118 matches
-
îl izbi cu toată puterea de stâlpul pridvorului. Pe loc, sângele sări pe varul alb, roșind peretele, în timp ce creierii copilului zburau în lături. Boierul Preda căzu ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se dădea înapoi, căci nu se mai pomenise nicicând așa ceva; se lăsă o tăcere grea. Zloata și spaima înfioraseră toți privitorii. Din depărtare se auzeau vaietele orașului pustiit. Un bărbat ieși din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dulce șoptind: ”Go-gu... Go- gu..!” El rămase ca de piatră, nu-i venea să-și creadă ochilor. Ea, de o frumusețe fascinantă, se apropie de el, zâmbind, cu pași rari și largi, și-i întinse frumoasele-i buze trandafirii. El amuțit, închise ochii strâns-strâns... până la durere... Când îi deschise... Vasilica dispăruse. Se trezi din somn plângând încet... încet, cu suspine, murmurând. -Fata. Fata mea dragă!.. Ceasul arăta orele opt și douăzeci dimineața. Isi șterse ochii de lacrimi adevărate, cu dosul palmelor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un rîs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În jur spre biroul amuțit. De asemenea, permiteți-mi vă rog să vi-l prezint pe asistentul meu, Sven Petersen. Arată spre tipul blond. Voi mai rămîne cîteva zile, și sper că voi apuca să-i cunosc mai bine pe unii dintre voi. Așa cum știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip „două nule“. O cutie de cincizeci de bucăți, cele mai multe lipsă. CAPITOLUL 19 Ed răsfoia raportul lui Jack Vincennes. Thad Greeen se uita la el În timp ce telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mircea îl însoțește până la mașină încercînd să-i strecoare în mână un bidonel cu vin din podgoriile lui de lângă Calafat. "Nu, Mircea, lasă...", spune Președintele încurcat. "Lasă, bre, se încheie dialogul de adio, dacă nu bei matale, bea coana Nina." Amuțit, staff-ul germano-elvețian al Colegiului " Noua Europă" asistă din capul scărilor la scenă. Au trăit și ei într-o zi cât în zece ani la ei acasă. Bine am venit în patrie! miercuri, 19 decembrie Sânt la Timișoara, unde am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură și mai adînc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pasiunii tale de rătăcire. Ce s-a mărit în tine, de nu mai încapi în ființă? Veșnicia-i prea mică pentru un suflet nebun și vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce să mai răzbată în el dintr-o lume amuțită? Un gând seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă: umbrește aștrii, dar nu poate lumina alt gând; - o aureolă de nemîngîiere. Dintr-un minus de vitalitate rezultă luciditatea, ca orice lipsă de iluzie. A-ți da seama nu merge
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și În presa internațională cerând oprirea realegerii cuplului Ceaușescu, la cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R. Vine 14 decembrie 1989. Arestarea la domiciliu. Alte anchete... Sosește și Marea Schimbare: 22 decembrie 1989. Participa la revigorarea postului Radio Iași, amuțit mai bine de 5 ani. Se alătură entuziast mișcării vremurilor noi. Ocupă un loc În Casa Pătrată și Îl părăsește când socotește că, de fapt, politica zilei exprimă restaurarea comunismului... Rămâne În dizidenta atât Împotriva comuniștilor de la putere cât și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și zise, ridicând capul spre albastrul însorit al văzduhului: "De ce să mor?... Nu vreau să mor! Viața e doar... Viața!..." Și îndată simți nevoia poruncitoare să vorbească, să se dezmorțească și să arate că trăiește. Se uită înviorat la sublocotenentul amuțit și zise cu glas umed și cu ochii zâmbitori, parcă ar fi spus o veste de necrezut: ― Frumoasă vreme, așa-i?... Lumea-i totdeauna frumoasă... toată lumea... Sublocotenentul tăcea zăpăcit. Apostol îl apucă de braț și urmă, grăbit, îngrijorat să nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la ședințe de instruire, la control ginecologic forțat, la cozi impredictibile și interminabile, la muncă patriotică, la pândă nocturnă de gaze și apă caldă și la acțiuni culturale de proslăvit Conducătorul Părinte. Generația mea de femei și bărbați era public amuțită și privat cârtitoare. Asta desigur, dacă acceptăm că termenii public și privat au cel mai vag referențial în comunism. Îmi par cel puțin ciudați cei care actual se apără misogin împotriva feminismului și susțin că suntem tarate de Leana, Lina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
