139 matches
-
diferențial Diagnosticul diferențial poate fi dificil în stadiile precoce și uneori pune probleme chiar în faze avansate [2]; trebuie excluse: intoxicația cu stricnină în care convulsiile sunt numai clonice, nu afectează extremitățile membrelor iar mușchii sunt relaxați între crize; flegmoanele amigdaliene, infecții localizate ale gurii și regiunii cervicale, în special cele dento-mandibulare, în care poate apare trismusul; tetanie hipocalcemie, cu semnele Chwostek, Weiss, Trouseaux pozitive; este mai puțin severă decât tetanosul și poate apare după operații pe tiroidă sau paratiroidă cedând
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
mușchii limbii, palatul moale și istmul faringian. Timpul faringian Din momentul în care bolul alimentar vine în contact cu istmul faringian, evenimentele scapă de sub controlul voluntar. Pe măsură ce bolul alimentar pătrunde în faringe are loc stimularea zonelor receptoare de la nivelul pilierilor amigdalieni; impulsurile de la acest nivel ajung la nivelul trunchiului cerebral, de unde pleacă comenzi pentru inițierea contracțiilor musculare faringiene automate. Ca urmare, are loc contracția întregului perete muscular faringian, contracție care se propagă către esofag ca o undă peristaltică, propulsând astfel bolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de alimente, iar a receptorilor beta-adrenergici, dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
abordului supracerebelos infratentorial pentru tumorile de regiune pineală, limita superioară a craniectomiei va trebui să treacă de sinusul transvers și confluența sinusurilor. Arcul posterior al atlasului trebuie deperiostat dar rezecția lui se impune numai dacă există semne imagistice de angajare amigdaliană. Incizia durei mater se realizează în formă de V pornind de la nivelul unghiului supero-lateral și coborând oblic în jos și medial până la nivelul foramenului magnum, sinusul occipital medial trebuind să fie ligaturat. Câteva incizii radiare spre unghiurile craniectomiei vor permite
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
1985). Astfel, celulele endoteliale și cele din capilarele limfatice din majoritatea țesuturilor pot exprima molecule de clasa a II-a. În plus, acestea pot fi exprimate și pe celulele epiteliale din unele organe (cum ar fi mucoasa intestinală, traheală, linguală, amigdaliană, tubulii proximali renali, uretra și epididimul). Interesant capilarele cerebrale și placentare nu exprimă molecule de clasa a II-a, ceea ce susține statutul lor privilegiat din punct de vedere imunologic. Alte țesuturi pot exprima molecule HLA de clasa a II-a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
cardiei, sfincter situat la baza esofagului, permite trecerea alimentelor în stomac. Tonusul acestui sfincter se mărește pe măsura progresiei digestiei. Reglarea deglutiției se face prin mecanisme nervoase reflexe. Acest proces începe cu contactul receprorilor de la baza limbii, din palatul moale, amigdalieni cu alimentele. Impulsurile aferente ajung prin ramuri ale glosofaringianului, trigemenului, laringianulu superior și vagului la centrul bulbar al deglutiției, de unde pleacă impulsuri eferente prin hipoglos, trigemen și vag. Tonusul cardiei crește la stimulare simpatică și scade la stimulare parasimpatică. 5
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mușchii limbii, palatul moale și istmul faringian. Timpul faringian Din momentul în care bolul alimentar vine în contact cu istmul faringian, evenimentele scapă de sub controlul voluntar. Pe măsură ce bolul alimentar pătrunde în faringe are loc stimularea zonelor receptoare de la nivelul pilierilor amigdalieni; impulsurile de la acest nivel ajung la nivelul trunchiului cerebral, de unde pleacă comenzi pentru inițierea contracțiilor musculare faringiene automate. Ca urmare, are loc contracția întregului perete muscular faringian, contracție care se propagă către esofag ca o undă peristaltică, propulsând astfel bolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de alimente, iar a receptorilor beta-adrenergici, dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
