198 matches
-
tot mecanismul ăsta, apetența pentru oralitate. De unde venea ea? Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu mă bușise, mă pedepsise pentru impertinență. Că Dumnezeu are un plan cu mine - e o altă variantă. Ia adu-ți tu aminte tot ce ai auzit în cei douăzeci de ani cât ai trăit! De-acum înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa mi-am adus aminte de o altă poveste, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara, în liniștea încremenită ce domnește asupra satului întreg, mi se pare că le aud pașii furișați, amușinând în preajma mea. Nu pot să-mi înfrânez frica, oricât m-aș strădui. Probabil că sunt doar niște fantasme. Am aceeași spaimă ca atunci când eram copil, la Sulmona. Fugeam de-acasă și mă ascundeam printre tufe, la poalele muntelui Morrone, așteptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Și-acu eu... eu ce să fac?! Să dau bir cu fugiții? Și Moldova cui o lași? îl seceră Daniil. Ștefan râde crispat, schimonosit: Frumos i-ar sta lui Ștefan ăl Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eliminării numelui unei instituții astfel: „Orașul Vaslui fiind garnizoană Închisă, s-a eliminat, conform dispozițiilor, specificația casa armatei (subl. În orig.)”. Oare pe unde erau ascunse bombele atomice vasluiene?! b.u. Relee secrete și revistă școlărească neaprobată Tot Ion Andrei amușinase greșeala uni tov. de la ziarul „Vremea nouă” cu numărul 252 din 11 decembrie 1968. Scurta coloană urma a fi publicată la rubrica „Publicitate” dar, Împiedicându-se de ciotul ideologic al cenzorului, a rămas pe dinafară. Iată ce a tăiat acesta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
roșu și cu celălalt albastru: „Presa bîrlădeană din trecut, foarte bogată de altfel, era tratată detaliat, cu lux de amănunte, Însă necritic, fără a scoate În evidență și limitele ideologice (subl.ns.) ale unor publicații de orientările cele mai diferite”. Amușinând fructul interzis, Necula precizase că, la sesizarea sa, „...organul local de partid a indicat ca acest capitol să fie revăzut, modificat și completat În spiritul indicațiilor partidului nostru (subl.ns.) referitoare la valorificarea critică a moștenirii culturale. Abia În această
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
campania electorală, Realitatea TV și Antena 3 continuă să facă ce știu ele mai bine: să ne îndese pe gât discuții din studio pe marginea fiecărui strănut al politicienilor, să-și trimită reporterii să înghețe pe la ușile restaurantelor sau să amușine prin toalete. Cuvintele de ordine ale acestei perioade au fost „întâlniri de taină“ - și dă-i și luptă cu avânt de jurnalist infatigabil, pe marginea meniurilor din restaurante ale oamenilor politici. Vorbeam deunăzi cu cineva care se arăta mirat că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ori când la izvorul acestei ființe, care de azi înainte mă va hrăni cu apa ei vie. Iar în ziua în care izvorul ăsta va seca, eu am să-mi scot din buzunar harta și o să mă orientez. Rapid. O să amușin ca un câine în călduri, o să adulmec urmele lăsate de o altă făptură, o să merg cu răbdare pe urmele astea până o să ajung în fața noii făpturi. În fața unui nou izvor tămăduitor. Și am să beau și din izvorul ăsta până când
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe care epoca le recomanda femeilor, nici în slăbiciunile care treceau drept o scuză a sexului zis pe bună dreptate slab, și dacă nu avea o concepție cu totul medicală despre plăcere, așa cum era înclinat să creadă partenerul ei (îi amușina părul ca un câine ca să identifice antisepticul cu care se spăla), Nastia nu inversa mai puțin ordinea priorităților. Sexul mai întâi, dragostea venea pe urmă, dacă venea. Și apoi, beția se prepară tehnic, chiar așa! Nu aștepți nici să-ți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi porunci șeful de gară. Plouat, câinele se întoarse ca să împingă ușa cu botul, apoi veni să se așeze dinaintea șefului de gară, privindu-l drept în ochi. "Hai, nu mai fă mutra asta, mergem!" Câinele se duse atunci să amușine cizmele locotenentului și, mulțumit de rezultat, dădu prietenos din coadă: dar noi ne cunoaștem! În timpul acesta, discuția fusese reluată la fel de pasionat. Câinele mai așteptă puțin, apoi veni să-și sprijine laba pe genunchiul șefului de gară. "Trebuie să mergem, zise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în continuare cu noi, vom reveni în scurtă vreme cu amănunte, legat de această informație”. Izbucnește în plâns, cade la loc în șanț, pitindu- se bine, fiindcă detectivul Puarot (așa se va numi detectivul din filmul meu) deja plecase ca să amușineze cine a produs cele șase-șapte crime descrise până acum. Dar crimele vor continua, cu concursul total dezinteresat al recidivistului Gore din Sărindar, care pentru a completa tabloul dezastruos al capitalismului putred, descris de Marx și Lenin înainte de a deveni ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o perdea neagră de nori încă îndepărtați. N-am apucat să spun cuvântul „furtună“, căci un nor de praf ne-a învăluit odată cu o pală de vânt stârnită din senin. Acalmia a revenit, dar câinii și-au ridicat boturile, au amușinat aerul, și-au plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Simona Vasilache Multe, nenumărate, înainte și după Bosch, sînt corăbiile nebunilor. Ducînd, ca în Călătoria lui Baudelaire, cîrmită de mort, vieux capitain, "nemărginirea noastră pe mărginite mări." Amușinînd, deosebit de Arca de care-și rîd, al cărei rost e să păstreze lumea veche, în perechi, noutatea care-i este artei, de la un punct încolo, mai dragă decît orice. Steagul - negru, dar ce-are a face... - al tuturor avangardelor. Sub
