133 matches
-
unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii,/ Neprovocînd niciun regret cu extincția lor" (ibidem). Pornind de la preceptele biblice, de la "alegoreza" Sfintei Scripturi, poetul ajunge a formula un catehism delirant al deznădejdii, al antirevelației, al sacrului vidat, ergo al demonizării care instaurează amoralitatea aptă a îndreptăți orice act scelerat și, în cele din urmă, se egalează cu destrămarea fiziologică, cu mahmureala și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul astrologului Conrad Moricand, un soi de cerșetor aristocrat de o amoralitate desăvârșită pe care Miller l-a cunoscut la Paris prin intermediul lui Anaïs Nin. Cartea chiar cu asta începe, ca o povestire la o cafea, stilul simplu și detaliile autobiografice constituind un captatio benevolentiae care funcționează foarte bine: „Anaïs Nin a
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui artist într-o preocupare nerelevantă, chiar maladivă, și a încurajat asocialitatea și amoralitatea scriitorilor. Secolul al XX-lea a și produs destui autori ale căror prestații lumești, social-politice și etice trebuie uitate spre a le putea citi cărțile cu o privire senină. În cazul lui Fondane avem o unitate între viață și operă
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
care este de partea autorelui. Pe cel ce nu, îl irită, îl stuchește, îl sucește și-l răsucește, pînă amețește. De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
considerată că tipologie de "degenerați", ca și de teza "refulării psihice" a lui Freud (această din urmă consemnata doar într-o scurtă glosa). În al doilea rînd, întrepătrunderea dintre estetic și etic, cel dintîi situîndu-se, în viziunea eseistului, sub zodia amoralității. În al treilea rînd, obnubilarea artei prin tezismul naționalist, care vede în artist neapărat un "reprezentant al neamului" și pretinde dovezi asupra"caracterului specific al literaturii": "Că toate celelalte valori moral-sociale, valoarea etnică se întemeiază pe o comunitate de însușiri
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
realului de o materialitate copleșitoare. Martor la porțile Orientului este tocmai o astfel de poezie în care se presimt aromele, formele și culorile îmbătătoare ale Orientului, cu prisosul lor extatic, cu lipsa de măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și Mihalache sunt prestațiile unor păpuși care valsează (vorba vine!) după cum le cântă fie serviciile secrete, fie lăcomia, fie resentimentul, fie prostia. Că guvernarea Convenției Democratice a intrat în ultimul act o dovedesc accesele suicidare ale politicienilor ce se revendică amoralității" de inspirație coposiană. Ce să spui despre un ministru de Interne precum Dudu Ionescu, a cărui unică obsesie e să-i facă scăpați pe milițienii infractori și pe ofițerii de armată criminali? Sacrificarea lui Viorel Oancea - explicată pueril, prin ăincompatibilitatea
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
nivelul întregii societăți, în care economia neagră tinde să devină unica sursă de aprovizionare, iar corupția singura pârghie a sistemului. Valorile capitale sunt deja pervertite, iar faptul că sunt acceptate ca atare se încarcă de tragismul inconștienței. Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada este perversă și nimeni nu vede. Parada este perversă și nimeni nu vede. Într-adevăr. Asemenea cuvinte până acum parcă nu se mai împerecheară în limba română. O tresărire de geniu, între timp adormită
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
studentul rus, cum știm, a început cu un act criminal, încurajat de exemplul lui Napoleon care, însărcinat de Directoriat, a ajuns să tragă cu tunul, la Toulon, în foștii revoluționari, schițând vrând-nevrând un act ce se va încadra în teoria amoralității, edificată cu câteva decenii mai târziu de un ciudat și original filosof vagant pe nume Friedrich Nietzsche. Pentru ambii tineri - care, la o privire calmă, superficială, prezintă indici clari de paranoia! - Napoleon reprezenta simbolul nu numai al reușitei sociale extraordinare
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
cu cărți inflamate pe care le tipărea pe banii lui, cărți și idei respinse de universitari indignați, ce nu se vindeau, nu aveau public și în care se anunța nu numai supraomul dar și această transgresare a moralei de veacuri - amoralitatea?! Ce este, de fapt, dincolo de bine și de rău?! Revenind la eroii noștri de roman, observăm că sentimentul de vinovăție apare doar la unul dintre ei, la Raskolnikov, pe care o prostituată, Sonia, îl convinge să se prosterneze în piața
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
după verdictul unui tribunal pe care acesta îl consideră doar un instrument al puterii, al noii clase burgheze!, și moare oarecum triumfător, convins că dreptatea se afla de partea lui. Dacă la Raskolnikov întâlnim pentru prima oară afirmată explicit teoria amoralității - și pentru mine e absolut fantastică coincidența care face ca un altul, un filosof aflat la câteva mii de kilometri distanță, rod al unei culturi și civilizații diferite, dar cam în același timp, să afirme aceeași idee; e adevărat că
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
care el, Popescu, asista „ghemuit într-un scaun din fundul sălii, ca un înspăimântat martor întâmplător al «sabatului» cel mai deșănțat” (p. 179). Răutu se situa, cultural vorbind, la ani lumină distanță de Dănălache. Era însă un personaj de o amoralitate proverbială, expert în salturi mortale și artificii doctrinare, întruchipa perfect ceea ce se numește une vieille crapule stalinienne. Portretul perfectului acrobat merita citat: „Fusese cineva la viața lui Leonte Răutu: pe de o parte, prestigios activist al Kominternului, responsabil al postului
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
