976 matches
-
timpul e pauză din pat își țipă rănit la răsărit ca un pescăruș zborul dintre țărm și mare coboară apoi pe faleze căutând parcă niște urme ruinele unui tomis uitat își cheamă copiii într-un viitor hagio boarea începe să amorțească totul pescărușii poate s-au retras sub stânci o mare nefiresc de lină singurul loc fără furtună de ce atâta liniște nicio macara nu zornăie în dane niciun clopot nu anunță marea sărbătoare a întemeierii bisericii creștine și deodată zgomotele țipete
HAGIO de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Radu_liviu_dan_1402572449.html [Corola-blog/BlogPost/349801_a_351130]
-
o lipsă mai lungă. Locuiam sigură și cum sosisem pe seară răpusă de oboseală și de frig după călătoria lungă cu autocarul, la sosire am făcut un ceai, am mâncat ceva frugal, apoi m-am întins să-mi destind oasele amorțite de atât stat pe scaunul mașinii. Mă așezasem pe canapeaua din living cu o pătura pe picioare și o carafă cu ceai fierbinte alături pe măsuța jioasă în fața televizorului, cu intenția ca puțin mai târziu după ce mă încălzeam, să dau
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1479759918.html [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
și, mai departe s-a simțit dator să-mi explice: - N-am avut bani să cumpăr lemne și nu poți să stai toată iarna în frig că te îmbolnăvești. Dar așa, „trag” de o butelie o lună de zile. Măcar să amorțesc aerul. Nici nevastă-mea, nici eu nu mai suntem tineri. Uite, am găsit o găleată care, de găurită ce era, nu puteam să o mai folosesc la nimic, am umplut-o cu pietre care se încălzesc de la flacăra aragazului și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_7.html [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
pe care o mângâie în mod repetat. Aud parcă, printre suspinele decente ale Manuelei, o voce ce pare sosită din genune: ,, În liniște alunecăm spre moarte Amurgurile-n umeri înfloresc Și gândurile sunt clepsidre sparte Care în alb de lună amorțesc” Mă așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc să mă încălzesc. Mi-e atât de greu să însoțesc oamenii pe ultimul drum, dar de câte ori nu pactizăm cu Sisif, cărând în spate sau în suflet o greutate imensă, care
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
necrezut de mare al spectatorilor. De aceea, la cabine, maestrul Ion Caramitru mi-a pus o întrebare de mare forță a lămuririi despre cum faima unui oraș poate crește și descrește într-o secundă prin participarea lui vie sau neparticiparea amorțită la evenimentul cultural: „toți oamenii aceia erau din Bacău?” (întreba despre spectatori). O haină frumoasă nu te ferește de frig mai bine decât o haină călduroasă, dar aceea frumoasă mai înflăcărează pe deasupra, ochii. Așa mi-a căzut acea întrebare a
ION CARAMITRU. DIN NECUPRINS, ÎNTR-O SINGURĂ STRÂNGERE LA PIEPT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1456095622.html [Corola-blog/BlogPost/370790_a_372119]
-
știam că pentru motocicletă trebuie să te îmbraci mai gros, dacă se poate, cu ciorapi lungi sau bocanci cu tureac înalt ca să nu pătrundă vântul nebun printre crăpături. Picioarele nu mi le simțeam de atâta frig, era bine, durerea mă amorțise. Te-ai oprit brusc și mi-ai întins pantalonii tăi de pijama, în plină noapte, pe șoseaua națională de la Cluj spre Târgu Mureș. Numai pe ăștia îi am. Nu te-am întrebat nimic, mi-am dat jos pantalonii fără un
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Podul_suspendat.html [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
infinit: ascultă cum respiră Cerul; ascultă cum respiră Terra. Mulți din cei care m-au cunoscut au încercat să sufle în jăratecul vieții mele, crezând ca poate să-mi înțeleagă clipa. Dar atunci când mizeria socială îți este risipită în sânge amorțindu-ți gândurile, este imposibil ca cineva să poată să-ți înțeleagă prezența și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă în craterul unui vulcan ce plutește în fluidul nopții. Și astfel, viața mea a ajuns o groapă de jăratec