capilarele sanguine se colabează și dispar, astfel formându-se măduva galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în cavitățile oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii limfatici din submucoase și corionul subseros, plăcile lui Peyer, inelul amigdalian și splină. Țesutul reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă, organe limfatice ) ca și în ficat, suprarenală și hipofiză, și, în mai mică măsură, în tot țesutul interstițial al organismului. CAP.2: MĂDUVA OSOASĂ ȘI ORGANELE LIMFOIDE 2
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
Uneori, la copii, amigdalele faringiene hipertrofiate sunt din cauza vegetațiilor adenoide (polipii) - ce astupă orificiile nazale. Se cunosc mai multe tipuri de amigdale: linguală, faringiene, palatine, tubulare. Ca prototip, se folosesc amigdalele palatine - organe pereche, formate din noduli limfoizi sau foliculi amigdalieni. Pe lângă nodulii limfoizi, mucoasa palatină, este străbătută până în profunzime și de elemente limfoide difuze, astfel încât întreg coreonul și epiteliul sunt transformate într-o masă limfoidă. La exterior, amigdala este înconjurată de un epiteliu multistratificat pavimentos necheratinizat ce continuă mucoasa cavității
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
limfoizi, mucoasa palatină, este străbătută până în profunzime și de elemente limfoide difuze, astfel încât întreg coreonul și epiteliul sunt transformate într-o masă limfoidă. La exterior, amigdala este înconjurată de un epiteliu multistratificat pavimentos necheratinizat ce continuă mucoasa cavității bucale. Epiteliul amigdalian, prezintă zecedouăsprezece cripte amigdaliene, uneori ramificate, cripte, în care se acumulează și stagnează leucocite, celule descuamate și microbi, care se înmulțesc și care, devin virulenți. Prin toxinele lor, acești microbi, devin focare de infecție pentru organism, motiv pentru care, amigdalele
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
străbătută până în profunzime și de elemente limfoide difuze, astfel încât întreg coreonul și epiteliul sunt transformate într-o masă limfoidă. La exterior, amigdala este înconjurată de un epiteliu multistratificat pavimentos necheratinizat ce continuă mucoasa cavității bucale. Epiteliul amigdalian, prezintă zecedouăsprezece cripte amigdaliene, uneori ramificate, cripte, în care se acumulează și stagnează leucocite, celule descuamate și microbi, care se înmulțesc și care, devin virulenți. Prin toxinele lor, acești microbi, devin focare de infecție pentru organism, motiv pentru care, amigdalele netratate constitue factori cauzatori
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
limfoizi din ganglioni și sunt bursodependente. Dacă foliculii limfatici erau dispuși în sinusurile limfatice, foliculii splenici se găsesc în jurul unei ramificați arteriale (arteriole). Ca structură și evoluție, foliculii limfoizi ganglionari și splenici sunt asemănători la naștere, dar și țesuturile limfoide amigdaliene și intestinale au aceeași structură și se numesc - foliculi primari - cu aspect uniform, compact, formați din limfocite mijlocii care, prin diviziune formează limfocite mici, care reprezintă populația majoritară a foliculului. Foliculii primari se găsesc și în evoluția ulterioară a organelor
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
constatat: tumefiere submandibulară dreaptă dureroasă, fluctuentă, cu limite imprecise, ce maschează relieful marginii bazilare a mandibulei; tegumente acoperitoare destinse, lucioase, calde, ușor congestive; trismus moderat (amplitudinea deschiderii gurii este de cca 2 cm); mucoasa hemiplanșeului bucal drept și a pilierului amigdalian anterior drept sunt congestionate, edemațiate; loja submandibulară dreaptă este împăstată, fluctuentă (la palparea bimanuală); dureri spontane submandibulare drepte cu iradiere spre ureche; masticație și deglutiție dureroase. creasta sublinguală dreaptă este proeminentă (acoperită cu depozite fibrinoase); limba este împinsă către partea
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
capilarele sanguine se colabează și dispar, astfel formându-se măduva galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în cavitățile oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii limfatici din submucoase și corionul subseros, plăcile lui Peyer, inelul amigdalian și splină. Țesutul reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă, organe limfatice ) ca și în ficat, suprarenală și hipofiză, și, în mai mică măsură, în tot țesutul interstițial al organismului. 1.3 Structura organelor hematopoietice Măduva roșie a
