398 matches
-
alegorică: "Mi-ai împuțit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut și cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, și mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune!"205. Războiul, injust și amoral prin definiție, uzează aici de cel mai violent arsenal, folosind anatema, insulta trivială, denominarea abjectă ("spurcăciune", "căzătură"), amenințarea mortală: "Te aștept să te retez în două cu nuiaua, tăvălit [...] șira spinării ți se va rupe cu nuiaua asta", "Ți-a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care această problematică le-a produs de-a lungul timpului. Astfel, "creația artistică a fost interpretată ca un act fie demențial, delirant, fie mistic, impuls al divinității (Platon), ca expresie sensibilă a ideii absolute (Hegel), ca activitate spirituală prelogică și amorală (Croce), ca pură revelație (Brémond), compensație, manifestare sublimată a refulărilor instinctuale (S. Freud), produs patologic (Lombroso), al dicteului automat al inconștientului (A. Bréton), ca act aleatoriu sau ca simplu joc (Karl Gross), ca expresie a sintezei armonioase și superioare a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
adus pacientul în conflict cu societatea. De asemenea, ca o trăsătură asociată poate fi prezentă și iritabilitatea. Tulburarea de conduită din copilărie sau adolescență, cu toate că nu e prezentă în mod invariabil, poate aduce un suport diagnostic. Include: tulburarea de personalitate amorală, antisocială, asocială, psihopată și sociopată. Exclude: tulburările de conduită (F 91.Ă 301.83 Tulburarea de personalitate borderline F 60.3 Tulburarea emoțional-instabilă de personalitate TP Borderline Un pattern pervaziv de instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un sens arogant al valorii de sine și indiferență fața de binele altora. Exploatează pe alții și așteaptă o recunoaștere și considerație socială specială fără să-și asume responsabilități reciproce, ignorând drepturile altora. Relația cu alții e lipsită de scrupule, amorală și înșelătoare. Exploatează pe alții și îi umilește, îi escrochează, îi disprețuiește. Este abil în influențarea socială a altora, este captativ în vorbă, poate fi fermecător și afișează o mască de inocență. Psihopatul nesincer („disingenous”Ă. Se aseamănă cu TP
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
relație interpersonală dincolo de un suport firesc, afectiv sau altfel motivat. POTTER (2006Ă analizează faptul că manipularea poate avea o componentă psihologică și nu neapărat una etică, fiind deseori expresia dificultății de relaționare afectivă profundă a tulburărilor de personalitate. Manipularea patologică, amorală a celor cu tulburări de personalitate se realizează fără compasiune, fără luarea în considerare a problemelor și suferințelor celuilalt, fără rușine sau sentiment de culpă, fără rezonarea interafectivă empatică dintre Eu și tu. Ea se poate articula cu conduite duplicitare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
plan suprapersonal, socio-politic, ca de exemplu în nesinceritatea propagandei și diplomației. E un aspect similar cu celelalte direcții de comportamente anetice deja comentate. Egoismul și negenerozitatea. Manipularea, chinuirea, ignorarea, duplicitatea sunt comportamente interpersonale - și sociale - particulare ce pot avea valoare amorală sau imorală. Subiectul cu tulburare de personalitate are, cel mai des, o raportare la sine egocentrică. El este egofil, uneori cu o bună părere - de factură narcisică - despre sine, grandios și megaloman, considerând că totul i se cuvine. El poate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mult sau mai puțin, la persoane care sunt diagnosticate ca având tulburări de personalitate, sunt etichetate categorial sau configurate dimensional. Prezentăm în continuare o astfel de listă de termeni, aleși aleator, și care poate fi, desigur, completată de oricine: rău, amoral, imoral, iresponsabil, necinstit, neomenos, criminal, mizerabil, laș, exploatator (al firii altoraă, manipulator (autocrată, disprețuitor, lipsit de stimă și respect (față de ceilalțiă, fără scrupule, excroc, profitor, calomniator, brută (brutală, crud, nesimțitor (față de suferința altoraă, nerușinat, egoist, duplicitar, prefăcut, neautentic, incorect, lingușitor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
realitatea persoanei umane sunt și ele o „creație” istorică, la fel ca filozofia sau creștinismul, și la fel, conceptul de tulburare de personalitate, de psihopatie. Ne este și acum greu să înțelegem cum de există unele cazuri monstruoase de personalitate amoral patologică după cum ne e dificil să „explicăm” dragostea nețărmurită, credința adâncă, bunătatea, fanatismul, creativitatea, toate aceste aspecte ale firii noastre, ale endogenului ființării noastre, ce ne poartă pe meleagurile acestei lumi. În acest context ne putem întreba, fără a tenta
