3,631 matches
-
știa, și-i plăcea de el - ar fi oferit 10.000 de euro ca să petreacă o seară împreună cu noi două! Eu, eram bine dispusă cînd îmi spunea de povestea asta, nici nu am luat-o în serios, și m-am amuzat doar la ideea că MD îl păcălește pe Horst al ei - ce nume de soț, Dumnezeule, ăsta chiar că merita înșelat! - și o să și ne distrăm de minune, pentru că cel care făcuse oferta era un spaniol brunet și simpatic din
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
din rîs, și în două clipe eram cu rochia pe mine și-mi aranjam coafura într-o oglindă de Murano, pe care poate că altă dată aș fi spart-o de rușine și furie, dar atunci toată povestea m-a amuzat. A venit și MD lîngă mine, m-a sărutat pe obraz ca să mă liniștească, domnul Horasangian a mai dat mîna odată cu mine, i-am tras și eu un Kiki Iguazu, ca să nu știe chiar cine a făcut streep-tease în fața lui
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
domnul René F., m-a acceptat ca redactor la revista pe care o conducea, L'Armement. Atmosfera din redacție era călduroasă. Revenit dintr-o misiune de câteva zile la Lyon, i-am povestit prietenosului meu inginer general una și alta, amuzându-l cu admirația mea platonică pentru două tinere lioneze: o doamnă bas-bleu (excelentă gospodină) ușor iritabilă, și o grațioasă actriță. Surpriză: generalul politehnician, a scris o poezioară pe acest subiect, datată 03.12.1992! Un voyage ŕ Lyon Quelle audace
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
a urma Istoria, care s-a cristalizat încă de pe la 12 ani; multă lume, însă, s-a mirat de alegerea făcută. Un elev bun trebuia neapărat să se facă inginer; istoria era pentru cei mai prostuți sau pentru fete. Chiar mă amuză să mă gândesc cum aș fi arătat eu ca inginer: aș fi fost o catastrofă. Istoria a fost cea care m-a pasionat: acea istorie largă, deschisă către alte arii culturale; întotdeauna mi-a plăcut să gândesc, să inventez tot
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
sau Textile și conserve și Stress, din al doilea volum), altele rămân doar la stadiul de bancuri și simple anecdote. O altă categorie de povestiri, dacă ar fi fost scrise într-un registru mai grav și fără intenția de a amuza cu orice preț, ar fi ieșit veritabile proze sud-americane (Am vrut un bar de stepă și l-am avut, Intelectualii transformă căprioara în piele de șters ochelarii, din primul volum sau Tărănoiul, De Paști și Carpeta, din al doilea). Furat
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
comanda -, Virgil Teodorescu, nu răspunde la apel. Își ocupă fotoliul Eugen Jebeleanu, nu și dublul său pe acest pămînt, Cicerone Theodorescu. Figurează Titus Popovici, nu și competitorul său fidel, Francisc Munteanu. Hotărît lucru, nu există dreptate pe lumea asta!” Privește amuzat cohortele de scriitori mai vechi sau mai noi care s-au iluzionat în privința propriei valori estetice și s-au comportat ca marii scriitori, fără să și fie astfel, care și-au construit o idee despre moralitate, fără să fie și
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
unui încercat shrink: „Îndrăgostiții, sportivii, cinicii. Nici unul nu-mi rezistă la început, dar ce-i departajează este comportarea de după. Cu îndrăgostiții, ai văzut, îmi place să fiu dictatorială. Îmi place să-i văd cum joacă pe sîrmă în fața mea. Mă amuză teribil. Sportivii îmi plac cel mai mult, sînt cei mai confortabili, dar nu înseamnă că ei sînt primii pe agenda mea. Rareori ajung în poziție de executivi. (...) Cinicii poate mă ajută, poate nu, dar invariabil mă dau în primire la
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
critic, pe numele său Marian Popa. Ca universitar, publicase niște studii groase, iar folclorul îl descria drept un personaj de-un perfect cinism. Un coleg de generație, student la București, îmi povestea că trecând pe la avizierul facultății de litere se amuzase să citescă titlurile lucrărilor de licență propuse de lectorul M. Popa. Ele sunau cam așa (citez din memorie): „Imaginea clasei muncitoare în literatura din R.P. Bulgară”, „Imaginea clasei muncitoare în literatura din Republica Democrată Germană”. Și tot așa, cu R.
