490 matches
-
În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul cel mai bogat. Pentru a nu îngreuna lucrurile, vom ținea seama doar de reluările nominale, fiind, de departe, cele mai importante. Prin "anaforă nominală" se înțelege reluarea unei expresii nominale, fie de talie superioară, fie egală cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul cel mai bogat. Pentru a nu îngreuna lucrurile, vom ținea seama doar de reluările nominale, fiind, de departe, cele mai importante. Prin "anaforă nominală" se înțelege reluarea unei expresii nominale, fie de talie superioară, fie egală cu fraza printr-un GN sau un pronume. În sens larg, termenul anaforă (mai rar, se spune și endoforă) desemnează într-un enunț orice relație de reluare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vom ținea seama doar de reluările nominale, fiind, de departe, cele mai importante. Prin "anaforă nominală" se înțelege reluarea unei expresii nominale, fie de talie superioară, fie egală cu fraza printr-un GN sau un pronume. În sens larg, termenul anaforă (mai rar, se spune și endoforă) desemnează într-un enunț orice relație de reluare a unui termen (cuvânt, grup de cuvinte, frază, înșiruire de fraze) printr-un altul, pe care termenul reluat îl plasează fie înainte, fie după termenul pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desemnează într-un enunț orice relație de reluare a unui termen (cuvânt, grup de cuvinte, frază, înșiruire de fraze) printr-un altul, pe care termenul reluat îl plasează fie înainte, fie după termenul pe care îl reia. Însă, strict vorbind, anafora este opusă cataforei pentru a deosebi reluările în care un termen care reia urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de fraze) printr-un altul, pe care termenul reluat îl plasează fie înainte, fie după termenul pe care îl reia. Însă, strict vorbind, anafora este opusă cataforei pentru a deosebi reluările în care un termen care reia urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înainte, fie după termenul pe care îl reia. Însă, strict vorbind, anafora este opusă cataforei pentru a deosebi reluările în care un termen care reia urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem faptul: nimic nu va mai fi ca înainte; (4) Lui Jean îi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem faptul: nimic nu va mai fi ca înainte; (4) Lui Jean îi pare rău după ea, după mașină. Anafora și catafora stabilesc o relație cu totul asimetrică între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu, când două GN se referă paralel la același individ și când nici una nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu, când două GN se referă paralel la același individ și când nici una nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretate; în acest caz, le putem schimba ordinea fără probleme. Dacă citesc un text în care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ordin extralingvistic (în ocurență, faptul că îmi sunt familiare romanul lui Flaubert și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni, substantivul propriu și descrierea definită, ca desemnând același individ: nu poate fi vorba aici de anaforă. În fabula lui La Fontaine "Preotul și mortul", această diferență între anaforă și cataforă este evidentă: Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni, substantivul propriu și descrierea definită, ca desemnând același individ: nu poate fi vorba aici de anaforă. În fabula lui La Fontaine "Preotul și mortul", această diferență între anaforă și cataforă este evidentă: Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Un mort se ducea trist Să se așeze la locul de veci. Un preot se ducea vesel Să-l îngroape degrabă pe acest mort. [...] Jupânul Jean Chouart își vedea moartea cu ochii [...].260 Între "un mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mort" și "acest mort" există anaforă: de fapt, referința la "acest mort" este stabilită datorită unei trimiteri la "un mort". În schimb, expresiile nominale "un preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais a trecut în proverbe și La Fontaine îl folosește aici ca nume prototipic
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai ales în secolul XXI au nevoie de o notă explicativă sau se pot baza pe dinamica povestirii pentru a ghici ce înseamnă acest nume de preot. În acest caz, ei pleacă de la ipoteza că naratorul respectă regulile narațiunii clasice. Anafora sau catafora pot relua un termen în trei dimensiuni distincte: având același referent ca ea: Julien nu a sosit. El a întârziat din pricina tatălui său; având același semnificat: Cartea preferată a lui Julien este viața lui Napoleon. A mea este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