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să elimine din cuprinsul emoției estetice tot ceea ce i se pare eterogen. Al patrulea, natura nu e nici frumoasă nici urâtă, ea este anestetică în sensul în care spunem despre un lucru că nu e nici moral nici imoral, ci amoral. Frumusețea nu e proprietatea ei. Și totuși, dacă o găsim uneori frumoasă, aceasta se întâmplă fiindcă proiectăm asupra ei impresii culese din artă. Bunăoară, un colț de pădure ni se pare frumos fiindcă ne reamintește de un tablou care ne-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale artei sunt atât de deosebite de ale moralei încât artistul, îndeplinindu-le întocmai, opera lui iese perfectă din punct de vedere estetic, indiferent de valoarea lui morală. În acest sens, Jacques Maritain numește pe artist, „ceva pe de-a-ntregul amoral”. Cuvântul e rostit de un teolog și nu trebuie să ne sperie. Arta ca tehnică sau ca iscusință a creației este și rămâne moralmente indiferentă, fie că e practicată de un sfanț, fie de un criminal. Valoarea morală nu-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rezumă mai amplu un neam întreg, cu însușirile rasei, cu tradițiile și concepția lui de viață. Lucrul acesta îl spune însuși Jacques Maritain, după ce a declarat că, din punct de vedere al autonomiei tehnice, artistul e ceva pe de-a-ntregul amoral: Arta, zice el, nu locuiește într-o inteligență îngerească, ea este subiectată într-un suflet, care e forma substanțială a unui trup viu și care, prin necesitatea naturală în care se află de a învăța și de a se desăvârși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care n-ar fi nicicând tentate să pricinuiască cuiva un rău, normele care revendică abținerea n-ar fi necesare. Între persoane egoiste, gata oricând să distrugă totul și cu orice preț, aceste norme ar fi imposibile. La naștere omul este amoral, coeficientul de amoralitate scăzând pe măsura creșterii educației morale. Normele și conceptele morale fundamentale sunt puternic internalizate prin educație, la un nivel de la care nu se evaporă odată cu plecarea polițistului sau a celor apropiați, care de obicei ne cenzurează. Efectele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să acționeze non-egoist și să reușească să își înfrâneze, din motive interioare, comportamentul egoist. Motivația morală, ca de altfel, tot ceea ce ține de om, este produsul influențelor sociale, al educației, al culturii 42. Amoralitatea este "punctul "0" al moralității, iar amoral este, prin excelență, copilul în fază preeducațională"43. Ea definește necunoașterea normelor morale, faza critică de cristalizare a convingerilor. În cazul adulților, este amoral individul care stă pe poziția indiferenței. Pozitivismul este o concepție filosofică cu reale implicații amorale, el
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este produsul influențelor sociale, al educației, al culturii 42. Amoralitatea este "punctul "0" al moralității, iar amoral este, prin excelență, copilul în fază preeducațională"43. Ea definește necunoașterea normelor morale, faza critică de cristalizare a convingerilor. În cazul adulților, este amoral individul care stă pe poziția indiferenței. Pozitivismul este o concepție filosofică cu reale implicații amorale, el cercetând faptele pure, fără niciun fel de semnificație valorică 44. Amoralul parazitează pe sistemul moral, pentru că nu poate exista societate fără reguli morale și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
iar amoral este, prin excelență, copilul în fază preeducațională"43. Ea definește necunoașterea normelor morale, faza critică de cristalizare a convingerilor. În cazul adulților, este amoral individul care stă pe poziția indiferenței. Pozitivismul este o concepție filosofică cu reale implicații amorale, el cercetând faptele pure, fără niciun fel de semnificație valorică 44. Amoralul parazitează pe sistemul moral, pentru că nu poate exista societate fără reguli morale și el nu poate trăi în afara societății. El trebuie să fie indiferent la considerentele morale și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
necunoașterea normelor morale, faza critică de cristalizare a convingerilor. În cazul adulților, este amoral individul care stă pe poziția indiferenței. Pozitivismul este o concepție filosofică cu reale implicații amorale, el cercetând faptele pure, fără niciun fel de semnificație valorică 44. Amoralul parazitează pe sistemul moral, pentru că nu poate exista societate fără reguli morale și el nu poate trăi în afara societății. El trebuie să fie indiferent la considerentele morale și trebuie să evite mai multe lucruri, printre care tendința de a afirma
