920 matches
-
teoriilor moderniste. Este, poate, partea cea mai originală a construcției, cea mai creativă, ivită dintr-o problemă mai veche de situare a lui Sadoveanu, la care Manolescu a revenit în mai multe rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe, nesistemice, se ajunge la un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-a
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de etalon pentru felul în care alegi să evoluezi. Căci portretul intelectualului român, dar, în fine, veți vedea... Suntem provinciali și le spunem bucureștenilor superficiali, îngâmfați, vedete mediatice, foiletoniști. Suntem bucureșteni și ne uităm de sus la provinciali, sunt cam anacronici, îi citim doar în revistele noastre, ale lor nu au tiraj și nici audiență, sunt academici cu morgă. Nu contează atât ce scriem cât mai ales unde publicăm, cine e șeful revistei, din a cui grupare face parte. Publicăm și
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
arhivată, editată, clasificată și lămurită. Poetul adolescent, elev al liceului din Năsăud, e subiect al aproximărilor și al speculațiilor insuficient motivate. Era de datoria celor de dinaintea noastră să îndeplinească o astfel de misiune de istorie literară. Astăzi e o datorie anacronică, bizară, cum a devenit datoria financiară a României față de Suedia, achitată abia după șase decenii de uitare. E o ocupație de tot vetustă să mai zăbovim acum asupra începuturilor poetice ale lui Coșbuc din vremea când era elev la Năsăud
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
ei, ediția selectivă Coșbuc nu s-a încheiat nici astăzi, rămânând complet pe dinafara ei secțiunile de publicistică și corespondență, iar parțial secvențe din poezie și proză. Deși vremea propice operei lui Coșbuc a cam trecut, rămânem cu o datorie anacronică față de opera lui. Înfruntând acest anacronism, e bine că onești cercetători ca Mircea Popa și Constantin Catalano se străduiesc să acopere aceste restanțe ale istoriei literare, chiar dacă centrul de interes al restituirilor s-a mutat, ca atracție, mult mai aproape de
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
curent al revistei "Vatra", 11-12/2004, Al. Cistelecan semnează un scurt articol intitulat Poezia leneșă (postmodernească), care ar merita dezvoltat și din care voi cita un fragment semnificativ pentru discuția de față: "Procesele de transgresie sunt tratate ca eminentă alienare anacronică... Vechea poezie e blamată pentru emfază, pentru că-și simboliza actele biografice și le selecta după importanța lor semnificativă. Structura slabă, modestia de azi a biografiilor pre versuri tocmite, aceste biografii en gros și en detail care pun în cronică rimată
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
consulii erau și eponimii anului)! Comparația se oprește însă aici, căci Iulius Caesar a fost un vizionar, un făuritor de realități noi menite să asigure o mai bună dezvoltare a civilizației greco-romane și nu un strașnic apărător al unor formule anacronice și reacționare, așa cum a rămas Ion Iliescu, iar Bibulus era un senator roman cultivat, de bun simț, cu un talent literar apreciat de Cicero însuși. Impresia pe care cei doi probabil viitori consuli pesediști se străduiesc s-o încetățenească de
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de dinăuntru" o viziune realistă și onirică în același timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa), de unde își trag seva identitatea și demnitatea sa umană. Cel de al treilea și
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
recunoască deschis că din comoditate și din teamă de nou (interesele partizane nu vrem dinadins să le luăm în calcul, sperînd că ele ori nu există, ori dacă totuși există, purtătorii lor vor deveni pe zi ce trece tot mai anacronici) se perpetuează cîteva mituri, obturîndu-se în schimb destule alte valori ce vorbesc într-o limbă vie și nu ar aspira niciodată la încorsetata, incomoda poziție de mit. Bolnăvicioasa teamă de oxigenare a ierarhiilor se traduce uneori printr-o conjurație a
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
și au sunat-o pe nevastă-sa, care habar n-avea. Până la urmă, în contextul confruntării pe viu, a și caftit-o nițel. Ca să vedeți la ce chestii bolnave s-a ajuns! Divorțezi pe Facebook și o bați, ca un anacronic, pe viu...