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și copilul. Prima linie a frontului cunoașterii psihologice s-a comutat între timp spre microunitățile și macrounitățile vieții psihice, spre secvențele motoare ale vieții perceptive, spre unitățile computaționale din sistemele neuronale din scoarța cerebrală, spre rețelele de neuroni din sistemul amigdalian responsabili de viața afectivă, spre suportul molecular al engramelor memoriei, spre cele referitoare la ecologia vieții psihice. Oricare dintre ele încap în întregime în raționalismul actual al paradigmei psihologiei, ca aparținând unuia sau unor colective de cercetători din diverse centre
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
determinate de enterovirusuri sau adenovirusuri, eritemele stafilococice toxice, erupțiile medicamentoase sau eritemul solar. Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul vizează aspecte etiologice, patogenice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Pentru a face față agresiunilor microbiene, la acest nivel se află mai multe aglomerări limfoide numite și amigdale, dispuse sub forma „inelului lui Waldeyer”. 5.1 Definiții Anginele, numite și faringo-amigdalite, tonsilite, sunt inflamații faringiene localizate sau extinse la lojile amigdaliene. În sens general, noțiunea de angină se referă la senzația de durere, spontană sau produsă de deglutiție, indiferent se amploarea procesului inflamator. Angina extinsă suprajacent la nivelul mucoasei nazale definește rinofaringita. Angina se poate asocia cu stomatită. Stomatitele sunt inflamații
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
modificărilor asociate, chiar dacă localizarea semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă. În continuare, vor fi schematizate caracteristicile și etiologia diferitelor tipuri de angine. Anginele eritematoase Sunt cele mai frecvente manifestări ale anginelor. Mucoasa faringelui și a lojilor amigdaliene este hiperemiată difuz. Etiologia este reprezentată de virusuri în proporție de 60-90% (rhinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, virusuri gripale si paragripale, virusul Epstein-Barr) și mai puțin de bacterii (streptococ βhemolitic grup A, rar alți streptococi, meningococ, gonococ, fusobacterii). Anginele pultacee
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
toxice, erupțiile medicamentoase sau eritemul solar. Bolile eruptive MAJORE 60 4.1.8 Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. 4.1.9 Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul vizează
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 82 valaciclovir poate fi utilă numai în formele severe de stomatite herpetice. 5.2 Anginele infecțioase acute 5.2.1 Definiții Anginele, numite și faringo amigdalite sau tonsilite, sunt inflamații faringiene localizate sau extinse la lojile amigdaliene. În sens general, noțiunea de angină se referă la senzația de durere, spontană sau produsă de deglutiție, indiferent se amploarea procesului inflamator. Rinofaringita este o angina extinsă suprajacent, la nivelul mucoasei nazal. Uneori, angina se asociază cu stomatită. Anginele pot
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă. În continuare, vor fi schematizate caracteristicile și etiologia diferitelor tipuri de angine. 5.2.4.1 Anginele eritematoase Sunt cele mai frecvente manifestări ale anginelor. Mucoasa faringelui și a lojilor amigdaliene este hiperemiată difuz. Etiologia este reprezentată de virusuri în proporție de 60-90% (rhinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, virusuri gripale și paragripale, virusul Epstein-Barr) și mai puțin de bacterii (streptococ βhemolitic grup A, rar alți streptococi, meningococ, gonococ, fusobacterii). 5.2
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
superioare propagate la ganglionii limfatici și în spațiul retrofaringian. Sindromul Lemierre este o infecție orofaringiană septicemică rară cauzată de germeni anaerobi, mai ales Fusobacterium necrophorum, întâlnită mai frecvent la adolescenți și adulți tineri. Sindromul debutează ca o angină cu abces amigdalian sau periamigdalian, care poate drena în loja faringiană laterală, unde sunt situate artera carotidă și vena jugulară internă. Tromboflebita venei jugulare interne se însoțește de durere, disfagie, tumefiere și redoare a gâtului. Sepsisul apare după 3-10 zile de la debut, odată cu
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]