258 matches
-
și am auzit că nu mai are alta. De aceea mă bucur că îngerul plânge. Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au șoptit gândurile. Îngerul are în buzunar un amnar pe care îl va aprinde când va primi porunca să arunce în aer întreaga coșmelie cârpită de tine de pe o zi pe alta. Deocamdată leagă fitilurile între ele ca totul să devină pulbere. N-ai nicio scăpare. Nu simți, nu
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
aer întreaga coșmelie cârpită de tine de pe o zi pe alta. Deocamdată leagă fitilurile între ele ca totul să devină pulbere. N-ai nicio scăpare. Nu simți, nu vezi că a băgat deja mâna în buzunar ? Anatol Covali Referință Bibliografică: Amnarul / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de el din alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze echilibrul. Mâna Îi fugi spre mânerul dăgii. Dar când reuși să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul de pari. Rămase nemișcat, Încordându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul de pari. Rămase nemișcat, Încordându-și auzul pană la chin, spre a Încerca să deslușească vreun zgomot În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
piatră. Slaba strălucire a lunii care pătrundea pe ușa smulsă din țâțâni abia dacă era suficientă ca să permită să te orientezi În spațiul Îngust. Zări o lampă cu ulei, așezată Într-o nișă din perete. Scoase din pungă iasca și amnarul. De Îndată ce fu În stare să vadă pe unde pășea, urcă grabnic la primul etaj. Podeaua din scânduri scârțâia sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și el aproape pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată, scăpară amnarul și după o vreme slobozi primul fum. — Mda... - zise el mulțumit, uitându-se pe sub gene la copilă. Și ia spune-mi, drăguță, cum a fost pe la voi orzu’ anu’ ăsta? Că am auzit că a fost secetă mare... Episodul 68
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse alimentare, nici provizii de apă sau de vin. Nici un spațiu de dormit pentru echipaj, nici bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dacă exista vreo relație Între aceste două fapte. Pentru că trebuia să fie una, firește: există o urzeală care leagă În mod necesar lucrurile, iar ele ies În mod ordonat din mâna lui Dumnezeu. Își vârî În traistă o lumânare și amnarul. Apoi, ieșind, trecu spre grajdurile mânăstirii, căutând ceva de care avea nevoie pentru planul din mintea lui. Cotrobăi printre unelte până când găsi o pârghie din fier, din acelea folosite de fierari pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai lui Arrigo, lumina crepusculului redeștepta o neașteptată aparență de viață. Părea să fixeze cu detașare cupa din care băuse moartea. Abia acum observă Dante cât era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase amnarul din traistă și aprinse o lumânare de pe masă, apoi apropie cupa de flacără, spre a o privi mai bine. Era de aur, mare cât un pocal pentru liturghie. - E chiar... murmură el fără să-i vină să-și creadă ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cănd câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase, va naște nouă pâine. Azi câmpul auriu este alb, ca vărul Și dà speranța zilei, cănd țàranul La sfatul vetrei sale, socotește anul Și foaia de tutun, aprinde cu amnarul. La sfatul vetrei sale, clàdeste noi iluzii Cu socoteli pripite, dar pline de speranțà Cà iarnă prinsà-n drepturi sporește-n cutezanțà, A lui ardoare sfântà, lipsità de confuzii... Cà iarnă prinsà-n drepturi, pàșeste triumfalà Că un spectacol feric, în joc
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
adii; Duc Soarele de toamnă prin vesminte, Mi-e portativ de stele dimineață M-oi așeza ca-n palmă Să, Iubite, Cănd fi-va către Luna să-mi duc viața, Iar tu, cu-amurgul zilelor din mine Scăparătoare, încă, din amnar Să-ți duci la buze mâna ce conține Amrita ultimului meu pahar; Să nu apuci prea treaz de mine nopți, Să-i fiu beției...dulcele mister Că un împătimit de struguri copți, Culegător să-mi fii, să nu-ți mai
SEPTEMBRIE, SCRISOAREA CE ȚI-O SCRIU de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362955_a_364284]
-
alerg. Ajung asfințitul și-l sorb, să nu se destrame. ȘI PLOUA... Și ploua și ploua, iubirea de pe frunze o împrospăta cu apa vie a dimineții, dor ce-mbie omul călător să poposească în iubiri ascunse, ferite de al rugului amnar ce jaru-și dă și-așterne în cenușă timpul trecut din amintirea minții, când frunți boltite se sprijină în adevăr și-n poezii caută căușul să soarbă poemul din frunza de somn. TRISTEȚE DE DUMINICĂ Aprind o lumânare - grijuliu - Și casa
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
ciobuleț cu ciobuleț, ceea ce i se dăduse prin cuvintele bătrânei” (care îi citise din Biblie). Sunt, acum, alte «pietre», dar aceeași capacitate de credință, despre care, mulți ani, Vlad nu a știut nimic. Pietricele, pietre, bolovani, perluțe, ciobulețe din care amnarul credinței aprinde stele. E nedrept Dumnezeu cu cei „proști” sau părtinitor cu cei „deștepți”? E seara de Crăciun. În suflete, e lumină, e cald și e căldură, e bună dispoziție și e pace. Aici, nu sunt excepții. „Hristos se naște
