127 matches
-
întemeiere afectivă nici nu poate exista. Un suflet simțitor nu poate fi decât bun și onest. Ticăloșia e a celor inteligenți. Deși, firește, nu toți inteligenții sunt ticăloși. Sau poate că - pentru a scăpa de senzația că exagerez -, în realitate amoralitatea aparține gândirii, iar imoralitatea trupului. Este amoralul superior imoralului?" Dincolo de siguranța unui soldat care bate pas de defilare a autorului, acest scurt fragment nu este foarte ușor de înțeles. Morala este, după cum se știe, ansamblul regulilor de acțiune și al
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește-te cu scuipat/ pe fața retorului îmbuibat mincinos..." (Meditație...). Sub unghi etic, o atare creație ilustrează, firește, amoralitatea, acea amoralitate ce însoțește scepticismul iremediabil, plictisul devorator, incapabil de altceva decît de propria-i notificare. Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește-te cu scuipat/ pe fața retorului îmbuibat mincinos..." (Meditație...). Sub unghi etic, o atare creație ilustrează, firește, amoralitatea, acea amoralitate ce însoțește scepticismul iremediabil, plictisul devorator, incapabil de altceva decît de propria-i notificare. Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
apare în Nu și în articolele publicistice din tinerețe, dar și în textele dramatice. Autorul se înscrie de bunăvoie și de la început în linia manieristă a culturii europene, în făcut, în artificial, și mai cu seamă într-un fel de amoralitate care-i permite jocul cu atitudini contradictorii. Eugen Ionescu e citit în paralel cu textele marilor sofiști și ceea ce noi percepem astăzi la suprafață ca fiind gestica teribilistă a tînărului nonconformist e raportat la o întreagă tradiție filosofică: "Componentele manierist-sofistice
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
considerată că tipologie de "degenerați", ca și de teza "refulării psihice" a lui Freud (această din urmă consemnata doar într-o scurtă glosa). În al doilea rînd, întrepătrunderea dintre estetic și etic, cel dintîi situîndu-se, în viziunea eseistului, sub zodia amoralității. În al treilea rînd, obnubilarea artei prin tezismul naționalist, care vede în artist neapărat un "reprezentant al neamului" și pretinde dovezi asupra"caracterului specific al literaturii": "Că toate celelalte valori moral-sociale, valoarea etnică se întemeiază pe o comunitate de însușiri
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
realului de o materialitate copleșitoare. Martor la porțile Orientului este tocmai o astfel de poezie în care se presimt aromele, formele și culorile îmbătătoare ale Orientului, cu prisosul lor extatic, cu lipsa de măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
care este de partea autorelui. Pe cel ce nu, îl irită, îl stuchește, îl sucește și-l răsucește, pînă amețește. De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
care el, Popescu, asista „ghemuit într-un scaun din fundul sălii, ca un înspăimântat martor întâmplător al «sabatului» cel mai deșănțat” (p. 179). Răutu se situa, cultural vorbind, la ani lumină distanță de Dănălache. Era însă un personaj de o amoralitate proverbială, expert în salturi mortale și artificii doctrinare, întruchipa perfect ceea ce se numește une vieille crapule stalinienne. Portretul perfectului acrobat merita citat: „Fusese cineva la viața lui Leonte Răutu: pe de o parte, prestigios activist al Kominternului, responsabil al postului
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
studentul rus, cum știm, a început cu un act criminal, încurajat de exemplul lui Napoleon care, însărcinat de Directoriat, a ajuns să tragă cu tunul, la Toulon, în foștii revoluționari, schițând vrând-nevrând un act ce se va încadra în teoria amoralității, edificată cu câteva decenii mai târziu de un ciudat și original filosof vagant pe nume Friedrich Nietzsche. Pentru ambii tineri - care, la o privire calmă, superficială, prezintă indici clari de paranoia! - Napoleon reprezenta simbolul nu numai al reușitei sociale extraordinare
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
cu cărți inflamate pe care le tipărea pe banii lui, cărți și idei respinse de universitari indignați, ce nu se vindeau, nu aveau public și în care se anunța nu numai supraomul dar și această transgresare a moralei de veacuri - amoralitatea?! Ce este, de fapt, dincolo de bine și de rău?! Revenind la eroii noștri de roman, observăm că sentimentul de vinovăție apare doar la unul dintre ei, la Raskolnikov, pe care o prostituată, Sonia, îl convinge să se prosterneze în piața
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
după verdictul unui tribunal pe care acesta îl consideră doar un instrument al puterii, al noii clase burgheze!, și moare oarecum triumfător, convins că dreptatea se afla de partea lui. Dacă la Raskolnikov întâlnim pentru prima oară afirmată explicit teoria amoralității - și pentru mine e absolut fantastică coincidența care face ca un altul, un filosof aflat la câteva mii de kilometri distanță, rod al unei culturi și civilizații diferite, dar cam în același timp, să afirme aceeași idee; e adevărat că
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
și Mihalache sunt prestațiile unor păpuși care valsează (vorba vine!) după cum le cântă fie serviciile secrete, fie lăcomia, fie resentimentul, fie prostia. Că guvernarea Convenției Democratice a intrat în ultimul act o dovedesc accesele suicidare ale politicienilor ce se revendică amoralității" de inspirație coposiană. Ce să spui despre un ministru de Interne precum Dudu Ionescu, a cărui unică obsesie e să-i facă scăpați pe milițienii infractori și pe ofițerii de armată criminali? Sacrificarea lui Viorel Oancea - explicată pueril, prin ăincompatibilitatea
