194 matches
-
cartelă. Acum sunt alte probleme, alte neajunsuri, de altă natură. Privind pe fereastra hotelului nu am luat seama că vălul albastru-transparent al înserării se lăsase peste oraș. Priveam în neștire peste acoperișurile caselor iar gândul zbura precum vulturul de pradă, amușinând păsările amintirilor. Mă aflam în fața restaurantului La “Grandiflora”, așteptând să vină Gib Mihăescu. Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în cimitirul orașului , privindu-i fotografia de pe crucea mormântului său. Stabilisem ora și locul întâlniri pentru a bea împreună
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
foarte joasă și are la bord un singur proiectil de tip Beel Zebul care poate trece de toate contramăsurile și blindajul nostru dacă lovește. Vehicolul lansat de dumneavoastră l-a interceptat de curând și am coordonatele pe ecran. Tocmai ne amușină, ajutat de satelitul ASTAN. Cer perminsiunea de a-l lichida. -Foc! Spuse locotenentul apăsând pe tasta care repunea în funcție microfonul convorbirii telefonice. Shantal Perlyn pricepu imediat despre ce era vorba și se încruntă din nou. -Avem imagini, spuse Lup
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
proaspăt cu un vers în vârful zâmbetului povestește-mi de tata de râu de câinii adunați de prin curțile oamenilor într-un marș liniștit tu cu bucata de pâine proaspătă azimă blândă coaptă în inima ta ei cu boturile întredeschide amușinând esențele câmpurilor aruncă-mi piatra odată și hai să îi schimbăm forma șotronul ne așteaptă s-a oprit ploaia nu crezi că ne-ar fi mai bine să ne sărim pătratele prin iarbă pe urmă colorăm cu flori cifrele tu
ŞOTRON DE IARBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353511_a_354840]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DEBRANȘARE DIN SUPRAREALISM Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Debranșare din suprarealism Dizarmonia supraviețuise din Pleistocen. Cu alură indiferentă, dincolo de tufele de leandru, un capricios cimitir al absențelor amușina povara păcatului ancestral. Ectoplasmele fluide defilau în abisuri mânjite cu grafitti, când o ceață nefirească cuprinse cu brațe de noapte gleznele ținutului scăldat într-o lumină albastră. Debranșat decorului suprarealist, cineastul își regiza sever existența, emigrând din corzile artificialității de
DEBRANŞARE DIN SUPRAREALISM de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353761_a_355090]
-
cartelă. Acum sunt alte probleme, alte neajunsuri, de altă natură. Privind pe fereastră hotelului nu am luat seama că valul albastru-transparent al inserării se lașase peste oraș. Priveam în neștire peste acoperișurile caselor iar gândul zbura precum vulturul de pradă, amușinând păsările amintirilor. Mă aflam în fața restaurantului La „Grandiflora”, așteptând să vină Gib Mihăescu. Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în cimitirul orașului, privindu-i fotografia de pe crucea mormântului sau. Stabilisem oră și locul întâlniri pentru a bea împreună
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
în rândul întâi. La poze! Ferească Dumnezeu de mai rău! --------------------------------------------------------------------------------- N.B. O sugestie pentru primarul Sorin Oprescu de la alegătorul GSM. A ars iară, pentru a nu știu câta oară, celebra moară a lui Assan (1853). Monument istoric. Aud că mulți amușină intens terenul pentru noi afaceri imobiliare. Mi-amintesc una dintre directivele UE ce menționează ca toate unitățile industriale să fie mutate în afara localităților. Avem în București, încă multe zone, foste industriale, lăsate premeditat(!) în paragină. Tot au dispărut peste noapte
TABLETA DE WEEKEND (5): TOT RĂUL SPRE BINE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358340_a_359669]
-
fum fără foc, vere Niță. - De-ar fi așa, nu dau socoteală nimănui, păi? Mai leagă-i fleanca Măriii, auzi, și nu te tot fleșcăi pe lângă ea, ba cu una, ba cu alta !?... - Ieri n-ai scos ioc nasul la amușin, cheptaru-ți era pe culme umplându-și foalele a aerisire, mai observă cu o nuanță de reproș Gheorghe, zis Panacoadă, ceva mai tânăr. Pe aripa de vânt bătu damfu-n poarta mea și mă moleșii ca niciodată, vere. - Nici eu nu-ți
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
de circ ,cu o operă în spate, ar fi altceva . Se pare că , mai nou , cochetează cu “scârța ,scârța pe hârtie”, însă , întotdeauna i-au ieșit niște schelălăituri jalnice . Iar unele ziare au scris că personajul nostru, îi place să amușineze sexul masculin al unor dulăi de prin “Țara Vrâncioaiei “. Nu doream să mă cobor până la nivelul acestei javre care mă latră de câțiva ani încoace, dar am făcuto dintr-o necesitate practică : să-i arăți câinelui nuioaua atunci când scapă din
CÂNILE MOARE DE DRUM LUNG ŞI PROSTUL DE GRIJA ALTUIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360694_a_362023]
-
s-a apucat de ele. Nu se apucase, căci nu avea banda de bieu, doar știam cât de greu se găsește. Nu știam, dar mi-au venit în minte trufele de prin pădurile franceze și câinii pregătiți cu lunile să amușineze locul de odihnă al unei ciuperci rare, poate banda de bieu e la fel. Am aprobat și i-am zis că da, înțeleg, nu i-am mai pomenit de faptul că trecuse aproape o săptămână de când le adusesem. Mi-a
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
a rămas decât strigătul. Atunci a apărut un cioban, dar și el era departe. „Nu îți fie frică, nu îți fie frică!” Și-a strigat câinii. Aceștia nu au venit spre el, ci efectiv m-au încadrat, fără să mă amușine, dar mergând la pas cu mine. Am continuat spre destinația mea inițială, în pas de balerină pe poante și încercând să iau cât mai puțin din aerul câinilor. Ciobanul s-a apropiat și am început să vorbim. Rețin și acum