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
înțelegătoare... De-acum e noapte... Șase lupi coborau în vale, spre stâne, spre oi. Galopau în șir, călcând în aceleași urme. Se strecurau pe zăpadă de parc-ar fi fost niște umbre, umbre de zăvozi. Din loc în loc se opreau, amușinau, ascultau, apoi înaintau iar mai departe, mai departe... Pe cornișa pe care stătuseră aseară, în zăpada bătătorită rămase o baltă mare de sânge. Ici-colo câte-un smoc de blană, risipit. Blană de lup. Câțiva pași mai încolo, rostogolit de propria
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
acestui moment, am recurs la această, sper, bună încercare și care se va mai repeta. Transcriu, pentru deschiderea gustului, textul Intrarea în veșnicie: "Focuri înalte și anotimp îngenuncheat, soare decapitat, rostogolit direct în mare. Semne în derivă, la pândă, memoria amușină. Porțile sunt deschise și nu intră nimeni să întrebe dacă aici mai locuiește cineva, doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei de pe colină, iar tu mătăcești răvășit de incertitudinea clipei. în noaptea calmă se aud clopotele învierii zvonind judecata
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
pași. Cazi la sol, te ridici, cazi de pe puntea vasului se declanșează alarma, o mulțime de inși bulucesc, clamează "om la apă", pe când cel ce tocmai încearcă sticloasa răceală a valurilor clocotitoare își manifestă speranța că vietatea ce tocmai îl amușină e un delfin și nu rechinul care, de zile întregi, dă ocol navei. A fi matelot, cârmaci, înseamnă a nu cunoaște somnul, a ignora tihna, a nu avea habar de deliciile lenei, aceea care te determină să nu lași pe
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
reface apoi în discursul critic. O schimbă. în același timp, interpretarea este, toată cartea susține această idee, o examinare de sine critică, "parte într-un proces de explorare de sine". între criticii-detectivi, căutători ai desenului din covor, descoperitori ai adevărului amușinînd urme textuale, și criticii-cartografi, exploratori ai întinderilor, izobarelor și reliefurilor din text, sînt preferați, fără tăgadă, cei din urmă. Nu evidențe necontroversate, ci serii argumentative, refigurări, scenarii, ficțiuni și fantezii critice. Interpretarea (se) construiește și (se) deconstruiește sub ochii noștri
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
modul în care a rămas blocat în trafic din pricina concertului rockerilor de la Linkin Park. Mircea a fost revoltat de faptul că niciun polițist de circulație nu a rezolvat fluidizarea traficului. Sigur că nu era niciun garcea. Erau prea obligați să amușine boscheții în care urmează probabil să stea și în această noapte", a spus Badea. Se pare că aglomerația a fost provocată de miile de fani ale formației Linkin Park, întrucât aseară a avut loc unul dintre cele mai așteptate concerte
Mircea Badea, blocat în trafic la ora 22:45 din cauza concertului Linkin Park - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66586_a_67911]
-
le însoțeau aveau un aer serios de trezorieri la o bancă elvețiană. Fuma țigări ieftine, închipuindu-și cum funinginea fină se strecoară sub gulerul domnilor paltonați, murdărindu-le cămășile pe care mașini de spălat, mârâind înfundat, le vor răscoli și amușina, suflând spumă asupra lor", scrie, fără să stea pe gânduri, Mitchievici. După care, când acest bătrân meditativ va începe să rememoreze vechi rendez-vous-uri cinematografice, întregul fragment, reluat cuvânt cu cuvânt, va fi subtil transferat unei frumoase necunoscute. Mirosul se înstrăinează
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
enigmaticul și angoasantul pustiu uscat din proza lui Dino Buzzati. Un deșert luxuriant, beatificat de geografii căutători de teritorii, istorii, urme de regi. Specialiști în oaze, dune de nisip și civilizații pierdute, nu se tem de acest deșert, ci îl amușină cu voluptate, îl iubesc și îl divinizează. Fac din acest deșert plin chiar sufletul lor. Este un deșert care conține un erotism intens ori care chiar descompune dragostea în gesturi violent-pasionale și adicte, făcând din ea o mistuire (uneori, și
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
La Cesarina șIIȚ). Sau: " Dragostea cea amintită făcuse ca pe sub piele/ să-mi creacă o blană de jder" (ibidem). Sau: "cuțitul cărnii dospea, putrezea, pîlpîia" (ibidem). Sau: " Ceața mi-a intrat în oase și un cîine cu trei labe/ mă amușină de departe" (La Cesarina șIț). Simțurile stimulate de această scriitură în răspăr devin tragic-rafinate: La Santa Caterina te căutam printre călugării pontificali,/ ogivele îți strîngeau capul în menghina rece,/ inelul emailat licărea precum ochiul de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Alunec razant cu paharul vostru conceptual, vin ca o devoluție în șpilhozen, vin aproape ca o federalizare învelită în ciocolată Lindt. Vin, cum ziceam, moale. Ca un umlaut, ca un miahkii znak. Totuși, vin. Mă puteți presimți. Bănui. Mă puteți amușina, dacă de văzut nu aveți chef. Nu? Mă trag din voi și oricît de epuizați ați fi de miracolul tragerii lui "î" din "i" sau a lui "â" din vertebra improbabilei lupoaice, eu vin. Și iată aici primele amintiri din
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
Smerește trupul și zăpada castă Anunță-înghețul/ teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor sabine/ Târâș în salturi tăvăliri buimace Amușinăm pubele manechine Dar cine ia octava cel mai bine Știu cățelandre vergure boboace La coadă pe timpana muzicală. Hingherii vor manele gloată goală Se dă la iarmaroc de-a topoganul. Aproape beți ne despărțim pe lună El ca s-o
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]