362 matches
-
de stele, M13 este și unul dintre cele mai bătrâne obiecte astronomice: vârsta sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de ani. Apare cu un diametru de 20 de minute de arc, adică un diametru real de 150 de ani-lumină. Totodată are particularitatea de a conține numeroase stele tinere (apartenernța acestora la roi a fost confirmată de viteza lor unghiulară), ceea ce este neobișnuit pentru un roi de această vârstă: oamenii de știință cred că aceste stele tinere nu s-au
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
fost capturate de roi. Ies în evidență, între alte stele ale roiului, o stea strălucitoare, care este o gigantă roșie, o stea variabilă, V11, cu o magnitudine aparentă de 11,95. M13 se află la distanța de 25.100 de ani-lumină de Pământ. M13 a fost utilizat, în 1974 (la 16 noiembrie), ca țintă pentru trimiterea unui mesaj adresat unei potențiale civilizații extraterestre. Acest mesaj a fost transmis de la Observatorul Arecibo, care participă și la proiectul SETI. Conținea informații ca cifrele
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
în toate cele șase seriale Star Trek, patru din ele având un vulcanian sau pe jumatate vulcanian ca personaj principal. Specia este originală de pe planeta Vulcan, care, potrivit autorului James Blish, se rotește în jurul stelei 40 Eridani (la 40 de ani-lumină de Pământ). Vulcanienii sunt similari ca aspect cu oamenii, dar având urechile mai ascuțite sau o pleoapă nevăzută internă a ochilor. Sunt mai multe rase în funcție de culoarea pielii, majoritatea fiind albi. Vulcanienii sunt vegetarieni, dar au fost omnivori în trecut
Vulcan (Star Trek) () [Corola-website/Science/326589_a_327918]
-
Inelare. "Scrithul" este un material gri-lăptos, translucid, aproape fără fricțiune. Stratul de "scrith" care formează suprafața Lumii Inelare oprește trecerea a 40% din neutrinii care ajung la ea, fiind echivalentul unui strat de plumb cu o grosime de aproximativ un an-lumină. El absoarbe aproape 100% din radiațiile și particulele subatomice, disipând rapid căldura. Rezistența la rupere a "scrithului" este similară forței nucleare tari, fundația Lumii Inelare fiind adâncă de numai 30 m. De asemenea, este permeabilă pentru o serie de câmpuri
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
copilaș, dar Heracles suge prea lacom și Atena este nevoită să-l înapoieze mamei sale. Calea Lactee este un gigant, având o masă de circa 750-1.000 miliarde ori mai mare decât a Soarelui și un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumină. Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii și un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situată
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii și un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situată la aproximativ 2,9 milioane ani-lumină, este cea mai apropiată galaxie mare. Cu toate acestea, un număr de așa numite false galaxii se găsesc mult mai aproape de noi, acestea jucând un rol de sateliți ai galaxiei noastre. Cea mai apropiată dintre acestea se găsește la 80
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
cea mai apropiată galaxie mare. Cu toate acestea, un număr de așa numite false galaxii se găsesc mult mai aproape de noi, acestea jucând un rol de sateliți ai galaxiei noastre. Cea mai apropiată dintre acestea se găsește la 80.000 ani-lumină de noi și la 50.000 ani-lumină de centrul galactic. Galaxia noastră are forma unei spirale uriașe; brațele acestei spirale conțin pe lângă altele și materie interstelară, nebuloase și stelele tinere ce iau naștere permanent din această materie. Pe de altă
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
acestea, un număr de așa numite false galaxii se găsesc mult mai aproape de noi, acestea jucând un rol de sateliți ai galaxiei noastre. Cea mai apropiată dintre acestea se găsește la 80.000 ani-lumină de noi și la 50.000 ani-lumină de centrul galactic. Galaxia noastră are forma unei spirale uriașe; brațele acestei spirale conțin pe lângă altele și materie interstelară, nebuloase și stelele tinere ce iau naștere permanent din această materie. Pe de altă parte centrul galaxiei este format din stele
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