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii,/ Neprovocînd niciun regret cu extincția lor" (ibidem). Pornind de la preceptele biblice, de la "alegoreza" Sfintei Scripturi, poetul ajunge a formula un catehism delirant al deznădejdii, al antirevelației, al sacrului vidat, ergo al demonizării care instaurează amoralitatea aptă a îndreptăți orice act scelerat și, în cele din urmă, se egalează cu destrămarea fiziologică, cu mahmureala și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui artist într-o preocupare nerelevantă, chiar maladivă, și a încurajat asocialitatea și amoralitatea scriitorilor. Secolul al XX-lea a și produs destui autori ale căror prestații lumești, social-politice și etice trebuie uitate spre a le putea citi cărțile cu o privire senină. În cazul lui Fondane avem o unitate între viață și operă
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
nivelul întregii societăți, în care economia neagră tinde să devină unica sursă de aprovizionare, iar corupția singura pârghie a sistemului. Valorile capitale sunt deja pervertite, iar faptul că sunt acceptate ca atare se încarcă de tragismul inconștienței. Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada este perversă și nimeni nu vede. Parada este perversă și nimeni nu vede. Într-adevăr. Asemenea cuvinte până acum parcă nu se mai împerecheară în limba română. O tresărire de geniu, între timp adormită
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
noi, ci și în stufoasa și prestigioasa eseistică a Apusului cultural. E vorba de data aceasta de abordarea unui termen, a unei noțiuni, cu care nu par foarte familiarizați și de care se feresc nu puțini autori respectabili, termen numit amoralitate. Înainte de a se apropia de acesta și de a-l cerceta din unghiuri diferite, autoarea purcede la o extrem de originală și extrem de aprofundată analiză în domeniul, în știința tipologiei romanului; și o face, de data aceasta, în capitolele doi și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
adeseori paradoxale. Unele aiuritoare! Această metodă proustiană a investigării și atacării personajului, Aura Christi o aplică celor doi eroi invocați mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creștetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supratema acestui eseu, cea a amoralității. Autoarea se apropie de cei doi eroi și îi analizează, despică și cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca și „problema” sa - încă neelucidată cu armele și conceptele neojungiene! - de parcă
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
publicistica literară. În afară de riscul unei alte interpretări a structurii și mecanismelor celor două personaje dostoievskiene, Raskolnikov și prințul Mîșkin, se adaugă ceea ce am numit supratema cărții - problema încă nouă și ne- sau prost elucidată a ceea ce Nietzsche a numit primul amoralitate. Acel dincolo de bine și de rău, aplicat de data aceasta tipologiei în roman, în cazul incendiar, nu rareori expediat sau clișeizat, banalizat, turtit în cutia unei moralități previzibile, convenționale, a tânărului, dezordonatului, încărcat de contradicții și reflexe stridente, student petersburghez
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
la Paris. Un secol aproape, până spre cel de-al doilea război mondial, atenția analiștilor, la noi și în Apus, se îndrepta cu precădere spre figurile, altfel imperiale, incontestabile, ale unor Tolstoi sau Turgheniev. Mai nou, A.P. Cehov. Alături de supratema amoralității, tratată în cazul personajului Raskolnikov, își face loc în textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul astrologului Conrad Moricand, un soi de cerșetor aristocrat de o amoralitate desăvârșită pe care Miller l-a cunoscut la Paris prin intermediul lui Anaïs Nin. Cartea chiar cu asta începe, ca o povestire la o cafea, stilul simplu și detaliile autobiografice constituind un captatio benevolentiae care funcționează foarte bine: „Anaïs Nin a
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
politicianism și impregnată de imoralitate. Corolarul: personajele lui prezintă un comic contrast între aparență și esență, între ceea ce pretind a fi și ceea ce sunt cu adevărat. Pe de o parte, ifose de onorabilitate, respectabilitate, civism; pe de alta, goliciune sufletească, amoralitate, vid interior. Ca și eroii din Momente și schițe, caracterele din piese sunt exprimate și totodată subminate de limbaj. Prin crevasele acestuia le întrezărim condiția lamentabilă de caricaturi, fantoșe lipsite de un conținut propriu și stârnind astfel râsul. Criticul răsucește
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
fundamentală pentru Jan se bazează pe două imperative contradictorii " Nu auzi nimic, nu vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste ceafă ale proprietarului restaurantului, astfel că Jan vede și aude, dar face tot timpul pe prostul, amoralitatea sa fiind prilej pentru a focaliza acel mixtum compositum de derizoriu, farsă, burlesc și tragedie. Ivan Dite trece din hotel în hotel prilej pentru naratorul vîrstnic și înțelepțit de a surprinde o high society trăind din plin într-un cadru
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
rămîne totuși dominant alt sens, tot negativ, dezvoltat din interior (și despre care am mai vorbit în legătură cu termenii balcanic și balcanism): reflectînd o viziune (auto)critică asupra tendințelor de comportament considerate ca orientale și non-moderne: evocând mai ales nonșalanța, lenea, amoralitatea, afacerismul etc.: "dar nu vedeți... toți care vin în Ro se balcanizează, devin superficiali, leneși, afemeiați, oameni de viață" (blogsport.ro). Conceptul politic de balcanizare a fost lansat în discursul internațional la începutul secolului XX, cu prilejul războaielor balcanice, și
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]