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
anului trecut, inevitabilele teste la istoria muzicii pentru studenții mei din anul III nu m-au deprimat ca altă dată. Nu pentru că ar fi fost mai bune, în general, ci probabil pentru că am devenit mai puțin sensibilă sau indignată. Mă amuză mai detașat răspunsuri de tip “Moise și Arond” în locul operei lui Arnold Schönberg, Moise și Aaron, gândindu-mă că în epoca Internetului, cultura Vechiului Testament pălește; sau titulaturi diverse ale celebrei piese simfonice de Debussy, Preludiu la după-amiaza unui faun
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
cartea Ioanei Pârvulescu nici evocarea cafenelelor, a restaurantelor și a grădinilor de vară. Pasionată a „detaliilor” pe care declară că „le pune sub lupă”, ea ne descrie o zi din viața unei femei trăind în interbelic, într-un fel se amuză comentând vârstele și mai cu seamă defectele scriitorilor. Și n-am epuizat întregul sumar. Ioana Pârvulescu își avertizează cititorul cu modestie că a realizat „un decupaj limitat pe care-l mărturisește subiectiv.” Sigur că mai puteau fi prezentate confruntările și
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
era Ghiță, după ciucurele albastru de lână pe care coana Lenuța i-l legase la gât; al Magdalenei, care era mă-sa, - plecată cu Mitică la gară, - fiind roșu, de un roșu aprins. Pe Cărăuțeanu, care iubea animalele, asta îl amuză. Era clar că răgetul lui Ghiță fusese un avertisment; faptul că îl chemase, că-i atrăsese atenția... Se îndreptă spre el cu mâna întinsă, strigându-l pe nume. Patrupedul tocmai smulgea cu îndărătnicie un ciulin mare dintre atâția câți împânzeau
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
le părăsesc, deși le rîvnesc încă. Nu am temperament de colecționar. Sufăr de tristețe". Experimentatul intelectual nu pregetă a jubila, cu un sarcasm abia voalat, în fața unor defecțiuni mărunte ce răsfrîng însă dereglarea normelor fundamentale ale mecanismului firii umane. îl amuză copios greșelile de tipar: "îndoială-învoială, pasiune-presiune, cuget-muget, asumat-afumat, ideale greșeli de tipar - vezi presiunile tinereții, cînd doi cad la îndoială, gata să-și afume...". Ori, pe același portativ adolescentin-infantil, erorile de lectură: "Tomiță, citind pe dosul unei file de calendar
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
s-au întărîtat și tot soiul de laici, scîrbiți de ceea ce le-a clocit imaginația acestor comemoratori. Rostul acestei expoziții nu era însă de a stîrni sentimente pioase, ci de a contraria. De ce n-aș recunoaște, pe mine m-a amuzat. Iar ideea în sine nu mi se pare de aruncat. Să îl imaginezi pe domnitor în postura de Fane al vremii sale, cu un umor mai de banc porno, e o contraofertă față de manifestările omagiale convenționale. Nu cred că e
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
numește scriitorii așa cum ei nu s-au semnat", adică: V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Pillat, N. Stănescu, nefiind însă nici în aceasta consecvent căci în alt loc "scrie întregi prenumele și numele poetului următor: Marin Sorescu." Nu ne putem decât amuza, până la urmă, de această trudnică, obstinată, dar și ridicolă căutare de noduri în papură. Cultul lui Marin Mincu? Revista VIAȚA ROMÂNEASCĂ (nr. 11-12/2004) îl sărbătorește pe Marin Mincu pentru cei 60 de ani împliniți în vara trecută, eveniment pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
simplu, se opintește să scoată din nămol mașinăria înțepenită a statului. Dacă Iliescu era fericit să troneze pe capra unei republici fără hățuri, se pare că vechiul timonier știe unde sunt ascunse frâiele. Treaba cu anticipatele însă chiar că mă amuză! La o adică, cine-o fi având nevoie de ele? Păi, să-i luăm pe rând: PSD-iștii? Nici vorbă. A accepta să intre la anticipate la câteva luni după ce scăderea spectaculoasă a impozitelor se va face simțită ar însemna
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
varietate, și ea năucitoare, de teatre mici sau mai mari, particulare. Ai nevoie de un ghid suplimentar, de informații, de site care să cearnă oferta. Nu e chip să te plictisești, să nu găsești ce te interesează sau ce te amuză, ceva sofisticat, elitist sau dimpotrivă, comercial, superficial. La noi, se discută de ani întregi înfierbîntat despre fenomenul teatral underground, alternativ, de subsol sau de mansardă, se incing șuete și polemici, ni se pare că am întors planeta invers, că aici