special în centrul galactic. După aparenta lor distribuție pe cer, astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia că centrul galaxiei se găseste ceva mai departe de noi decât se credea până acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani-lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie, și la 28.000 ani-lumină de centrul galactic. Centrul galaxiei se gășeste în direcția constelației Săgetătorului, la o distanță de soare de 25.000-28.000 ani-lumină. Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleul, discul cu
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia că centrul galaxiei se găseste ceva mai departe de noi decât se credea până acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani-lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie, și la 28.000 ani-lumină de centrul galactic. Centrul galaxiei se gășeste în direcția constelației Săgetătorului, la o distanță de soare de 25.000-28.000 ani-lumină. Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleul, discul cu spirale, haloul și roiurile globulare. S-ar putea să existe
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani-lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie, și la 28.000 ani-lumină de centrul galactic. Centrul galaxiei se gășeste în direcția constelației Săgetătorului, la o distanță de soare de 25.000-28.000 ani-lumină. Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleul, discul cu spirale, haloul și roiurile globulare. S-ar putea să existe și un halou exterior, coroana galactică. Discul se rotește, dar nucleul central nu. Nucleul și roiurile globulare conțin multe stele bătrâne
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
între 0 și 40 °C. Ca urmare, dacă acolo ar exista apă, atunci ea s-ar afla în stare lichidă, îndeplinind astfel măcar una dintre condițiile necesare pentru existența vieții extraterestre. Distanța până la Gliese 581 c este de 20,5 ani-lumină. O altă exoplanetă notabilă este HR 8799 c. Se află în constelația Pegasus. Este o planetă uriașă tânără (are mai puțin de 60 milioane de ani). Masa ei este de 3.000 de ori mai mare decât cea a Pământului
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
c. Se află în constelația Pegasus. Este o planetă uriașă tânără (are mai puțin de 60 milioane de ani). Masa ei este de 3.000 de ori mai mare decât cea a Pământului, iar distanța de la Pământ este de 130 ani-lumină. A putut fi studiată prin vizualizare directă cu ajutorul telescopului VLT din Chile (vezi mai sus), ocazie cu care analiza spectrografică a dezvăluit constituția sa: metan amestecat cu oxid de carbon. Viața extraterestră pe HR 8799 c este foarte puțin probabilă
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
Planeta se aseamănă bine cu Pământul în ceea ce privește temperaturile la suprafață, acestea variind între -20 și +160 °C. O rotație completă în jurul stelei sale centrale durează 95 de zile pământene. Din păcate însă distanța până la Corot-9b este copleșitoare: circa 1.500 ani-lumină. Septembrie 2010: Este descoperită exoplaneta Gliese 581 g. Multe caracteristici ale ei se aseamănă cu cele ale Pământului, astfel încât pe ea ar fi posibilă o formă de viață extraterestră. În iulie 2013, un nou studiu a arătat că în Calea Lactee
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]
-
SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărut la început în constalația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
și unde existența materiei este improbabilă fizic. Există convingerea că nu sunt cunoscute încă toate formele și posibilitățile de manifestare ale materiei. În natură se evidențiază forțele de legătură care sunt: Limitele Universului observabil ar fi de 15 miliarde de ani-lumină, pentru că la această distanță galaxiile (quasarii) se deplasează cu 85-90% din viteza luminii, ceea ce înseamnă că ce-i dincolo de ei / ele nu putem fizic vedea ( viteza de deplasare a luminii = 300,000 km / sec.) Deci ce vedem cu telescoapele cele
Structura și arhitectura universului () [Corola-website/Science/310523_a_311852]
-
se găsesc în conținutul majorității galaxiilor, cum ar fi însăși Calea Lactee. Ei s-au format ca particule de hidrogen neutru amestecat cu alte elemente. Norul are o greutate de sute de mase solare și se poate extinde la sute de ani-lumină. Forța de gravitație este prea slabă pentru a comprima norul, fiind contracarată de presiunea foarte slabă a gazului din nor. Fie în urma coliziunii cu un braț spiral, fie din cauza undei de șoc emise de supernove, atomii se condensează în molecule