Divorţ pe internet by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19761_a_21086]
-
fost, probabil, cel mai „estetizat”, fiind reprodus cu sîrg, în Coreea, de cultul lui Kim Ir Sen și al urmașilor săi. Dar cultul lui Nicolae Ceaușescu? Acesta a izbutit să devină, mai ales în ultimul deceniu al regimului, cel mai anacronic, mai detestat și mai grotesc. Etiologia mecanismului specific merită cercetată mai de aproape, între altele pentru că ne edifică asupra mentalității „foștilor” și a relației acestora cu „despotul pe care-l adulează - cum spunea Ion Caraion - din lichelism, teamă, cupiditate, ipocrizie
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
Cosmin Ciotloș A reciti, astăzi, memorialistica lui Panu exclusiv ca document (fie el și unul interior, așa cum l-a văzut nu demult Sorin Lavric) e un pic anacronic. Amintirile de la Junimea din Iași figurează de ani buni în „bibliografia obligatorie” a studenților de la Litere, în pandant cu celelalte Amintiri (de astă dată din Junimea) ale lui Iacob Negruzzi. Vulgata e, așadar, cunoscută. Chiar arhicunoscută. Inexactitățile ei, atâtea câte
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
O anacronică Ifigenie, cu obârșia în Aulida sau în Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle și Euripide, dar pripășită la revista „Luceafărul de dimineață”, simte sadica plăcere de a pune etichete, în funcție de digestia sau indigestia sa cerebrală, pe unele reviste care au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92737_a_94029]
-
și curvei, și doamnei. Și proastei, și deșteptei. Și frumoasei, și urâtei. Și adolescentei, și bătrânicii. Bărbatul pe care-l admir eu e cool și are cojones să fie cavaler într-o lume în care cavalerismul e doar un substantiv anacronic. Ăsta e motivul pentru care mă uit la el cu admirație și pentru care mă simt norocoasă atunci când îi sunt prin preajmă, orice mi-ar fi el (soț, coleg sau prieten). La bărbatul pe care îl admir eu se uită
Bărbatul pe care îl admir by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20278_a_21603]
-
a cadourilor, al unui sfârșit de an, etc. Nici nu e chiar așa de gravă situația având în vedere că suntem deja la mijlocul lui noiembrie; în alte țări acest calvar sau eternul „sale” de iarnă a început încă din septembrie. Anacronic dar mai ales caraghios să treci printre rafturi cu turtă dulce, globuri și beteală, când tu încă nu ai renunțat la rochia de plajă și șlapi. Și bineînțeles că nu arunci nici măcar o privire lipsită de interes. Dar vei regreta
Să ne pregătim? [Corola-blog/BlogPost/99838_a_101130]
-
scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii. Oameni ca pașoptiștii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviți astăzi ca anacronici și nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să știe că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câți dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
titlu dintr-o serie de cărți care vor trata aplicat mai multe aspecte importante ale vieții și ale lumii în care trăim, cu intenția de a oferi o nouă abordare, de a schimba percepții și puncte de vedere consacrate și anacronice. În esență, este vorba despre o apariție care își propune să fie diferită și să-și îndemne cititorii la acceptarea naturii lor diferite și la afirmarea propriei unicități. Credem că aceasta este o carte diferită, pentru că pornește de la propria noastră
„Unici şi diferiţi ” – carte de dezvoltare personal [Corola-blog/BlogPost/93781_a_95073]
-
unei "căderi de apă" și "adumbrit" de frunza unor "copaci stufoși", apare, de altminteri, și-n Remember, nuvelă,-n rest, contemporană (și, pe deasupra, berlineză, ce va să zică citadină), - dacă (și cât) se poate numi "contemporan" un paseist nostalgic, retrograd, arhaizant și anacronic ca Mateiu, cel căruia Berlinul, într-o seară, ca "scufundat ș...ț în mare", n-o să-i evoce alta decât tocmai "cetățile vechimii": Bizanț, Alexandrie, Palmiră, Babilon... II "C|zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți", "cetăți învinse
