80 matches
-
cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întreba pe cumătră-sa: Îi bine așa, cumătră-hăi? Urma răspunsul, invariabil din motive cunoscute bine de cele două femei, În care economicul Își avea rolul principal: Tare bine cumătră! D’apăi nu știu cine mai poate să facă bine ca ‘netale, cumătră-hăi! Amurgise binișor. Umbrele nopții Își făceau apariția, rând pe rând. Pentru Va, mai toate tufele și mai ales cei câțiva plopi nu prea Înalți, Începură să execute mișcări ciudate. Ba, mai mult, unele tufe Începură a dansa, după o muzică pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de funiuță, ba l-a săltat pentru ai mângâia coarnele-i mari și frumos arcuite, iar din timp În timp Îi amintea: Nu spui de secret, nu?! Acasă a smântânit o oală prinsă și l-a alintat cu „Nestematul neu”. Amurgise binișor când Aneta, numai ochi și urechi, a tresărit, s-a ridicat și a spus scurt: Văleu! Vin ai mei! Secretu’, știi tu, da?! Îhî! Aneta a sărit și a deschis larg poarta, căruța golită de oale a tras la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe care trebuie să mi le amintesc. Ușa cazanului se deschise, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu gest voluptuos a lucrurilor și elogierea lor: Te oprești la vânzătoarea de legume îți surâd ca șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul. Chiar bulionul produce "incantații": Iată, e curtea udă cu o aromă-n lemne, Octombrie, în clocot cazane de tomate Și umbra în depozit de cherestea te-ndemne Să recunoști în cântec aceste flăcări mate Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]