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
îndepărtate explozii de radiații gamma și dovezi în sensul existenței unei găuri negre în centrul galaxiei Calea Lactee. În 2004, VLT a permis astronomilor să obțină prima imagine a unei exoplanete, 2M1207b, pe orbita unei pitice brune aflate la 173 de ani-lumină depărtare. Spectrograful HARPS a dus la descoperirea altor exoplanete, inclusiv a unei planete de 5 ori mai masivă decât Pământul pe orbita unei pitici roșii, Gliese 581c. VLT a descoperit și una dintre cele mai îndepărtate galaxii văzute vreodată de
European Southern Observatory () [Corola-website/Science/318973_a_320302]
-
este un serial de televiziune științifico-fantastic situat în universul "Star Trek". Plasat în secolul 24, între anii 2371 și 2378, serialul urmărește aventurile navei Flotei Stelare USS "Voyager", care rămâne blocată în cvadrantul Delta, la 70 000 de ani-lumină de Terra, în timp ce urmărește o navă fugară a grupării Maquis. Echipajele celor două nave se unesc pe "Voyager" pentru a face împreună călătoria de 75 de ani până acasă. Serialul a fost creat de Rick Berman, Michael Piller și Jeri
Star Trek: Voyager () [Corola-website/Science/321570_a_322899]
-
și a doua din emisfera celestială nordică, tot ca strălucire. are o magnitudine de 0.03 și se află la o distanta relativ mică de Soare și chiar de Pământ (ținând cont de alte obiecte de pe cer), la 25.31 ani-lumină de Pământ. Împreună cu Arcturus și Sirius face parte din grupa celor mai luminoase stele din vecinătatea Soarelui. Vega a fost și este o stea foarte cercetată și, după cum spun astronomii, nu mai are mult până ce va primi titlul de "cea
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
este un mare roi de galaxii aproape de noi, la o distanță de circa 12 - 22 Mpc (∼48,9 până la 71,8 milioane de ani-lumină). A fost descoperit de astronomul Charles Messier, în 1781, care a cartografiat un mare număr din galaxiile sale cele mai importante, între care galaxia gigantă M87. Acest roi este în centrul superroiului de galaxii Fecioara, din care face parte Grupul
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
grele sunt cunoscute ca "stele tip Populație II" în timp ce stelele mai tinere cu un conținut mai mare de elemente grele sunt cunoscute ca "stele tip Populație I" (vezi populația stelară). O nebuloasă planetară tipică are un diametru de aproximativ un an-lumină și este compusă din gaze extrem de rarefiate, de obicei cu o densitate în jur de 1000 particule pe cm (prin comparație, atmosfera Pământului conține 2.5×10 particule pe cm). Nebuloasele planetare tinere au cele mai mari densități, câteodată ajungând
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
de către Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult decât un sistem stelar multiplu), radiogalaxia NGC 1710, și NGC 1784 și NGC 1964, două galaxii spirale.
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
a emis ipoteza că OZN-urile pot proveni de pe stele relativ apropiate asemănătoare soarelui. Într-o carte publicată în 2008, el a spus: ...[există] aproximativ 1000 de stele în vecinătatea noastră galactică, adică în regiunea aflata la cel mult 54 ani-lumină de Pământ... Potrivit unui excelent studiu efectuat de Terence Dickinson 46 dintre aceste stele sunt foarte asemănătoare Soarelui nostru... perechea de stele si , din constelația Reticuli, aflată la doar 39 de ani-lumină de noi... Ambele sunt stele de tipul Soarelui
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]
-
adică în regiunea aflata la cel mult 54 ani-lumină de Pământ... Potrivit unui excelent studiu efectuat de Terence Dickinson 46 dintre aceste stele sunt foarte asemănătoare Soarelui nostru... perechea de stele si , din constelația Reticuli, aflată la doar 39 de ani-lumină de noi... Ambele sunt stele de tipul Soarelui nostru, distanța dintre ele fiind de numai 1/8 ani-lumină, de 35 de ori mai mică decât distanța de la Soare până la cel mai apropiat vecin stelar al nostru. Aceste stele sunt cu
Stanton T. Friedman () [Corola-website/Science/326781_a_328110]