tomate, chocolat, cacao, ouragan, pirogue, condor, coca) și la portugheză (piranha, jaguar), iar, în cazul limbilor din nordul continentului american, la engleză (igloo, mocasin, totem). Și unele cuvinte africane au ajuns în franceză prin portugheză (banane
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și triumfătoare, însă ideea care trebuie reținută este că nici Sudul și nici Vestul nu au fost în realitate niciodată unitare, monolitice. Ambele au fost spații de întâlnire și influență reciprocă ale multor fonduri etnice, sociale și culturale, ca anglo-saxoni, amerindieni, latini, asiatici, negri, însă dimensiunea mitică a fost mult prea puternică și s-a impus.482 Arthur Asa Berger definea plastic cultura și raporturile ei cu mitul, asemuind-o cu o ceapă, ale cărei straturi succesive, odată îndepărtate, dau la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
formează doar pe insule cu precipitații foarte sărace sau inexistente, cum sunt cele de pe coasta sud-americană a Pacificului, În special de lângă Chile și Peru. Folosit multă vreme drept Îngrășământ agricol, a fost Înlocuit de cele chimice, mai ieftine. Guaraní. Populație amerindiană care ocupa, În secolul al XVI-lea, coasta atlantică a Americii de Sud. Nuclee izolate supraviețuiesc În prezent În Paraguay (unde sunt majoritari) și Brazilia. Hernández, José. Scriitor (1834-1886) considerat marele bard național argentinian, autor al poemului epic El gaucho Martín Fierro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]