152 matches
-
chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în pat și am început să citesc, ca de obicei. În fiecare seară, reușeam să citesc măcar câte un capitol. În acea seară, însă, abia am parcurs câteva paragrafe și am adormit dus!... Un vis m-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Acesta mi-a echilibrat brațele cu mâinile lui puternice și, preț de o dulce și măreață secundă, mi-am simțit spatele lipit de pieptul lui solid. Am ridicat ochii și l-am descoperit pe Randall privind în jos, către mine, amuzat. Eu eram terifiată. și mută. Nu mai puteam nici să mă mișc, nici să respir. El mi-a zâmbit - cu grație, aș putea adăuga, dac-ar fi să luăm în considerare faptul că, din cauza mea, își vărsase o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
suntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pizza, tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care ne-am vèzut fiecare de farfuriile noastre, Șerban atacè din nou, Vezi cè nevastè-mea, știi cum sunt femeile, vrea sè te vadè însurat! Te previn! eu, amuzat, glumind, N-are nevoie de CV-ul meu? Nu dragè, știe ea mai bine, Bine, admite Matei, dar cu o condiție! Care?! mirându-se Șerban cu gura plinè de carne, dè apoi pe gât o înghițiturè de bere, Vreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ce le place. Când mă întorceam seara acasă, trebuia să fac față unei avalanșe de întrebări stupide: ce poziții am mai inventat, cum s-a simțit ea, ce culoare avea lenjeria ei de corp. Le răspundeam întotdeauna în doi peri, amuzat. * Așa a mai trecut un an și am împlinit nouăsprezece. Soarele răsărea și apunea în fiecare zi, steagul se înălța și cobora în fiecare zi. Duminica mă întâlneam cu iubita prietenului meu mort. Nu-mi era prea clar ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
râs rostogolindu-se pe covor, și cine știe ce-ar fi urmat dacă Elefterescu nu s-ar fi ridicat brusc în picioare, palid, tremurând ușor de emoție, exclamînd: "Așa s-a întîmplat și cu prințul Siddharta!" - Ce-l apucase? întrebă amuzat Lorinț. - Citise o viață a lui Buddha, și de-atunci, de câte ori avea prilejul, la birou sau la petreceri, numai de asta ne vorbea: Cum a văzut el, prințul Siddharta, într-o zi, pentru întîia oară, un bolnav, și apoi, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gâdila amorul propriu, îmi zicea că o durea capul, ziua, din pricina timpului care trecea prea încet, că se pomenea uneori cu sânii îngreunați de dorul meu și că-i era drag până și mirosul transpirației mele. Când am avertizat-o, amuzat, că am și cusururi, mi-a răspuns, însă, cu o ironie: "Dacă ai fi perfect, n-aș avea nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjosește când iubește un bărbat care îi este
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ne întrebe cum de ne-a venit ideea... “Păi, dacă domnu’ profesor Bâsceanu l-a amenințat că-i ia rolul. Trebuia să-l ajut într-un fel” a răspuns Stelică. “Deci, în ultimă instanță, eu sunt de vină” a replicat, amuzat, regizorul... Ce-ar fi să-l caut pe Stelică? O iau spre hotel. Camera 252. Cheia-i sus, aflu la recepție, rog să-l sune în cameră. Mi se dă telefonul. “Alo? Stelică?” “Da, vă rog. Cu cine avem plăcerea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mă mai poate reține aici. Căruntul își mișcă privirea spre Dascălu. Întrebă în doi peri: ― Tu ce spui? ― Mi-e egal. Scarlat rămase un timp pe gânduri. Se uitau toți la el. Bătrânii livizi, prea storși ca să mai reacționeze, Dascălu amuzat, indiferent în fond și iresponsabil, inginerul nerăbdător, numai nervi, încordat la maxim. Șopti într-un târziu. ― Bine, o ștergem. * ― De ce ocolești? întrebă Cristescu. Șoferul arătă spre dreapta o pancartă așezată în mijlocul străzii. ― Bagă gaze și tot bulevardul e desfundat. Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Declanșă mecanismul ascunzătorii, scoase cele două pânze și le desfăcu. ― E în regulă? ― Mda... Pune-le la loc. Sculptorul începu să râdă. Popa nu-l scăpa din ochi. Răsuflă ușurat abia după ce-l văzu Închizând tainița. ― Aveai o privire... observă amuzat Matei. Spune-mi, te rog, chiar așa impresie proastă fac? ― Execrabilă! ― Trebuie să ne sfătuim, declară Melania Lupu făcând ordine pe masă. ― Iar? Ce naiba, a mers totul pe roate! ― Domnii de la Miliție vor reveni... Popa șterse cuțitul pe o bucățică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să vă confirme și Melania Lupu. La un moment dat, a început un scandal crâncen. Țipau amândoi ca din gură de șarpe. ― De ce? întrebă amuzat Cristescu. Agenda bătrânului îl fascina. Popa o închise și o puse în buzunarul halatului. ― Individa rezistase la toate probele. N-au impresionat-o nici toporul, nici mobila făcută ferfeniță. Și atunci animalul i-a cerut banii. Fiți atent! Banii pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
