101 matches
-
mai îngust și mai scurt ca al viperei. Au o gură largă, comisura gurii ajungând până sub ochi. În cazul speciilor veninoase, dinții cu venin sunt situați pe maxilarul superior în fundul gurii. Năpârca se hrănește cu mamifere mici, păsări, șopârle, amfibii, pești și moluște. Unele colubride din Africa și India se hrănesc numai cu ouă de păsări. Cele mai multe specii de colubride sunt foarte veninoase, venin care produce paralizii sau chiar este mortal pentru om. Printre speciile cele mai veninoase se numără
Colubride () [Corola-website/Science/314376_a_315705]
-
în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se apropie și de așezările omenești. Este o pasăre activă ziua, hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe). Ea este răspândită mai ales în Europa de Sud, Europa Răsăriteană Spania, coasta mediteraneană a franceză, insulele Corsica, Creta ca și în Africa de Nord Vest (Maghreb
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
1 și 3 ouă albăstrui care sunt clocite timp de 45 de zile. Puii au mulți dușmani din care cauză de obicei dintr-un cuib numai un pui va ajunge adult. Hrana preferată a păsărilor sunt șerpii, dar consumă și amfibii, șopârle, insecte sau rozătoare și păsări. Șerpii sunt vânați prin bătăi ale aripilor și lovituri cu picioarele.
Pasăre secretar () [Corola-website/Science/314789_a_316118]
-
sexual destul de accentuat, masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Păsările se hrănesc în special cu animale mici acvatice, pești, amfibii, crustacei, moluște, reptile, păsări, rozătoare mici, insecte, ele consumând pe zi hrană în greutate de 330 - 550 g. Păsările sunt răspândite pe toate continentele cu excepția regiunilor arctice și al unor insule din Oceania. După numărul de specii, 24 trăiesc în
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
lângă Fiji pe 26 iulie 1942, și au exersat o debarcare înainte de a pleca spre Guadalcanal la 31 iulie. Comandantul de pe teren al forței expediționare a Aliaților a fost viceamiralul american Frank Fletcher (la comanda navei ). La comanda forțelor de amfibii era contramiralul american Richmond K. Turner. Vandegrift a condus de infanteriști (mai ales pușcași marini) Aliați pregătiți pentru debarcări. Cei de pușcași marini de la Guadalcanal s-au concentrat la început pe formarea unui perimetru defensiv flexibil în jurul Lunga Pointului și
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
legate de mentenanță și mobilitate. Mai târziu au fost utilizate componentele ZiL-157, iar vehiculul avea o putere mai mare și pneuri mai mari. Totuși, neajunsurile vehiculului blindat nu au fost eliminate complet. Operabilitatea și fiabilitatea erau scăzute. BTR-152 nu era amfibiu, fapt care reprezenta un dezavantaj important. Radiatorul motorului era protejat de gloanțe cu ajutorul unor obloane blindate rabatabile controlate de șofer. Închiderea obloanelor ducea la supraîncălzirea motorului în timpul luptelor, iar șoferul era obligat să reducă viteza pentru a evita o avarie
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
sunt reprezentate de așa specii că: "Brachytecium glareosum", "Eurhynchium hians", "Hypnum cupressiforme", "Leskea poycarpa", "Leskeela nervosa", "Orthotrichium fastigiatum", "Pylaisia polyantha" Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 89 specii de păsări și 14 specii de reptile și amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtitele, aricii, șoarecii de câmp, liliecii, diferite rozătoare, veverițele ș.a.. Dintre animalele răpitoare pot fi enumerate nevăstuicile, dihorii, jderii. Își fac cuib 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, celelalte obișnuiesc să rămână numai
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
pe insule în partea de sud și centrală a Oceanul Pacific, în timp ce au izolat multe alte baze ale lor (mai ales în Insulele Solomon, Arhipelagul Bismarck, Insulele Amiralității, Noua Guinee, Insulele Marshall, și Insula Wake) iar în iunie 1944, o serie de debarcări amfibii americane sprijinite de Fast Carrier Task Force a flotei a cincia a SUA au capturat cele mai multe dintre Insulele Mariane (ocolind insula Rota). Această ofensivă a făcut breșe în inelul strategic interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