preferată" este anaforizat, nu referentul (nu este vorba de aceeași carte); având același semnificant: dacă vom spune: "Floare" este un cuvânt frumos; el are șase litere, pronumele el nu reia nici referentul, nici sensul cuvântului floare, ci cuvântul în sine. Anafora sau catafora pe care le numim segmentale reiau o unitate inferioară frazei (de exemplu, un GN sau un GA). Anafora pe care o numim rezumptivă (sau conceptuală) condensează un fragment de text de talie cel puțin egală cu fraza. În
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvânt frumos; el are șase litere, pronumele el nu reia nici referentul, nici sensul cuvântului floare, ci cuvântul în sine. Anafora sau catafora pe care le numim segmentale reiau o unitate inferioară frazei (de exemplu, un GN sau un GA). Anafora pe care o numim rezumptivă (sau conceptuală) condensează un fragment de text de talie cel puțin egală cu fraza. În exemplele de mai sus, (1) și (4) sunt "segmentale", (2) și (3) sunt "rezumptive". La începutul unei fabule de La Fontaine
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt "segmentale", (2) și (3) sunt "rezumptive". La începutul unei fabule de La Fontaine: Deseori, din întâmplare, apare o părere, Și părerea naște întotdeauna o modă, Aș putea clădi această introducere Pe oameni de toate vârstele [...]261. Această introducere" este o anaforă rezumptivă pentru primele două versuri ale fabulei. Anafora lexicală rezumptivă are un efect de catalogare foarte clar: fabulistul pare să condenseze doar primele două versuri în "această introducere", dar, în realitate, el este cel care le consideră "introducere". Ar fi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
începutul unei fabule de La Fontaine: Deseori, din întâmplare, apare o părere, Și părerea naște întotdeauna o modă, Aș putea clădi această introducere Pe oameni de toate vârstele [...]261. Această introducere" este o anaforă rezumptivă pentru primele două versuri ale fabulei. Anafora lexicală rezumptivă are un efect de catalogare foarte clar: fabulistul pare să condenseze doar primele două versuri în "această introducere", dar, în realitate, el este cel care le consideră "introducere". Ar fi putut la fel de bine să spună "aceste maxime", "acest
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clar: fabulistul pare să condenseze doar primele două versuri în "această introducere", dar, în realitate, el este cel care le consideră "introducere". Ar fi putut la fel de bine să spună "aceste maxime", "acest crez", "această prejudecată" etc. După cum se vede, alegerea anaforei rezumptive orientează, în mod decisiv, restul textului. Pe lângă aceste cazuri de reluare totală a referentului grupului nominal, vom numi și fenomenele de reluare parțială: cu anumiți, mai mulți sau unii, de exemplu, se face trimitere doar la un subansamblu (Julien
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la un subansamblu (Julien nu-i putea suferi pe ceilalți seminariști. Unii i se păreau chiar respingători). În paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu-i putea suferi pe ceilalți seminariști. Unii i se păreau chiar respingători). În paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare nominală. Nu putem vorbi de "anaforă" deoarece, prin definiție, cei doi termeni nu pot
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare nominală. Nu putem vorbi de "anaforă" deoarece, prin definiție, cei doi termeni nu pot fi schimbați între ei; nici unul nu-și are referința în celălalt. Este vorba mai ales de reiterarea substantivelor proprii sau de cea cu Eu și Tu. De fapt, deicticele Eu și Tu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu valoare generică (pentru a desemna categoria femeilor). Este modalitatea prin care se arată că personajul masculin nu o vede ca pe o ființă unică, ci ca pe cineva care încarnează o feminitate care lui îi lipsește. 7.9. Pronominalizarea Anafora pronominală nu coincide cu categoria tradițională a "pronumelor" în care sunt amestecate două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentante (sau pronumele substitute) și pronumele autonome. În general, doar pronumele "reprezentante", care variază în gen și în număr, sunt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pronominală nu coincide cu categoria tradițională a "pronumelor" în care sunt amestecate două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentante (sau pronumele substitute) și pronumele autonome. În general, doar pronumele "reprezentante", care variază în gen și în număr, sunt anafore sau catafore. Pronumele "autonome" (eu, tu, nimeni, nimic, orice...) sunt pronume când au un statut de GN, însă nu au nevoie de o relație anaforică sau cataforică pentru a fi interpretate. Unele unități pot fi când pronume reprezentante, când autonome
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]