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte reziduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca artist, cu o mare capacitate de a trece de la o expresie la alta și de la un
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
în mare măsură în magazia institutului. Am arătat că mizerabilismului se cuvine să i se prefere un realism care dă seama de ceea ce se petrece în jur, fără simplificări. Această opțiune a fost atacată cu susțineri care de care mai anacronice. Ea este confirmată de practicile altor institute naționale, care se concentrează asupra creației (intuiției, imaginii, conceptului nou) în raport cu o realitate complexă. Vechea strategie a fost atrasă de ceea ce a numit „cultură directă”. Această opțiune a avut drept urmare promovarea unor autori
Marga, bilanț la șase luni de ICR: am stopat excesele, clientelismul, partizanatul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80139_a_81464]
-
sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul pămîntului, mi se pare puțin ridicolă". Scriitorul face din impersonalitate o profesie de credință, ce se armonizează parcă, avant la lettre, cu teza barthesiană că "opera se scrie singură
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
care i-au premers. Și își definește, totodată, în raport cu ele, limitele propriei direcții de cercetare. Fiecare dintre partițiile astfel trasate e plauzibilă. Avem, prin Henri Coulet, un tip de "istorie naturală" a genului, desprinsă din rigorismul pozitivist și avansând, oarecum anacronic, ideea unor momente de ruptură foarte clar marcate. Sau, apoi, prin Mihail Bahtin, o "istorie a tehnicilor romanești", cu siguranță sclipitoare, dar amendabilă prin impermeabilitate. Nimic exterior - context cultural, emancipare socială, mutații cognitive - nu pătrunde în instrumentarul specific acestui tip
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
unui Alexandru Cantacuzino. Înainte de Cioran, de Eliade și de alții...". După cum merită subliniată rezerva eseistului față de campania dusă azi, inclusiv în Occident, împotriva lui Eliade și Cioran care "nu e cu totul onestă": "campania actuală este, după mine, tardivă, complet anacronică, inactuală și mai cu seamă totalmente anulată în esența ei de tot ce-au făcut acești oameni ulterior. A! Că e nevoie să se știe? Evident că e nevoie să se știe". Dacă nu i-am putea nega pe T.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
expresie a unei direcții spiritualiste, de maximă importanță". Dan Botta îi apărea în amintire ca un ins "simpatic în felul său", iar provocarea la duel pe care i-a făcut-o l-a "amuzat". Botta arbora "un aer de cavaler anacronic". Cînd i-am amintit o propoziție pamfletară la adresa acestuia, care suna cam așa: "sîngele meu de român nu stă de vorbă cu un sînge amestecat", mi-a răspuns, ușor stînjenit, că "așa se scria în acele vremuri". Am impresia că
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
fost mai expeditiv, prezentând o lucrare cu același subiect și beneficiind de prioritate. Cum ne aflăm în etapa aprobării definitive a planurilor, vă rog călduros să întindeți o mână binevoitoare acestui transilvănean de ispravă, acum moldovenizat și de o modestie anacronică. Rugămintea sa, însușită total și prompt de mine, se dorește înțeleasă de dumneavoastră și de domnul Aurel Martin, care are în mână condeiul hotărâtor și căruia îi adresez salutările mele cordiale. Calde mulțumiri și prietenie, Constantin Ciopraga [Domnului Teodor Vârgolici
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
condiție se așteaptă la represalii. Nu mai sunt pumni dați în gură, ci „sprayuri” pulverizate cu tact. Și astfel consternat scriitorul român contemporan se întreabă în ce lume i-a fost dat să trăiască. Unii văd în el un extremist anacronic, alții îl acuză de imoralitate deșănțată. Pe unde să mai scoată prăpăditul cămașa? Și dacă și-o scoate o vor juca la zaruri mercenarii acestei lumi...
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]