invadare a Insulelor Amiralității, cu numele de cod Operation Brewer, planificată acum pentru 1 aprilie. Printre forțele asignate se număra Divizia 1 Cavalerie; No. 73 Wing RAAF, care aduceau suport aerian; Regimentul 592 de Geniu (Vase și Țărm); Batalionul 1 Amfibii al Pușcașilor Marini și Batalioanele de Construcții al Marinei („Seabees”) pentru construirea bazei navale—un total de 45.000 de oameni. La 23 februarie 1944, însă, trei bombardiere B-25 Mitchell au efectuat zboruri de joasă altitudine peste Los Negros. Piloții
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
forța avea să fie retrasă. Generalul MacArthur și viceamiralul Thomas C. Kinkaid, comandantul Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului William Fechteler, comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului Daniel E. Barbey. Pentru acestea, crucișătorul ușor a fost trimis pe mare. La acel moment, el se afla la Brisbane, cu peste 300 de membri ai echipajului în permisie. Mașini cu megafoane au transmis
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
retrasă. Generalul MacArthur și viceamiralul Thomas C. Kinkaid, comandantul Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului William Fechteler, comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului Daniel E. Barbey. Pentru acestea, crucișătorul ușor a fost trimis pe mare. La acel moment, el se afla la Brisbane, cu peste 300 de membri ai echipajului în permisie. Mașini cu megafoane au transmis cuvântul de cod pentru
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de pe Los Negros. Ca răspuns la cererea urgentă din partea generalului Chase, Krueger a aranjat cu amiralul Barbey să deplaseze restul Diviziei 1 Cavalerie. La cererea lui Krueger, escadrila 2 din Regimentul 7 Cavalerie urma să se deplaseze în cele trei amfibii. Alte unități urmau să sosească în zilele de 6 și 9 martie, în loc de 9 și 16 martie. Krueger a realizat că limanul Hyane este prea mic pentru a ține o întreagă divizie, dar că există plaje bune în preajma plantației Salami
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
de oțel în încăperi masive construite în munte, aproape impenetrabile la proiectilele bombardamentului american. La 08:59, cu un minut înainte de ora preconizată, primii din cei 30.000 de pușcași marini din Diviziile 3, 4 și 5, sub Corpul V Amfibii, a debarcat. Valul inițial de soldați nu a fost lovit o vreme de focul japonezilor; planul generalului Kuribayashi a fost de a nu trage până când plaja nu ar fi fost plină de pușcași marini și de echipamente. Mulți pușcași marini
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Malaya înainte ca japonezii să-și înceapă bombardamentele. Se credea că această forță îi va descuraja pe japonezi. Avioanele acestora, însă, au scufundat vasele capitale, lăsând coasta estică a peninsulei Malaya expusă și permițând japonezilor să-și continue debarcările cu amfibii. Forțele japoneze au izolat rapid, au înconjurat și au obligat unitățile indiene ce apărau coasta să se predea. Ele au avansat de-a lungul peninsulei Malaya, în ciuda inferiorității numerice. Forțele japoneze au folosit infanteria pe biciclete și tancurile ușoare pentru
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
(abreviere de la "Transportor Amfibiu Blindat") este termenul folosit de Armata Română pentru a denumi o serie de transportoare blindate pentru trupe cu tracțiune 8×8. Seria de vehicule militare este bazată pe transportoarele blindate pe roți de tip BTR (abreviere de la "Bronetransporter": "transportor blindat
TAB () [Corola-website/Science/320979_a_322308]
-
deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole. Coțofana se hrănește și cu hrană vegetală, dar mai ales animală, hrana constând din insecte, larve, viermi, păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și oi. Pasărea consumă cadavre de vertebrate, mamifere mici, șoareci, amfibii, șopârle, și pui de pasăre sau fură ouăle din cuiburi. Hrana vegetală este compusă din fructe, semințe sau ciuperci. Mai ales toamna depozitează hrana în locuri ascunse, de obicei în pământ. Păsările încep să fie active înainte de răsăritul soarelui, și
