606 matches
-
stinge, În amorțeala toamnei ce-n gheare l-a cuprins. Mi-e sufletul pustiu precum e câmpul iarna, Când gheața și ninsoarea l-au prins în gheara lor, Și frate-i este vântul ce-i cântă-n vise seara, Când amorțit așteaptă al păsărilor zbor... Mi-e sufletul poveste, ce-adoarme-n leagăn pruncii, Și mângâie în noapte copilul deșteptat, Ce caută prin colțuri pe zâna din poveste Și liniștit adoarme când mama l-a aflat... Mi-e sufletul iubire de tot ce
SUFLETUL MEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1475430355.html [Corola-blog/BlogPost/375119_a_376448]
-
parte dintre cei prezenți nu mi-au fost străini cu desăvârșire. L-am cunoscut anul trecut pe domnul Aurel Dîncșoreanu, reprezentantul Consiliului Local al Orașului Geoagiu, o adevărată enciclopedie vie, care a reușit să trezească în fiecare participant al festivalului, amorțitele semințe ale originilor noastre daco-romane și dorința de a cunoaște mai amănunțit istoria unor locuri bogate în amprentele vechilor civilizații, așa cum este Geoagiu-Băi, dar și împrejurimile sale. Anul acesta, cu aceeași proaspătă dorință de a împărtăși tainele descoperite în studiile
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1436841462.html [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
se-ncântă, Când toți își au plăcerea și zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cântă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.” (M. Eminescu - Din străinatate) Mădălina Corina Diaconu
Cum ne aducem aminte de Eminescu? by http://uzp.org.ro/cum-ne-aducem-aminte-de-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93806_a_95098]
-
de păsări grațioase și se ridică în zbor, îndreptându-se spre lacul Mangalia, lac cu apă mică, cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_puiului_de_lebada_stan_virgil_1388576519.html [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
școală... Sunt om, ca voi, prieteni Și gândul vă-nțelege, Cel care mă întreabă- Perfecțiunea ce-i? Desăvârșite Unul, Cel mai presus de lege, În lumea asta plină, Preaplină de atei... Fără... 4 Aprilie 2011, spre seară... Fără vânt pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu
DESĂVÂRŞIT E UNUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Desavarsit_e_unul_.html [Corola-blog/BlogPost/348173_a_349502]
-
Iisus a înviat! Prea divină și milostivă Învierea, Doamne cu dragoste m-ai așezat! RĂDĂCINI PESTE TIMPURI Prin vene sădite din timpuri sacre, Rădăcinile-mi cresc și-mi aduc putere, Prin destin, lacrimile s-au topit, din durere. Cerul pare amorțit în atâta cădere, Și totuși nu există moarte, fără plăcere. Rădăcini atârnate de temple, Despletesc sufletele noastre, de moarte, E atâta lumină și atâtea destine, Călătorind prin tărâmuri încercate, A lumilor luminate. Tată, vino acum de rupe lanțurile toate, Pomul
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1462361894.html [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
cine se îndrăgostește în prag de toamnă are o gutuie în piept sub frunzele roșcate îmi despletesc singurătatea și-o mușc de buză cum te-aș mușca pe tine cel ce dansezi cu fragilitatea mea /licurici pe șaua nopților/ greieri amorțiți îmi cântă în piept într-un vibrato perfect dau drumul toamnei cal conabiu ce paște iarbă lunatic toamna dragostea doarme pe o frunză ca un păianjen în umbra poeziei /lună neagră în râu/ Referință Bibliografică: Vibrato / Angi Cristea : Confluențe Literare
VIBRATO de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1441321754.html [Corola-blog/BlogPost/377439_a_378768]
-
spre lacul „Saturn”, lac situat la marginea Mangaliei, între stațiunile Saturn și Venus, lac cu apă mică, cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, lebedele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți în apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se apoi spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444382472.html [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
înțeles că, săracii de noi, o luasem de bună și în loc să mergem fără zgomot, ne chinuiam toți să-i fim pe plac și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care, poate de emoție, sau poate că alergase în curte, era ud
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vi_mihaela_arbid_stoica_1335189729.html [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