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Incotro_romania_incotro_cultura_ei_.html [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
aventura grabei eliberări de sub escorta învingătorilor. Cu urechea aproape de gura povestitorului, am aflat că rușii, pe timpul nopții, și-au închis prizonierii (“vreo zece”, estimă el) într-o baracă căreia i-au blocat ușa cu un drug de lemn, în timp ce rușii, amorțiți de băutură, s-au culcat într-o baracă vecină. Soldatul de la Mitești a propus pe loc un plan de evadare, nevalidat de ceilalți prizonieri. A găsit o scândură mai putredă în tavan, a dislocat-o cu grijă și, ieșind, le-
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ei_au_supravietuit_macelului_de_la_cot_gheorghe_parlea_1353784472.html [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
ține tare pe picioare, chiar dacă “le mai scârție bălămălile” glumește veteranul căruia nu te încumeți să-i dai mai mult de 75 de ani. E roșu la față, rotofei, de statură medie și plin de viață. Vârsta nu i-a amorțit nici mintea, doar numai în “sectorul memorie”, ne avertizează el. “Și e bine că-i așa (continuă bătrânul cel tânăr), căci greu e de purtat în minte prăpădul războiului”. Știe doar că a luptat la Cotul Donului dar nu-și
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ei_au_supravietuit_macelului_de_la_cot_gheorghe_parlea_1353784472.html [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
și golea paharele. Parcă făcea întrecere cu șeful său ierarhic. După acest prânz care s-a transformat și în cină, tinerii noștri, cerându-și scuze, au dorit să se retragă. Stăteau pe scaun de mai bine de patru ore. Le amorțise picioarele și șezutul, de aceea doreau să plece să se odihnească după o asemenea masă, să-i simtă în tihnă întreaga savoare. Au servit cafelele și mulțumindu-i gazdei pentru masa specială oferită, își cerură scuze că trebuie să se
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392227449.html [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
el nevăzut, la fel ca animalul pe care tocmai îl făcusem scăpat și, cine știe, poate maistorul se și afla deja la locul lui din secție, împărțind cu degetul, după obișnuință sarcini de lucru laminoriștilor săi. În cele din urmă, amorțit de atâta nemișcare am ieșit din ascunziș și m-am îndreptat prin iarba înrourată încă spre locul unde se ivise mândra sălbăticiune. Am privit cu împăcare în jur, ca de fiecare dată când simțeam că făcusem o faptă bună. Era
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
matcă și-o ia așa de una singură, prin vidul numit Dumnezeu. Și te lasă-n urmă, vorba lui Creangă, mare și devreme. Prea devreme, Doamne ! În dimineața asta m-am trezit cu ochii plini de somn și cu mâinile amorțite de mângâierea nopții care părea fără sfârșit. Un tunel : înapoi n-am cum s-o iau, înainte nu se vede nimic. Deși este ziuă. Poate voi fi copil până-n ultima clipă a vieții ; în schimb sunt un tânăr ca toți
DEŞERTUL DE CATIFEA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_4_costel_zagan_1364023402.html [Corola-blog/BlogPost/345374_a_346703]
-
ales, cu calculatorul, fetița noastră merge înainte pe drum. Trebuie să facă rost de bani. Neapărat! O frână bruscă la început și apoi din ce în ce mai lină, mă făcu să-mi revin din gândurile mele. Îmi trag picioarele de sub mine care îmi amorțiseră pe nesimțite. Fac câteva genuflexiuni și îmi spun că neapărat trebuie să mai dau jos câteva kilograme, altfel... cine mai știe?! Nici fumatul, nici curele de slăbire nu te mai ajută. Bine zicea o d-nă: ,,dinții la gard!'' Dar eu
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Puterea_vointei.html [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