noi, ci și în stufoasa și prestigioasa eseistică a Apusului cultural. E vorba de data aceasta de abordarea unui termen, a unei noțiuni, cu care nu par foarte familiarizați și de care se feresc nu puțini autori respectabili, termen numit amoralitate. Înainte de a se apropia de acesta și de a-l cerceta din unghiuri diferite, autoarea purcede la o extrem de originală și extrem de aprofundată analiză în domeniul, în știința tipologiei romanului; și o face, de data aceasta, în capitolele doi și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
adeseori paradoxale. Unele aiuritoare! Această metodă proustiană a investigării și atacării personajului, Aura Christi o aplică celor doi eroi invocați mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creștetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supratema acestui eseu, cea a amoralității. Autoarea se apropie de cei doi eroi și îi analizează, despică și cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca și „problema” sa - încă neelucidată cu armele și conceptele neojungiene! - de parcă
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
publicistica literară. În afară de riscul unei alte interpretări a structurii și mecanismelor celor două personaje dostoievskiene, Raskolnikov și prințul Mîșkin, se adaugă ceea ce am numit supratema cărții - problema încă nouă și ne- sau prost elucidată a ceea ce Nietzsche a numit primul amoralitate. Acel dincolo de bine și de rău, aplicat de data aceasta tipologiei în roman, în cazul incendiar, nu rareori expediat sau clișeizat, banalizat, turtit în cutia unei moralități previzibile, convenționale, a tânărului, dezordonatului, încărcat de contradicții și reflexe stridente, student petersburghez
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
la Paris. Un secol aproape, până spre cel de-al doilea război mondial, atenția analiștilor, la noi și în Apus, se îndrepta cu precădere spre figurile, altfel imperiale, incontestabile, ale unor Tolstoi sau Turgheniev. Mai nou, A.P. Cehov. Alături de supratema amoralității, tratată în cazul personajului Raskolnikov, își face loc în textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
rămîne totuși dominant alt sens, tot negativ, dezvoltat din interior (și despre care am mai vorbit în legătură cu termenii balcanic și balcanism): reflectînd o viziune (auto)critică asupra tendințelor de comportament considerate ca orientale și non-moderne: evocând mai ales nonșalanța, lenea, amoralitatea, afacerismul etc.: "dar nu vedeți... toți care vin în Ro se balcanizează, devin superficiali, leneși, afemeiați, oameni de viață" (blogsport.ro). Conceptul politic de balcanizare a fost lansat în discursul internațional la începutul secolului XX, cu prilejul războaielor balcanice, și
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
ai societății. Orice artist are nevoie de asta. Pentru el, pentru ideea de teatru, de artă, de cultură. E minunat cînd cineva își propune să facă acest gest astăzi cînd salvarea din mizerie și promiscuitate, din magma imoralității, și chiar amoralității, pare a fi aceea individuală, pe cont propriu. Din păcate însă, vîlva și fastul s-au concentrat pe un singur spectacol din tot debutul de stagiune atît de bogat. Și, poate, nu cel mai reușit: Take, Ianke și Cadîr de
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
salveze din această strânsoare a istoriei. Numărătoarea inversă are curgerea implacabilă a naturii, curgere în fața căreia individul devine neputincios. Odată cu avansul lui Koinski, repertoriul de personaje decadente și maladiv-visătoare din această garnizoană italiană pe care o imaginează Pratt devine impresionant. Amoralitatea este dublată de vălul nebuniei și morții care se lasă asupra lor. Evocarea serilor cu jazz și martini, a muzicii și a iubirii nu mai poate înlătura sentimentul thanatic al sfârșitului. Locotenentul Stella, cel care ucide spre a cuceri comoara
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care se reîntâlnesc HP și Manara. Omul de hârtie descinde din același trunchi ludic și enigmatic pe care îl ilustrează Jesuit Joe al lui Pratt. Vestul sălbatic se reconfigurează, ca și în filmele lui Sergio Leone, ca spațiul în care amoralitatea și ambiguitatea se substituie clarității comics-urilor americane. Lumea de hârtie a lui Manara refuză tăietura etică unidimensională și exhibarea plată de curaj. În ea, un sentiment al absurdului, grotescului și incomunicabilității contrastează cu seninătatea pedagogică a mitului fondator american
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cruzimea ei este dublată, invariabil, de o rafinată scenografie deca dent-erotică. Strategiile ei revelă o ciudată atracție ce o leagă de cel mai rezistent și mai periculos dintre oponenții ei. Femeie fatală, emblemă a unei sexualități exotice și a unei amoralități catifelate și seducătoare, conducătoarea S.M.O.G. este silueta ce conferă textelor din serie o patină evocând genealogia rafinată a peliculelor hollywoodiene din anii ’30. Alteritatea este, simultan, un compus sexual și ideologic corupător. Ylang Ylang este acea Dalilă ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i se întâmplase ca, mișcându-se în același ritm cu femeia de sub el, să surprindă privirea vreuneia dintre reproducerile statuilor din Insula Paștelui, răspândite prin grădina întunecată, ale cărei orbite goale îi reproșează furioase amoralitatea. Cam așa stăteau lucrurile. În mintea lui Alan, dragostea pentru soția lui preluase rolul podelei din bufetul de la Euston Station: acela de a contracara pericolul de ejaculatio praecox. Dar oare va putea aplica aceeași metodă, la fel de lin și abil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parte de niște destine dintre cele mai ciudate. Chiar săptămâna trecută citise în ziar despre un coleg cu doi ani mai mare. Acum era bărbat în toată firea, deși era clar că, în sufletul său, rămăsese doar un copil în ceea ce privește amoralitatea și definiția agresivă și violentă pe care o dădea ideii de sexualitate. Prin urmare, acest băiat, care lucra în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]