citeam pe internet că, acasă, românii continuau să protesteze în numere din ce în ce mai mari. Cred că acesta e un semn că, în ciuda manipulării absolut evidente pe care anumite televiziuni (dacă le putem numi astfel) o practică , conștiința românilor nu a rămas amorțită în fața acestei nedreptăți evidente. Un punct comun la care am ajuns cu partenerii de dialog de la protest a fost speranța că prezența la vot a tinerilor să crească în viitorul apropiat. De asemenea, mulți dintre noi și-ar fi dorit
„Ori noi, ori ei!” Protestul românilor de la Oxford by https://republica.ro/zori-noi-ori-ei-protestul-romanilor-de-la-oxford [Corola-blog/BlogPost/338157_a_339486]
-
Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”, scria Monica Lovinescu. Iar Ștefan J. Fay aprecia: „Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică. În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o
Fermecătoare spectacole de weekend by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105728_a_107020]
-
cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”, afirmă Monica Lovinescu. Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică. În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o
Încălziți-vă sufletele cu teatru! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105590_a_106882]
-
sunt două aspecte ale acestei datorii morale, ca fețele aceleiași monede. Primul aspect este legat de nedreptatea săvârșită voluntar de politic asupra societății sugrumate, alături de care și pentru care Panait Istrati luptă dorindu-se a fi ceasul deșteptător al masei amorțite. Al doilea aspect este datoria morală față de “glasul de la Villeneuve⁴”, care l-a impresionat pe Istrati “cu accentul său deosebit: atunci când ai ceva de spus și darul de a exprima, renunțarea este o crimă, iar lenea o rușine⁵.” Tematica publicisticii
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Panait_istrati_intre_datorie_morala_gabriel_dragnea_1351511910.html [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte, Și frunzele m-acopăr rând pe rând, Ca gândurile când îmi vin în minte... Privește, toamnă, cum îmi amorțește, În suflet calda, marea mea iubire
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1476296393.html [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
lăsat pe răstav. Când m-am întors, nu l-am mai găsit.L-am ajuns aproape de Șasa. Mergea șchiopătând cu tenișul în mână și cu sapa pe spinare. L-am întrebat dacă îl doare. Mi-a spus că degetul e amorțit; nu-l simte. Părea calm, liniștit, gânditor... Am coborât pe vad. Din apă nu se vedeau decât capete, iar pe nisip cămăși, pantaloni, teniși, pantofi, șepci și sape. Eram numai băieți. Se auzeau chiote, strigăte, urlete, de răsuna zăvoiul până la
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1409599425.html [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
au văzut și m-au urcat iar în salvare cu destinația Spitalul Militar Constanța, de unde doar ce plecasem cu 24 de ore mai înainte. Am ajuns repede. Pe mine nu mă durea atât de tare lovitura, încă eram încălzit și amorțit. Când urcam scările spre etajul doi unde erau saloanele de la ORL și sala de operație, auzeam cum comentau niște soldați pe lângă care treceam: Măi, a venit un marinar căruia i-a explodat o grenadă în mână și l-a orbit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1473301225.html [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
de speranță te-așteptam în vis să-mi vii... Nu se vede printre umbre nicio șoaptă-n mugur verde: A rămas uitată-n toamna frunzelor fără păduri. Pe cărări scâncesc sălbatic amintiri și nu se vede Nicio lacrimă în ochiul amorțit și vreau să-mi furi Zorii albi ce ning amarnic peste vise părăsite. Stau în gene vechi coșmaruri când de dor îmi asfințești Alizee-n palma goală-ți mângâie neobosite Un reflux nestins de valuri, când un val în flux
IARNĂ FĂRĂ MIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Iarna_fara_mire_violetta_petre_1361627366.html [Corola-blog/BlogPost/351851_a_353180]
-
de care, fiecare în parte și toți la un loc, nu s-au desprins niciodată. Regăsim în fiecare protagonist adânc înrădăcinat și în ciuda timpului păstrat cu sfințenie, sentimentul de dragoste față de glia străbună, de neam și de țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge și a ieși la suprafață într-un abur ușor melancolic pe