considerat-o excelentă, surâse maiorul. E de fapt marea dumneavoastră idee: crimă de la distanță sau crimă în absența criminalului. Nici acum nu-mi dau seama dacă la mijloc a fost premeditare. Îmi vine mai degrabă să cred că uneori vă amuzați încercînd să combinați fazele unei crime perfecte. Un exercițiu de fantezie! Circumstanțe excepționale v-au îngăduit să o puneți în aplicare. Cu ce vă ocupați, domnule Vîlcu? ― Nu vi s-a spus? Mă surprinde. Sânt contabil la un institut de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rîsul?" Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc, de ce v-ați oprit?" Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitîndu-se în altă parte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zâmbi nesigur. — Știi... nu-l prea cunosc, de fapt, dar e un tip de treabă. Ei m-au rugat să-l ajut, să dau o petrecere pentru el. — De ce faci lucrurile astea, dacă nu crezi În ele? Roger Îi răspunse amuzat, cu o sclipire veselă În ochi: — Cum nu, sunt un credincios Înfocat, știi bine. Cred În oamenii care Îl susțin. Îl ajut pe el, câștig respectul lor, deci prin urmare putere. Vrei să rămâi să mai vorbim, mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pasă, de fapt chiar aș prefera să fie casa unui prieten, ar fi drăguț... chicoti ea. Își dorea să nu fi fost casa lui, iar el să vadă că sentimentele ei erau reale. Sigur că e casa mea, răspunse el amuzat și puțin distrat. Dar nu vin aici foarte des, stau mai mult În Bel Air. Matthew dispăru În abur, apoi reveni și se așeză pe o treaptă de marmură, lângă jacuzzi, odihnindu-se și așteptând-o și pe ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis? — Nu, nu mi-ai spus prea multe despre tine. — Nici tu. De exemplu, care e cea mai scandaloasă poveste a ta? Ochii lui Matthew străluciră amuzați. — Eram la o Întâlnire, Într-un restaurant, cinam cu Încă un cuplu. Cealaltă femeie Îmi plăcea mai mult decât cea cu care eram. Și ea mă plăcea pe mine. Am luat o furculiță și, fără să mă vadă nimeni, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebându-mă dacă n-aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
râsul?” Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: „Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întrista el brusc, de ce v-ați oprit?” Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitându-se în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nr. 2), „Poveste“ (nr. 3) și „Dans de fee“ (nr. 4). Ca poet, viitorul Tristan Tzara va evolua prin rupturi succesive. Faptul că S. Samyro preia din simbolism doar muzicalitatea sa exterioară este deja simptomatic; curînd, tînărul poet va experimenta amuzat, cu detașare ludică, muzicalitatea rimelor interioare în poemul „Verișoară, fată de pension“ înainte de a exersa destructurarea sintaxei poetice tradiționale în textele predadaiste. O sensibilitate crepusculară, interiorizată, colorată în tonuri impresioniste, vădește mai maturul I. Iovanaki (n. 17 aprilie 1895, Giurgiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cândva avusesem și un frumos exemplar din Thàleia, dar sfârșise în mâna cămătarului Paolino, de la care nu am mai izbutit să-l răscumpăr. Am pregătit o tăbliță cu ceara perfect întinsă și un ac de scris. Rotari s-a uitat amuzat la exponate și a zis: - Nici dușmanii nu se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se guvernează și se scrie istoria, am replicat. A luat loc pe pat. - Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-a ținut cont de rangul solului, așa că am ocărât și naivitatea longobardă. Taso i-a dat replica: - La domeniul neamului Ariberti ni s-au alăturat vărul meu, Rotari de Brescia, și magistrul său. Gregorio s-a uitat la mine amuzat, și la Rotari, cu atenție. - Vor fi și ei găzduiți cum se cuvine, dar magistrul va trebui să accepte altă locație. Am fost condus să-mi las bagajul la episcopat, o clădire de cărămidă cu trei caturi. M-a însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vorbea cu vocea ușor tremurată, iar inima îi bătea într-un ritm nebun, dar era mulțumit de cum vorbise. S-a așezat cât de departe a putut, pe un scaun de lângă fereastra de la stradă. Pe Calea Victoriei trecea un copil, apăsându-și amuzat călcâiele în asfaltul topit. - Ai fost om, înainte să mori? Întrebarea lui Achile i se părea tâmpită, dar îl și lovise, reamintindu-i că e altceva. - Sunt și eu o ființă omenească, ieșită din miezul pământului. Mă cheamă Zogru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sîntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar cînd spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mai bine. A ieșit o aiureală. VIZITATORUL: Zău? Îmi pare bine că nu l-am văzut. MAJORDOMUL: Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi? VIZITATORUL: Nu. BRUNO (Râde.): He, he! GRUBI: Păcat. E o frumusețe de act. MAJORDOMUL (Amuzat.): Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi? Hi-hi... Păi... GRUBI: Mai întâi intru eu... (Cele trei personaje îi vor povesti VIZITATORULUI ce se întâmplă în actul întâi; multă râvnă în această parte.) BRUNO: Ba nu, eu! GRUBI: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]