106 matches
-
Sintaxa suferă prin dezacorduri între subiect și predicat ("cât de efemeră este gloria și puterea"), între adjectiv și substantiv ("Pe Sabin Bălașa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume și, foarte frecvent, prin dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai în proză: "Vine Alinuța care nu e ziua ei astăzi". Lexicul se resimte de contaminarea cu engleza ("face sens", "într-o locație medicală în Italia") și de aceeași neglijență care duce la pleonasme ("poate fi
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba vorbită de români, ci limba lui Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
sunt, la noi, poeții dispuși să acorde o atât de mare importanță frazelor arborescente, ducându-și la bun sfârșit, după complicații parantetice, entuziasmul inițial. Iar Claudiu Komartin se numără printre acești happy few. Nimic nu-i este mai impropriu decât anacolutul. Nimic nu-i este mai specific decât, în ciuda modernității prozodice, ingambamentul semantic. Mesajul, livrat cu insistență, trece nu numai peste capetele de rând, dar uneori chiar peste cotoarele subțiri ale plachetelor. Că acest lucru a fost greșit înțeles, o dovedește
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
Gigi Becali, Vasile Turcu, Dumitru Dragomir, Nae Manea, Silviu Prigoană, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, George Copos, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Lorin Fortuna, Mircea Badea, Oana Zăvoranu și alți campioni ai agramatismului și ai lipsei de logică, maeștri ai anacolutului și ai folosirii improprii a termenilor, atleți ai trivialității, ai prostului gust și ai expresivității involuntare. Ei sunt răsfățații televiziunilor și ai presei scrise, la orice oră din zi și din noapte sunt dispuși să își dea cu părerea despre
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
varii. La fel ca în cazul volumului precedent, ultima secțiune, Jos pălăria!, este rezervată exemplelor pozitive, formulărilor cu adevărat inspirate. O altă modalitate de a împărți materialul putea să fie cea în funcție de tipurile de greșeli (beție de cuvinte, agramatism crunt, anacolut, neologisme folosite impropriu, înlocuirea unui cuvânt cu paronimul său ș.a.m.d.). Cu siguranță, o astfel de prezentare ar fi fost justificată de un eventual scop educativ, or, cartea lui Radu Paraschivescu își propune în primul rând să amuze. De
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
este exact limba română. Iată o dovadă în plus că scăparea paronimelor de sub control naște monștri. Ea vine de la un comentator cu pretenții, Emil Grădinescu: Tore Andre Flo e un fotbalist longeviv, de un metru nouăzeci și patru". Un splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Șerban Ionescu: "La reluare s-a văzut că mingea a fost lovită de Zaharia, dar asta nu înseamnă că Mureșan n-a fost transferat de la Mobila Sovata". Parlamentarul PRM Lucian Bolcaș este un fanatic al
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga...?" în Raportul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" citim, de asemenea: "...producerea de anacoluturi ("Eu, de exemplu, C.N.A.-ul mă pune să vă întreb dacă aveți probe." - B 1 TV, 3.X" (s.aut.). în Scrisoarea pierdută, citim: "Farfuridi - ...Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
grija discipolului Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare apariția unor variante în scriere (doctor/doftor, sărvi/servi), anacoluturi numeroase, "stîlcirea" unor neologisme (a căpsa, bacalariat, servici - formă care, regretabil, apare și astăzi în vorbirea unora dintre intelectualii noștri...). Dar ceea ce interesează mai mult în epitafe este că prin "povestea" la prima persoană, dar transmisă printr-o "străină gură
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
manu propria, perioada de refugiu. Neobținând mare lucru cu rugămințile, preia, temerar, sarcina aceasta. Dilema în care cade e una, în definitiv, tehnică: aceea de a omogeniza diversitatea de tonuri pe care unchiul, bătrân acum, își relatează tinerețea furată. Dacă anacoluturile și contradicțiile reparate din condei sunt, cumva, semnificative? Dacă această pornire, calofilă și rigoristă, se va dovedi, față de adevărul spuselor lui, o impietate? Sunt întrebări cărora, punându- le în seama personajului său pe de-o parte, Mioara Apolzan le răspunde
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
într-o serie de inanimate și abstracte pentru care în română se folosesc în genere neutrul și femininul. În cazul dat, acordul straniu cu femininul e așadar provocat de semantică mai mult decît de formă. Evident, multe dintre exemple sînt anacoluturi, fraze scăpate de sub control, dar direcția schimbării e semnificativă: "în una dintre cele mai costisitoare divorțuri." (RRA, 18.III.2008), "una dintre capetele de afiș ale producției" (B1TV, 15.XI.2007). Cea mai răspîndită dintre formule, cu atestări și în
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
Dar cu acordul? Cine e acordul? Un nume generic pentru vreo rudă sau vreun prieten de familie? Atunci de ce nu l-au scris normal: „... numai cu Acordul“? Ei, desigur că e vorba de altceva. De acordul părinților. Și de un anacolut de toată frumusețea. Corect ar fi fost „numai cu acordul părinților sau împreună cu părinții“. Același substantiv, două genuri diferite. Dar știm și noi, știu și ei: în țara lui „merge și-așa“ un asemenea fleac nici nu mai contează. Parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
acel caiet de lectură, pornesc vitejește În căutarea figurilor de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Capriccio pe orbite/Orb sub degete/ Scriere de mână /A golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în timp ce "eroii" săi fac uz involuntar de acele figuri de sunet, de construcție și semantice care implică devieri de la uzul lingvistic normal, de fapt greșeli cu mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi" etc.), dintre metataxe, anacolutul ("N-ai fost tu [...] în strada Pacienții numărul 13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în suflet, asupra modului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte cuvinte sunt interdependente (cf. Sextil Pușcariu, Limba română
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială» cu raport sintactic de subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
colo și anume prin părțile esențiale. Am zis!”; h. truismele (adevăruri evidente): „Un popor care nu merge Înainte, stă pe loc, ba mai dă și-napoi”; „O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are”; i. construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul: „In sănătatea alegătorilor ... cari au probat patriotism și mi-au acordat ... asta ... cum să zic de! zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt În Cameră, și eu ca românul imparțial, care va să zică... cum am
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sau folosirea incorectă a lor, ceea ce duce la înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]