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
urma să îi amintească în tot făcutul teluric că cerul, cu toată lumina și întunericul său tainic, îi deschide calea spre înțelepciune. Cu cât amarul a cuprins cu valtrapurile lui existentul teluric al omului, apăsat de nevoile vieții, cu atât amnarul i-a dat lumina necesară să vadă spre crepuscul un alt drum al eului său cosmic. Un alter ego legat tot mai puternic de Universul de unde înțelesese că a venit și spre care, împovărat, aștepta nedumerit clipa plecării. Fenomenologic, substanța
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
ghetelor, că trebuia să te uiți foarte atent ca să le distingi. Bătrânii, pe care îi văd și acum în fața ochilor, aveau o demnitate înnăscută, purtau pantaloni groși de dimie, cămașă albă petrecută pe deasupra, brâu gros de piele în care păstrau amnarul, cremenea, iasca, tabacherea cu tabacul și foița. Toată lumea respecta părul lor alb asemenea trecutului lor fără pată și cuvântul lor avea greutate în orice adunare. Să-i fi văzut cum își răsuceau tacticos țigarea, lipeau foița umezindu-și buzele și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
foița. Toată lumea respecta părul lor alb asemenea trecutului lor fără pată și cuvântul lor avea greutate în orice adunare. Să-i fi văzut cum își răsuceau tacticos țigarea, lipeau foița umezindu-și buzele și numai din câteva lovituri dibace cu amnarul, reușeau ca într-un ritual să aprindă iasca și apoi țigarea, după care începeau să pufăie satisfăcuți. Nașul meu, Matei din Gheboieni, era primar iar părinții lui aveau atelier și cuptor de olărie. Când mă ducea mama în vizită, nu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
asta pentru că: „Ei sunt file-ngloriate ce s-or face nemurire / Și icoane miruite să-i avem de închinat, / Nălțătoarele modele și izvor de apă vie / Ce cât ține astă lume, să tot curgă nesecat. // Și tot ei ne-or fi amnarul ce-o aprinde înc-odată / Iasca sufletului nostru, ca să ardem strâmba lume, / Și voința ce-ntări-va brațul slab să-l facă faptă / Și să-ntoarcă brazdă nouă peste-o lume ce apune”. Mai mult decât atât. Numele lor trebuie trecut
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROLURI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Roluri Cu armă, tolbă, corn de vânătoare - Din timp fusese pregătit docarul - mi-am luat tutun, răbdare și amnarul, intrând cu tot curajul în vâltoare. Cu mult respect m-a refuzat ogarul - Nu îi mai plac emoții trecătoare, Nici alergări prin spinii de pripoane - S-a rafinat și nu mai e „hoinarul”. Atâta m-am temut că o să-mi
ROLURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361780_a_363109]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului amarul dor secătuit amnarul lamă de cuțit s-ar putea să mă ardă geana ta s-ar putea să mă țipe ochiul trecător s-ar putea să mă doară așa într-o doară ....joaca... s-ar putea să mă ațină pata ta de lumină
VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365974_a_367303]
-
iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Își făcea el singur papiroasele din mahorca, ce era plină de găteje, si foita de gazeta. Le înfășură artistic și le lipea cu limba umedă de stuchit. Apoi aruncă gătejele ce ieșeau rebele pe la capete, scotea tacticos cremenea, iasca și amnarul și dintr-o lovitură măiestrita, iasca lua scântee și începea să fumege. Toate aceste scule le ținea într-o pungă de piele cafenie moale pe care o strângea cu baierele, tot din piele, apoi mai înfășură cu baierele pungă de
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
-i vreme de muncă, bunicul spre seară îmi dă o poruncă, bunica-i bătrână, trebuie ajutată, în tine-i nădejdea, dragă nepoată! Mândră de mine, nevoie mare, îmi iau motănelul și plec la culcare. Bunicii se scoală când cântă cocoșii, amnarul scânteie, țigara s-aprinde, în tindă miroase-a tutun. Mă-ntorc iar pe-o parte, ș-adorm ... “SĂ NU CUMVA SĂ TE MUȘTE ȘARPELE DE INIMĂ SĂ COMIȚI FAPTE REPROBABILE!” Împreună cu părinții mei petreceam concediul la bunicii din Coslugea. Copil
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
de păr. Pe din afară. Pe dinăuntru. Șuvoi de imaginație. Cuvintele - scai după mine. Precum cățelușii. Amușina. Se mângâie de picioarele mele. Se cațără. Atârnă. Strălucesc. Se sting. Învie. Renasc din cenușă. Gândesc în versuri. Doar o scânteie le-aprinde. Amnarul - același. Tăcere. Forfota copiilor. Țipete. Mingi. Cărucioare, landouri. Frunze căzute. Apă țâșnind. Bănci goale. Eminescu - privind în aceeași direcție. Mai jos, muză lui, cu flacăra-n mâna. Drumul până la el îmi netezește cărarea. Mă azvârle pe culmi. Sfârleaza cu fofeaza
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346538_a_347867]