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
va bucura de succesul binemeritat nu numai în rândul specialiștilor, dar și al tuturor celor interesați de găsirea unor soluții pentru stoparea acestor acțiuni disperate al căror efect este teama și insecuritatea. TEODOR FRUNZETI Introducere Motto "Terorismul este cea mai amorală formă de violență organizată. Este, deci, un război. Un război al cărui teatru de acțiuni este planeta. Adică un război împotriva ordinii actuale a lumii. Un război mondial? E drept, un război care nu are cel puțin la nivelul cunoașterii
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
izolării și desființării acestui fenomen numit TERORISM. * Gabriel Oprea, Radu Timofte, Constantin Onișor. România integrare și securitate. Anexa nr. 8 ANSAMBLUL MĂSURILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR ÎN DOMENIUL CONTRACARĂRII TERORISMULUI Anexa nr. 9 UNELE DEFINIȚII REPREZENTATIVE ALE TERORISMULUI Terorismul este cea mai amorală formă de violență organizată. (Wiljinson, 1973). Terorismul internațional este violența motivată politic și social. (Bite, 1975). Amenințarea cu violență, actele individuale de violență sau campaniile de violență concepute în primul rând pentru a inspira teamă, pentru a teroriza, pot fi
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Când Morgenthau a întrevăzut „un adevăr profund și neglijat ascuns în aforismul extrem al lui Hobbes potrivit căruia statul creează deopotrivă moralitatea și legea, și că nu poate exista nici moralitate, nici lege în afara statului”, el a părut, evident, profund amoral: „Între aceste două concepții ale politicii externe, interesul național și principiile morale, nu poate fi nici un compromis”14. Totuși, Morgenthau a căutat un compromis între cele două. și a făcut acest lucru susținând că, atunci când liderii încearcă să definească interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trădare și imoralitate nu reprezenta mai mult decât o manevră elegantă, o strategie curajoasă sau o mișcare tactică bine planificată, executată după regulile jocului, recunoscută de toți jucătorii ca fiind legală. Balanța de putere a acelei epoci era mai curând amorală, decât imorală. Regulile tehnice ale artei politice constituiau singurul său standard. Flexibilitatea sa, meritul său specific din punct de vedere tehnic, era rezultatul ignorării considerațiilor morale precum buna-credință și loialitatea, lipsă ce ni se pare condamnabilă. De la începutul sistemului statal
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar putea utiliza imboldurile și procesele regresive, amorale ale id-ului inconștient, pentru a produce idei creative prin intermediul „regresiei în slujba ego-ului” (Bellak, 1958; Kris, 1952). Chiar dacă credința că creativitatea este un mijloc de îndeplinire a nevoilor inconștiente sau de rezolvare a conflictelor psihologice a persistat la unii
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
idei noi (într-un sistem vechi de când... banul!) care să joace rolul de scânteie pentru progres. E aproape firesc să se înfrunte ambiții nemăsurate cu realismul practicienilor și lupi (sau cățelandri) mai tineri cu șacali bătrâni sau îmbătrâniți. E nefiresc, amoral și anormal să se uzeze de cele mai josnice mijloace pentru atingerea unui scop: mărirea și puterea. Am parcurs mai multe străzi ale Vasluiului, am strâns cca. 12.000 de mâini în orașul acesta pe care-l slujesc de peste 4
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul este amoral, nu cunoaște și nu distinge categoriile de bine și rău și poate tocmai de aceea nu crede absolut deloc în om, în individ. Chiar dacă are o dimensiune a purității kantiene, neatinsă de niciun interes material, sau are o dimensiune materială
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
este atinsă de o dimensiune morală (...). pentru evrei istoria se desfășoară în funcție de gradul de moralitate cu care se poartă actorii ei"952. Este o distincție fundamentală pe care noi, occidentalii, trebuie să o luăm în calcul de fiecare dată: moral, amoral, imoral. Decurge de aici elementul de bază al prețuirii sau lipsei de prețuire pentru ființa umană, dar și distincția dintre prețuirea libertății, fericirii și împlinirii individuale și negarea acestor stări. Drumul intervenției statului și neîncrederii în noi este drumul către
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]