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
un succes rapid, dar credea că atacurile vor atrage resursele germanilor din zona Romei la timp pentru atacul de la Anzio în care Cropul VI american (Divizia I Infanterie britanică și Divizia 3 Infanterie americană) urmau să efectueze o debarcare cu amfibii în ziua de 22 ianuarie. Se spera ca debarcarea de la Anzio, profitând de elementul surpriză și de o înaintare rapidă pe continent către Dealurile Albane, care aveau vedere atât către drumul 6 cât și către drumul 7, să amenințe spatele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
serviciu merituos și a fost prezent la capitularea Japoniei. A patra expediție, Operation Highjump, a rămas până astăzi cea mai mare expediție antarctică din istorie. În 1946, secretarul american al Marinei James Forrestal a adunat o uriașă forță navală de amfibii pentru o expediție antarctică ce urma să dureze șase-opt luni. Pe lângă nava-amiral și portavionul , ea conținea treisprezece vase de suport ale Marinei, șase elicoptere, șase bărci zburătoare, două operatoare de hidroavion și cincisprezece alte avioane. Numărul total al personalului implicat
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
de lângă orașul Ypres din Flandra de Vest, Belgia. Obiectivele apărătorilor erau „uzarea inamicului” și „asigurarea coastei belgiene și conectarea cu frontiera olandeză”. Haig se aștepta la trei faze, capturarea dealurilor Passchendaele, înaintarea spre Roulers și Operațiunea Hush — o debarcare de amfibii combinată cu un atac de-a lungul coastei de la Nieuport. Ofensiva a servit și la distragerea atenției armatei germane de la francezii din Aisne, care sufereau din cauza revoltelor soldaților.
Bătălia de la Passchendaele () [Corola-website/Science/324105_a_325434]
-
și ar ataca apoi flancul forței de portavioane aerian american - lovind și scoțând din luptă forța de invazie de pe Saipan. El nu a fost pregătită prin urmare, să lase Grupul Operativ 58 fie atras spre vest, departe de forțele de amfibii, ca el a fost conștient de faptul că planurile operaționale japoneze adesea se bazează pe forțe de diversiune. Cu această ocazie, cu toate acestea, nu a existat niciun astfel de aspect în planul japonez, nu a existat niciun truc și
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
(abreviere de la Transportor Amfibiu Blindat de Cercetare model 1979) este un vehicul blindat ușor multirol fabricat în România. Deși este clasificat ca un transportor blindat pentru trupe de către ONU, este folosit de Armata Română ca un autoblindat de cercetare. TABC-79 are un design similar
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
Terrarium (lat. terra, "pământ") este un fel de acvariu uscat sau umed, în care se află pământ cu plante ornamentale sau animale exotice, în special insecte, reptile, amfibii. Unele din ele se află în încăperi cu lumină artificială, umiditate controlată și aer condiționat. Ele caută să creeze un microclimat asemător climei de unde provine planta sau animalul. Exemple de animale crescute în Terrrarium: șerpi de mare din mările tropicale
Terariu () [Corola-website/Science/329787_a_331116]
-
distrugeri cu putință obiectivelor inamice mai înainte să se retragă. Acest prim plan a fost aprobat de șefii statelor majore în mai 1942. Planul prevedea un atac efectuat de parașutiștii britanici împotriva bateriilor de artilerie inamice și un atac frontal amfibiu efectuat de canadieni. Mai târziu, operațiunea aeropurtată a fost anulată și a fost înlocuită cu atacul amfibiu a două comandouri britanice, care urmau să neutralizeze bateriile de artilerie. Guvernul canadian a exercitat presiuni pentru implicarea trupelor sale în acțiune. A
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
tancul își croia drumul prin apă. Dată fiind lățimea marea a tancului dotat cu flotoare, "Schwimmpanzer II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii mai înainte ca operațiunea să fie contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca "U-Panzer" ori "Unterwasser Panzer" (tanc subacvatic) era un tanc mediu Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă etanșată. Spațiul dintre turelă și blindaj era etanșat cu un
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]