5,016 matches
-
fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne aducem aminte cu emoție de acele zile fierbinți, cînd, cu elan încă
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
Marina Constantinescu Știam că nu prind microbuzul. M-am urcat, în amurg, într-o Dacie papuc. Am umplut remorca, ochi, cu grijile mele, cu vise, cu obsesii, cu rîsete de copil, cu speranțe, cu iluzii, multe, cu deziluzii, și mai multe. Bucureștiul este foarte aglomerat vinerea. Este isteric de-a dreptul. Ne
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Leo Butnaru Ca o idee Realitatea se aplatizează ca o idee în reculul uitării (ideea de vid ca - pardon - patrimoniu). Amurgul întemeiază columna nopții sculptor ce va da ultimile deformații celebre zgâriind cărbunele semnând negru pe negru cu graffiti-nume-prenume. Ierburi posomorâte sub hoaspa brumei cernere ceremonie verbocreația dicteului bine temperat pe ebenul xilofoanelor junglo-silvane și vocea încercând să renască dar re-murind
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
format din asiatici. În schimb, oferă o Troie cam de zece ori mai mare decât cea descoperită de Schliemann, plus armate îmbogățite cu figuranți adăugați cu ajutorul tehnologiei. Divinitățile au ieșit din joc, un titlu alternativ pentru film ar putea fi "amurgul zeilor". Hector manifestă acest tip de scepticism, dar nici Ahile (Brad Pitt) nu e prea departe. Iar idealul lor de glorie e mai degrabă medieval decât aheu. Lungmetrajul aduce și o umanizare excesivă a personajelor inițiale: Elena se simte vinovată
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
îl vedeai la începuturile cinematografului. R:Destinul titlului evocat, "Picătura de aur", ca și destinul celor două cărți este unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
nu e nimic din faconda Romanțelor pentru mai tîrziu, putem de asemenea vedea în cele cîteva sonete înrîurirea lui Petică și Anghel, în alte locuri o atmosferă pillatiană ori reminiscențe macedonskiene. Foarte repede, Vinea abandonează maniera simbolistă. Un căscat în amurg din 1915 e deja plină de asociații insolite, mai curînd șocante decît sugestive, care le prevestesc pe ale lui Fundoianu, cu aerul lor de parodie a tadiționalismului rustic: "cloșcă supranaturală, seara închide aripi de nori pe ouăle/ sătești". Ritmurile sînt
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și de iarbă verde/ Legănată, să-l dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte/ Din amurg și până-n noapte/ Căzute subt lună nouă/ Cu coarnele amândouă/ Frânte-n ochiul de fântână/ Aplecată într-o rână/ Peste trupul lui subțire/ Tras printr-un inel de mire (...)". Indiscutabil, colindele sunt o performanță semantică și prozodică cu atât mai
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
de altul gânduri care par vechi. Concepute formal și tematic în spirit pur tradiționalist, cu urme din Psalmii lui Tudor Arghezi și din lirica lui Ion Pillat, poeziile lui Ion Horea construiesc imagini picturale înnegurate, parcă ieșite toate dintr-un amurg veșnic. Li s-ar potrivi ceea ce a spus G. Călinescu despre poezia lui Ion Pillat: impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Este o înlănțuire de amintiri ale unor spații neatinse de geometriile și de vuietul continuu al
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
insula lor, aici, pe scenă, lîngă mine, în urmă să se ridice podețul, calea de acces. Să rămînem izolați, suspendați pentru un timp, în povestea lui Didi și Gogo. Cuvinte, mișcări, liniște. Și cîteva baloturi cu fîn. Este, cred, vremea amurgului, entre chien et loup, cum spune francezul. Timpul perfect al ambiguităților, al luminilor ciudate, al contururilor neclare. Îl așteptăm pe Godot. La fel cum așteptăm să se înalțe și zmeele. Godot nu mai vine azi. Un băiat, care nu-l
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pe tine, Miquel. - Câteva secunde a rămas pierdut în amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e nevoie. Ai să vezi. - Și-a-ndreptat privirea spre noptieră. - Așa-i că vrei ciocolată? * * * Amurgul s-a strecurat ca un suspin în liniștea ospiciului. Până s-au întins umbrele. - Unchiule. - Da. - Mă cheamă Miquel după Miquel al tău? - Nu. Te cheamă Miquel după fratele tău Miquel: așa a vrut mamă-ta. Dar pe fratele tău
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
a fost înlocuită cu ,obligația orgasmului": , Iubirea ia locul datoriei morale, iar plăcerea erotică ia locul iubirii." Iubirea este acum necesară, neapărat reciproc erotică și repetitivă, adică contingentă, confluentă (Giddens) și tranzientă. Sfîrșitul unui tip de comunicare înseamnă, în fond, amurgul iubirii ca dorință metafizică: plăcerea este acum Absolutul, iar dorința devine ,dorință de plăcere absolută". Iubirea postmodernă înseamnă iubirea iubirii corpului. N-aș spune nimic dacă aș afirma că Amurgul iubirii este o carte inteligentă care propune o abordare extrem de
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
și tranzientă. Sfîrșitul unui tip de comunicare înseamnă, în fond, amurgul iubirii ca dorință metafizică: plăcerea este acum Absolutul, iar dorința devine ,dorință de plăcere absolută". Iubirea postmodernă înseamnă iubirea iubirii corpului. N-aș spune nimic dacă aș afirma că Amurgul iubirii este o carte inteligentă care propune o abordare extrem de interesantă și convingătoare - în fond, așa trebuie să arate un eseu filozofic -, meritul lui Aurel Codoban este însă de a scrie echilibrat ca ton, fără a fi patetic sau apocaliptic
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
corpul nostru e în stare... Nu știu de care model ontologic anume depinde acest melanj de atitudini amoroase sau dacă ține de alienarea ,sfârșitului de istorie", cred însă că tocmai această ,indeterminare" definește astăzi iubirea. Păstrându-i misterul.. Aurel Codoban, Amurgul iubirii - De la iubirea pasiune la comunicarea corporală, ed. a II-a, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2004, 130 p.