m-a făcut să văd în el cavalerul de odinioară care-și proteja regina cu prețul vieții sale... Fata a plecat. Dintr-o dată acel birou mi s-a părut prea mare și prea gol. Am realizat că mâna dreaptă îmi amorțise cu pahar cu tot. L-am apucat cu mâna stângă, tot cu ea l-am dat peste cap. Cred că atunci am băut pentru prima și ultima oară... ambrozie! Nu mai băusem în viața mea ceva așa de bun! L-
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Puterea_vointei.html [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
chi-looo-ții! hoții mi-au furat chi-looo-ții!" târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge, sorb vinul roșu dintr-o cană de mort salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo, privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșii care fulgeră disco prin fața ochilor în timp ce melodia orașului explodează paroxistic în mine sub
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom văpaie ...rece, tenace, e iarnă afară! fluturi de gheață din ceruri coboară... Tot ninge... by George ROCA
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Medalion_gabriela_petcu_scriitoare.html [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
șase ani mai tarziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu. “Atunci am murit puțin...” « Noaptea acesta am avut un alt vis: Cerul era plumburiu și era aproape. Mă aflam în grădina casei copilăriei mele. Nu-mi simțeam picioarele, parcă erau amorțite și nu mă puteam mișcă din loc. Am rugat pe cineva, să sape în grădina și să scoată câteva flori, de câmp și de grădină, să mi le aducă cu pământ cu tot. Aveam florile în mână și mă grăbeam
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_ultima_pirueta_o_naratiune_despre_dragoste_credinta_si_valori_de_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului răstignit între două ierni, arunc timpul în țărușul fără vârf al primăverii. în gând întorc bumeranguri grele. umbrele lor sunt măștile umbrelor. genunchii sunt amorțiți de orgoliu. privesc piruetele lor. vor să prindă pământul într-un cerc. nordul și sudul refuză scena tragico-comică a perfecțiunii... Referință Bibliografică: stare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de
STARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Stare.html [Corola-blog/BlogPost/361807_a_363136]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-mi întind brațele, la umbra cuvintelor tale. mă voi rătăci, știu. primește-mi gândul și gestul rămas în dalta înfiorării, când înflorirea a amorțit cu brațul întins prin tulpină, reconstruind inelele sevelor risipite dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Lasa_ma_anne_marie_bejliu_1326435170.html [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
Fii veșnic binecuvântat!/ Din zâmbetul tău izvorăște viața/Lumină și căldură tu ne-ai dat./ Hei, hei! Trăiască Soare-Împărat! În mijlocul formațiilor de luptători, flăcăii aruncau din tolbă clopoțeii fermecați, cântând în mersul lor legănat: -Hei, voi! Hei, voi!/ce-ați amorțit în gerul cel cumplit,/Treziți-vă, treziți-vă! Zâmbiți!/ În razele de soare,/vă luminați, vă încălziți/și vă-mbrăcați în floare!/ Căci noi, căci noi, venim cu o solie/ca vestitori ai Primăverii/v-aducem bucurie. Și dacă te
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
-Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Țară: vin’ acum și-l prinde: Strigă-l pe nume, pe al tău dușman! Ca iarba rea stârpește-l, acum, frate, Căci iată-l, vrea să mori cu tot cu Neam și cu Cetate! Cu Cetate! Până ce încă glasul nu-mi va amorți, vreau să aprind plăpânda ta mândrie! Acuma, Doamne Sfinte, fă-mă auzit: Ridică-ți luptătorii cu dragoste de glie, ridică-ți și bătrânii, chiar dacă ți-au albit, cheamă-ți acasă fii din cele patru vânturi! Și mie, dă-mi un
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 by http://confluente.ro/Sa_ma_ierti_as_vrea_romane_poeme_.html [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]