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sanda_panait_exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_sanda_panait_scriitoare_1327653079.html [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
stăpânea în aer; nu se zăreau nici caii ninsorii, nici iepurii somnului, cerul era un semicerc alb - negru, căzut peste podișul cu poieni, păduri și teamă. Stelele aveau altă preocupare: lăsau gerul să biciuie mâinile și urechile. Eram un ceas amorțit care-și mișcă limbile egal, pe un cadran mat, iluzoriu. Casa ta, cu ferestre mici și geamuri galbene, era o părere în care mă înveleam strâns. Am ajuns odată cu lama fierbinte a focului din sobă care-mi tăia bucăți din
NEGRU PE ALB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Negru_pe_alb_llelu_nicolae_valareanu_1331541911.html [Corola-blog/BlogPost/354527_a_355856]
-
repetam: „Dacă se schimbă regimul, voi fi ziarist!". Când îmi ridicam ochii din lucrările de control și priveam blocurile lipsite de viață, de la marginea orașului, mă vedeam investigând, prin parcări, afacerea Watergate. Când ascultam cum picură timpul, în lungile duminici amorțite, auzeam, de fapt, corul polifonic al tastaturilor dintr-o redacție cât un hangar. „Taci, fătucă, nu spune prostii!", mi-a zis o prietenă în vârstă, căreia m-am destăinuit, pe neașteptate. N-am mai spus nimănui. Dar, în decembrie 1989
Rodica Ciobanu: CĂLĂTORIA VIEȚII MELE by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102244_a_103536]
-
te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez tăcut Și-mi pare că, De mii de ani nu ne-am
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Caprioara_fugara_floarea_carbune_1359659601_settd.html [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
sluji frumoasa Primăvară, iar valurile acestui cântec se revărsau în văzduh, până departe în hăurile cerului, ecoul preluându-le cu multiple reverberații, până hăt departe, în Țara Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui Ghiocel, slujitorii Iernii au început represaliile, acoperind din nou câmpiile înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
slujitorii Iernii. După ce o izgonim, vom reveni să vă aducem pe pământ în uralele celor eliberați. Primăvara rămase contrariată: - Cum, căpitane, mă părăsești? Așa mă păziți voi? - N-aveți încredere în sfatul meu, prințesă? Priviți în jos nămeții spulberați, copacii amorțiți și râurile înghețate! Priviți sălbaticii lățoși ce suflă-n disperare! Nu vă aduc aminte de turbații cei din turn? Nu vreți să vă ferim de primejdiile ce ni se arată în cale? - Așa-i, iubita mea! interveni și Mărțișor. Căpitanul
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
încă o incarnează / doresc s-o liniștească o dată cu liniștitele-i vene. / Tsunami, suspin al apei/ al urgenței și dezolării / primul vis înaintea dezordinii / călătorie tulburată. / Mai târziu pe străduțe și pasaje / în casele dărâmate, sub pietre / și graiuri o călătorie amorțită: / fuziunea intimă cu noaptea, odihnă, / transparența intactă / a unei ape cu pești mai reci / mâna pe care nu izbutim s-o trezim”. Numind și descriind un lucru sau o stare, te familiarizezi cu ea în așa fel încât, când într-
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Legendele_egiptului_re_nviate_n_vuiet_de_tsunami_recenzie_la_cartea_rosei_lentini_tsunami_si_alte_poeme_traducere_euge.html [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Ne-am mulțumit cu jobul nostru corporatist, ne-am făcut că nu vedem ce se întamplă cu clasa politică. Somnul nostru a făcut ca țara să ajungă în punctul în care este acum. Până acum câțiva ani, generația mea era amorțită, nu îi păsa de ce se întâmplă dincolo de job și „unde mergem în weekend”. Vedeam cum se fură, cum nu se asfaltează o stradă dacă nu se pot sifona măcar 20% din fonduri și, cu toate astea, declicul nu s-a
Cu drag, din Timișoara: Cam târziu, dar ne-am trezit! Nu ne-a păsat ce se întâmplă dincolo de jobul nostru corporatist și acum plătim factura by https://republica.ro/cu-drag-din-timisoara-cam-tarziu-dar-ne-am-trezit-nu-ne-a-pasat-ce-se-intampla-dincolo-de-jobul-nostru [Corola-blog/BlogPost/339044_a_340373]