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Băiat să am într-o zi, de la sânul mamă-sii oblu-n colivie se duce, cu cărnuri de vii îl voi hrăni, lupi îi voi da să joace, să se amușine unul pe altul, să se cârnosească, limba să le-o-nvețe, și, când pe urs sare, pentru mireasă gata-i. Grumazul lupului când frânge știu că sforțarea-mi n-a fost de pomană. Când va mușca băiatul mâna-mi, ce
JURUINȚĂ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343259_a_344588]
-
o clipă în două picioare apoi, să-mi întorc privirile buimace spre celelalte prelungiri ale corpului, să privesc zborul cuvântului printre propriile-i sensuri până la explozia implozia lor în alte și alte cuvinte rădăcini... Uite că merg în patru labe, amușin frunzele, urmele, umbrele, ridic urechile acum prea scurte și te aud. Te aud iubire cum încerci să devii jocul tâmplelor pulsând ca într-un dans ciudat între rațiune și emoția în fața căreia trădez linia strâmbă cu linia spiralată a devenirii
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
le-ntonăm melodios în cor pe portativ de astre se-nvârt ace de ceară topind în rezervații iubirile ce dor va fi o răzvrătire, alt început de lume lumina curățită va fulgura-n vreun fel sar haite deghizate cu botnițe și spume amușinând sălbăticii ținute la rastel vom dezveli cununi trase-n înalt de zmee țâțâni de cer opal îngân-o melopee ... Referință Bibliografică: Sonuri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor
SONURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371114_a_372443]
-
pusese pe toți pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haț! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amușinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simțurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
pusese pe toți pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haț! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amușinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simțurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
pusese pe toți pe jar, trezindu-le instinctul. Nu era genul său, dar trebuia s-o aibă și-i luase urma ca un animal de pradă. A fost mai rapid. Haț! a furat-o de sub nasul unui nehotărât. Învingător a amușinat-o, acolo, în public. Mirosul proaspăt i-a invadat nările, incitându-i simțurile. Era în mâinile lui, dar nu-i aparținea întru totul. Avea preț. De-l plătea, o lua și plecau împreună. Târgul se făcea pe loc. Pregătise din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Eu nu mai sunt, de mult, cu totu’-al tău- Am rupt o parte și mi-am dat-o mie; Ea-ntruchipează vise... sau le scrie Și își trăiește clipa-n felul său. E-un suflet tânăr, veșnic ne-nțeles, Amușinând parfum de libertate, Căindu-se că n-a gustat din toate, Că n-a atins Lumina - mai ales -, Că a fost sclav poprit în corpul meu, Că n-a zburat cu îngerii spre soare, Că n-a iubit destul - și
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
balenele astea mai mici, care ne vizitau în răstimpuri ambarcațiunea încremenită pe marea calmă, vădeau o uimitoare îndrăzneală și încredere sau poate nu era decît tot o formă de panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu stoicism, ca într-o expiere târzie, să-și petreacă viața în infernul umed-torid al serei cu orhidee, în compania bătrânului general, așa cum o face Rusty Regan, sau că nu-și pot imagina existența altfel decât în postura de hiene amușinând prin gunoaiele mirosind a bani, personajele cărții și-au fixat acele busolei pe direcția dobândirii, cu orice preț, a câștigului material. Cazinoul este, din acest motiv, locul magic spre care tind majoritatea personajelor, ca niște insecte ale nopții atrase de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mai stai oleacă și la noi. - Iaca stau. P-pentru ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai dezgustat sau mai dezamăgit, eu strigam și băteam cu pumnul În masă ca să-mi impun punctul de vedere. Dar nimeni nu mă auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă amușine. —Ssst, spuse Harry, și când Poochini tăcu timp de cinci secunde, Îndesă Încă o bucățică de ficat uscat În gura iubitului meu cățel. Lăsați-mă Însă să clarific lucrurile. Chiar dacă În final nu am mai făcut nici un fel de asigurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
marchează teritoriul și rod este un dat. Și dacă au ceva În comun cu Homo erectus, sunt acele trăsături ale masculului inadaptat la viața În societate. Ambii fac numai ce le place: se scarpină la testicule, dorm pe canapea și amușină Între picioare pe oricine Întâlnesc. Iar voi, ca niște dresori de câini străluciți ce sunteți, trebuie să-i dresați pe stăpâni - da, chiar așa, acele ființe umane neevoluate care umblă cu ziare făcute sul În mână cam cum umblau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tânăr stătea cu pușca Îndreptată spre el. —Buletin, Îi ceru polițistul militar mai bătrân și mai solid folosind unul dintre puținii termeni englezești pe care-i știa. Și mișcă ușor din țeava puștii, care semăna cu botul unui câine sălbatic amușinând. Harry se căută În buzunar. Oare era bine sau rău să le arate pașaportul american? Citise că În unele țări era considerat un fel de medalie de onoare. În altele, era o invitație la a te Împușca. În astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]