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
Și cu o singură condiție: să rămîn scriitor la Paris, dacă nu, să mă întorc acasă... S.G.: Totuși... Nu cumva este o percepție subiectivă și exagerată? B.N.: Am probe! Am martori! Spun toate acestea cu autoironie și cu un zîmbet amuzat... chiar foarte amuzat. în primele luni, cînd am sosit la Paris, am lucrat ca portar de noapte la un mare imobil din Avenue Montaigne. Acolo am continuat să scriu romanul început în România: Dimineața unui miracol. într-o noapte, colegul
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
între cele 10 tablouri sunt flexibile, permisive, Mozart nu suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
în cele din urmă, să scriu câte ceva despre mass-media românească, cea așa-zisă de informație. Știrea de televiziune Câteva tipuri: Știrea-bârfă! S-a scris enorm despre conținutul total aiurea al știrilor de televiziune de la noi. Într-un fel te poți amuza. Nu-i de ici de colo să afli chiar la știri despre un grajd de pe un deal dintr-un sat din Moldova care a luat foc și a lăsat în urmă o bătrânică plină de amărăciune. Sau despre o sfeclă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
interbelic amenințat cu încarcerarea. Ca să nu mai spun că, în timpul recitalului, fără să se sinchisească de nimeni și de nimic, un grec impasibil, în ritmul unui dans/râs homeric (sau homerian ?), înfuleca un cocoș galic cu fulgi cu tot privind amuzat la televizor cum fantoma unui navigator englez, cu apucături de corsar, bântuia prin Strâmtoarea Gibraltar doar-doar l-o putea înșfăca pe descoperitorul Americii pentru a-l lăsa fără documente care să-i ateste cetățenia portugheză... Și, ca lucrurile să fie
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
Teo invită la emisiunile ei muzicanți de toate felurile, ceea ce demonstrează limpede că nu are criterii. 3. Teo se agită și se distrează cît un parlament întreg, ceea ce arată că s-ar putea economisi drastic la numărul celor care se amuză pe bani publici și ...o codiță a lui 3: Teo este un bun manager în studio, ceea ce nu oferă nici o garanție că așa va fi și în viață. Toate bune și frumoase, numai că Adriana Mocca ignora grava criză constituțională
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
o fericire. Deci nepoată-mea nu era decît pe sfert româncă, pe cînd aia mică pe care a făcut-o acum doi ani, asta e 5/8 româncă. - Sperați să învețe și ea românește? - O să vină momentul. - Ce m-a amuzat foarte mult în cartea dvs. E povestea cu automobilul în care spuneți că cine are mașină e domn și cine n-are e proletar, adăugînd în paranteză că în momentul acela dvs. nu aveați mașină. Iubiți mașinile? - Mi-ar place
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
odată pe Cronicar nu lecția lui Caragiale, ci pe cea a lui Eminescu: "Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-nchipui:/ Joace unul și pe patru/ Totuși tu ghici-vei chipu-i"". Așa că nu poate decît să se amuze și să ghicească un chip resentimentar și alergic la succes sub o mască de profesor sau de critic crispat, în persoana obscurului Horea Poenar de la revista VATRA. Dîndu-și aere de cunoscător ca o vrăjitoare care ghicește în ghioc, Dl Poenar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
Nu se aud sunete diegetice (zgomotul hârjonelii, strigătele băieților), doar muzica de pe coloana sonoră; toată secvența, în care violența se plasează între ludic și cruzime autentică (unul îl târăște de păr pe altul, amenințându-l cu pistolul, în timp ce ceilalți se amuză, neluând incidentul în serios) e filmată cu încetinitorul. Scorsese preia panoramarea circulară a lui Godard, de la stânga la dreapta, fără a putea roti camera atât de mult. Compensează prin altă metodă: schimbă poziția camerei și montează cap la cap aceste
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
pregăteau pentru descoperiri culturale. Am primit de la Gheorghe Ene un volum de versuri îngust ca un semn de carte, Portret în picături de rouă, apărut anul acesta, și am înțeles că asemenea profesori salvează încă învățămîntul de la prăbușire. M-a amuzat și m-a îngrozit incultura vocilor care anunțau lansările: faimoși scriitori străini ale căror nume erau pronunțate românește (Poe scrie, po-e citim) critici români care erau, dimpotrivă, adaptați la diverse limbi străine. "- Ai auzit de criticul italian Negri-cii ? mă întreabă
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]