privește cu un ochi critic, apoi ia din mâna unuia din carabinieri dosarul întins de acesta. Îl răsfoiește puțin, le face semn celor doi subordonați să plece, mai răsfoiește vreun minut dosarul... În fine, își ridică iar privirea spre bărbatul amuțit acolo, în scaun. — Știi italiană? începu abrupt comisarul. — Da, știu, îi răspunse aproape imediat bărbatul, ridicând capul din pământ. — Cum te cheamă? — Petrică Scarpete. — De unde vii? — Din România... Dintr-un sat, Tălieni, adăugă el repede, prinzând privirea tăioasă a comisarului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dumnezeu putea fi considerat prima sperietoare de ciori. Când era pană de curent, doar lămpile cu carbid dădeau lumină și ne ajutau să avem umbre uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții de la cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o intrare demnă de un dascăl. ― Să-ncerc, dar greu! Nu mai am sufletul de altădată, și-apoi lipsesc atâția dintre noi!... Am deschis larg ușa: ― Ce-nsemnează zgomotul acesta infernal? Toată lumea în bănci! Așa se așteaptă un profesor? Din clasa amuțită o clipă, izbucniră strigăte în cor: ― Ăăăă... Hai, mă, intrați mai repede, că de când v-așteptăm! Doamne, cum s-au schimbat băieții!... Unde sânt siluetele atât de frumos îmbrăcate pe vremuri de tunicile bleumarin?... Unde este părul lor bogat de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să vedem cu ochii noștri ce se petrece acolo. Trebuie să ajungem acolo. Milou, suntem din nou împreună !” O scară de bibliotecă, un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl privea ca pe un mag ce deține secretele științei, după ce profesorul distrusese arsenalul din pântecele fabricii de la Bulundi. Milou era călăuza ce deschide, temerar, drumul, visând la noi decorații și la odihna după-amiezelor de la Moulinsart. În spatele caravanei, legați și amuțiți, Olrik și Sponsz contemplau neputincioși această înaintare implacabilă către inima statului azanian. Și ceea ce era inevitabil se întâmplă, fără ca destinul să îi mai ofere vreo șansă președintelui-mareșal. Cu câteva ore înainte ca armata revoluționară să se apropie de oraș, Amin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l prinde în păr. Vezi cum îți scoate în evidentă smaraldul culoarea ochilor ? Mă privesc amuțită. Nu pot să ies din casă cu un cărăbuș strălucitor în cap. — Iar ăsta e foarte la modă ! Acum tocmai îmi înconjoară talia cu un lanț auriu. Stai numai puțin să-ți dau și ceva care să-ți poarte noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
este deja un eminent filassouf, un vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că vrea să i-l crape de zidul cel mai apropiat, apoi Îi dă dintr-odată drumul. Deși brutal, gestul rămâne reținut, ca și cum bărbatul, arătându-și Întreaga hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Deci dumneavoastră sunteți nașa! exclamă femeia. Da, am auzit vorbindu‑se despre dumneavoastră. E ireal. Ireal. — Poate că dumneavoastră îmi puteți spune. Femeia înaintează și își coboară vocea. Tim a acceptat propunerea lui Maud? Mă uit în jurul meu, la magazinul amuțit. Toți cei prezenți așteaptă un răspuns. Da, zic precaută. A acceptat‑o. — Și a mers? mă întreabă ea, holbându‑se la mine cu înfrigurare. — Îhm... nu. Maud și cu el... s‑au certat. — Zău? Femeia își duce mâna la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pune tocmai faptele cele mai neplăcute, prin dezvăluirea lor, sub semnul întrebării. Dezvăluindu-le, accentuându-le, cu dezinvoltură, deveneau suspecte, incredibile, ireale. Pe asta se baza, oare, imprudentul Tolea, zăpăcitul? Să insiști pentru recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și rolul și memoria pe care avea să le mimeze, cum cerea subterana măștilor și înlocuitorilor. Tolea era și el în genunchi, degetele lor se încleștară din nou și iar se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi ghidă degetele prin tufișul țepos, pe floarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un râs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În jur spre biroul amuțit. De asemenea, permiteți-mi vă rog să vi-l prezint pe asistentul meu, Sven Petersen. Arată spre tipul blond. Voi mai rămâne câteva zile, și sper că voi apuca să-i cunosc mai bine pe unii dintre voi. Așa cum știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
metodă îi va călăuzi pașii tot restul vieții. Mă sculam dis-de-dimineață, mă îmbrăcam frumos și mă duceam la biserica aceea. Și cam așa am crescut eu în fața celor treisprezece icoane. Mă furișam în spațiul ăla unde erau cele trei animale amuțite. Mă apropiam pe la spate, nu cumva să le tulbur. Să văd și eu la ce se uitau atât de fix animalele alea nenorocite, cu ochii lor spălăciți. Dar n-am văzut nimic. Cele de acolo s-au întâmplat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]