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
să tacă? Atuncea numele e mai puțin decât chemarea ce-ar suna prin }ara Nimănui, și mai puțin decât o umbră. În poemul ,Ce îmbătrânește-n noi", Blaga pare a suferi un șoc aproape fizic cu timpul... Brusc, într-un amurg de zi și de viață, simțim un decalaj între percepția cronologică interioară și adevărul temporal al lumii înconjurătoare. Poetul are impulsul de a-și ascunde nu numai chipul, dar și numele - pentru a-și voala identitatea față cu noile generații
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ard colibe-ncinse-n verde. El se retrage, tot mai este zi, Dă zor acolo, cere nouă viață. O, gliei aripi de nu m-ar răpi, Să tind spre el, cu el în față! Aș vrea în raze veșnice de-amurg Să-mi văd tăcuta lume la picioare, Aprinse culmi, văi calme, și cum curg În fluviu de-aur argintii izvoare. Nu m-ar opri-n divina goană-apoi Nici muntele cu rîpele-i cumplite; Cu golfuri calde marea se deschide În fața ochilor
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o clepsidră în care s-a scurs apocalipsa visată cum ar fi semnul de carte al prințului în amurgul valpurgic doar câteva umbre-ți calcă pe urme ca și cum ai veni să anunți facerea lumii
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
transformat în hiene și unde, fără să știu, ea a devenit o sosie. Pe sosie, se pare că ar fi furat-o un strigoi roșu, deghizat în democrație. Vouă nu vă pasă, pentru că vouă nu vă pasă. Aici, în acest amurg al zilelor, colindă tot felul de indivizi, tot felul de fantasme. Fiindcă vouă nu vă pasă. Anacronismul vostru revoltă cerul, clinchetul banului a devenit "sfânt". Nu de puține ori, în singurătatea mea, v-am văzut îngenunchiați în fața roșiei democrații. Poem
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malul apei am văzut libelule de cobalt într-o zi a lui august când fructele îmi pătaseră bluza când pe degete îmi ningea un polen străveziu când încheiasem o carte dedicată amurgului când tatăl meu Augustin se pregătise de moarte și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
sîni mari plin, De fese mici sub mijloc fin ßi de aceea bouche bée vin Luat în bîșcîu și-n hai-sictiruri ! Că beau, e-o chestie în plus ! De fapt, pe cine, ce importă? Sufletu-mi gri nu mai suportă Amurgul, bilă grea de pluș Rostogolită-acuș-acuș, Copila mea -, n ultima bortî. Astfel și întrucît sînt trist, Între clavicule îndurî Sîrutul cald și chiar pe gurî, Oh, locuri unde însuși Crist, Îngenuncheat pios în zgură, Te-ar binecuvînta la fix, Copila mea
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9938_a_11263]
-
cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n bulioane... Emil cel lovit cu leica în cap chiar de teleleica Lui Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
loc abstras din fluxul evenimentelor (pe aici războiul nu a ajuns). În privința spațiului, accentul este pus pe ideea de marginalitate: " Era o margine a marginii, care se ocrotea singură, poate se topea încet și dorea să fie lăsată în liniștea amurgului ei" (p. 254, în ed. 2004). Aceeași doză de aproximație persistă și în privința temporalității: Vladia se află în declin, după război, dar nu este atinsă de convulsiile unor prefaceri sociale sau, cel puțin, acestea sunt ocultate de narațiune. Spre final
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
ca un descântec. Cu mâinile deschise pline de vise Iți Întind harta sufletului meu Cu toate luminile lăuntrului aprinse Și-aștept să găsești drumul spre mine, Tezeu. SUGESTIE ... Și mai ales Îmi place lumina albastră Care se filtrează abia În amurg, Când orele parcă se odihnesc undeva Iar peste orașul fierbinte torente viorii curg Mă Înfășor atunci de-a lungul tandreței tale Și deodată mi se pare că timpul nu mai este Decât imaginea mișcătoare a eternității Cum aripile Îngerilor sugerează
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
retras la Văratec, poeta se plimba, Își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era În cerdac.” Ea Își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
de Paul Constantinescu în anul 1955. La 1 noiembrie 1956, la Ateneu, Silveștri dirijează Balada Haiduceasca pentru violoncel și orchestră de Paul Constantinescu în interpretarea lui Radu Aldulescu. Concertul mai prevedea Trei nocturne de Cl. Debussy, scena finală din opera Amurgul zeilor de R. Wagner și Poemul extazului de A. Skriabin. Simfonia scrisă de Paul Constantinescu în anul 1944 a fost refăcuta, mai ales în privința orchestrației, în anul 1956 (28 martie). În noua să formă, având părțile Adagio, Adagio, Allegro vivo
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]