127 matches
-
Cesare Beccaria vorbește Nicolae Iorga în Istoria românilor prin călători. 252 "Anaforaua dumnealui vel spătar pentru hoți ce se slobod de la pușcărie de a sa și prin scirea spătăriei chezăști, Io Mihail Constantin Șuțu, voievod și gospodar, cu cale fiindu anaforaua dumnealui vel spătar vel armașu și domniilor voastre judecătorilor pușcăriei, ca pe chezășia vinovaților ce dobîndescu slobozenie prin pecetea Domniei mele să-i trimiteți și la spătărie spre a face cunoscuți de vrednici prin cercetarea ce li se face acolo și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
este cea rostită față în față, exclusiv pentru cel căruia îi este adresată. Cea mai bună ilustrare, poate, ar fi lauda serafimilor din Isaia, capitolul 6, verset care este reluat în cadrul rugăciunilor de binecuvântare a mesei (în iudaism) și în anaforalele euharistice (în creștinism): „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Plin este pământul de slava Lui!“ A transfera lauda încercând să o inculci celuilalt prin gestul dezvăluirii propriei legături este apologetic și ideologizant. Legătura proprie nu poate fi „prezentată“ ori expusă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
amintind că Iisus se află în agonie, pe cruce, până la sfârșitul veacurilor, după cum cugeta Pascal. Simultaneitatea liturghiei cerești cu cea pământească, anularea graniței dintre cer și pământ, precum și a celei temporale dintre trecut și viitor sunt evidente atât în anamneza anaforalei: "Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de-a treia zi, de înălțarea la ceruri, de șederea cea de-a dreapta, și de cea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
după dovezile ce au adunat spre încredințare"9, pentru a li se întări arborele genealogic întocmit în acest scop, după documente, de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru Calimah, consemna faptul că după cercetarea vechilor urice și ispisoace prezentate se putea afirma "că acest niam de boieri au fost de când s-au așezat în locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din ținuturile lor de baștină din zona Albaniei și s-au așezat în Moldova, pe posesiunile mamei lor, Despina 19. De la aceștia s-ar fi întemeiat apoi neamul Bălșeștilor în Moldova. După documentele păstrate de familie și prinse și în anaforaua Divanului Moldovei din 1813, curgerea neamului începe cu Balș cel Bătrân, menționat într-un act de danie de la "voievodul Alexandru cel Bun", din anul 1401, prin care acesta era răsplătit pentru serviciile făcute țării 20. Pentru secolele XV-XVI, informațiile documentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
această familie fiind mai puține, în arborele genealogic înaintat Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș conte, pe Lupu sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie"22, din care au descins apoi toți membrii familiei Balș din secolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Matieș conte, pe Lupu sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie"22, din care au descins apoi toți membrii familiei Balș din secolele următoare. Într-o notă de subsol făcută la traducerea germană a anaforalei din 1813 a Divanului, Vasile Balș pune lipsa informațiilor pentru timpul de început al familiei Bălșeștilor în Moldova, pe seama distrugerilor de documente survenite de-a lungul secolelor, în urma numeroaselor invazii ale cazacilor podolieni, rușilor, ungurilor, ardelenilor, turcilor și ale tătarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vornic 34. Pornind de la prenumele ce i s-a dat la botez, se poate presupune că s-a dorit ca el să poarte același prenume ca și tatăl său. În privința ascendenței sale, din arborele genealogic al familiei Balș și din anaforaua Divanului Moldovei din 1813, rezultă că marele stolnic Vasile Balș a fost ultimul din cei nouă copii născuți în casa marelui vornic Ion Balș, căsătorit cu o fiică a marelui vistiernic Ursachi. Frații și surorile sale au fost: Maria, Anița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
autenticitate spiței de neam întocmite în condiții grafice deosebite de inginerul Johann Freywald, prin cointeresarea celorlalți membri ai acestei mari familii, în anul 1813, a reușit să obțină un hrisov de întărire a ei din partea domnului Scarlat Calimah, pe baza anaforalei Divanului Moldovei ce adeverea veridicitatea informațiilor pe baza cărora aceasta a fost întocmită 288. Alături de traducerile autorizate ale acestor acte, în anul 1816, baronul Vasile Baș a mai depus, pentru o mai precisă informare a Înaltului Oficiu al Șambelanilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fost ales deputat de Fălciu, N. Costachi. Atitudinea demnă a lui Anastasie Panu a avut urmări deosebite. Acuzat de nereguli și abuzuri produse în timpul alegerilor, a fost destituit din funcția de președinte al Tribunalului, arestat și dus la Galați. Anaforaua Sfatului Extraordinar din 7 august 1847 relata „neregulile” săvârșite la Fălciu de către aga Anastasie Panu. Documentul relevă „neorînduielile și sumețiile ce s-au pus în ivală la alegerea de deputat a ținutului Fălciu” și deficiențe la „paza liniștii și a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-l așăza cu leafă în calita de scriitor la Tribunal”. La 11 august 1847, în adresa Secretariatului de Stat nr. 1645 către Hătmănia Moldovei, este relatată activitatea unionistă lui Anastasie Panu în timpul alegerilor de deputat al ținutului Fălciu, iar prin anaforaua Sfatului Extraordinar (nr. 1633), se decide pedepsirea pentru „asemenea cutezări și făptuiri de grea învinovățire”, inclusiv cu interdicția de a intra în capitală (Iași). La ordinul domnului, prin adresa nr. 17.412 din 11 august 1847, Ministerul de Interne cerea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cele mai mari capete-de-operă ale tuturor popoarelor sunt clare, așa de clare că oricine le pricepe. Frumosul e totdeauna simplu, ziceam noi, și aproape de mintea omului. Pe Shakespeare îl înțeleg și copiii. Din discuțiunile urmate cu ocaziunea acestor aforisme sau anaforale, cum erau poreclite în "Junimea", a luat naștere grupul celor nouă, care, dragă Doamne, nu înțelegeau nimic și al căror președinte am avut onoarea să fiu aclamat. Da, a fost pentru mine o onoare să fiu în capul acestui grup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a o înțelege. În același moment apare pe scenă o a doua păpușă cam încovoiată care, după ce se închină în dreapta și în stânga, începe: Eu sunt Samson, vestitul Samson, nu cel cu plete mari, ci cel cu minte mare, autor de anaforale și epigrame cunoscute prin clara lor adâncime. Iată o epigramă pe care o vor înțelege și cei nouă: "Sus pe Olimp ori pe Tempe-nflorită mă cheamă a mea zână, Colo pe pisc eu între-amândouă pe plai te voi duce." Alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tip hadarim. Nu întotdeauna existau, însă, și posibilități la înălțimea intențiilor. Despre condițiile insalubre din școlile hadarim din Iași a lăsat mărturii un trecător evreu prin Principate, Is. Astruc. Este drept că s-au încercat și remedii prin emiterea unei anaforale, în 1858, care stabilea închiderea tuturor școlilor evreiești din Moldova, aflate într-o situație precară. În același timp, comunitatea trebuia să înființeze două școli primare și o școală centrală de comerț, organizate după modelul celor românești. O astfel de măsură
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ianuarie 1832, În Moldova. Ele erau aproape identice. Prin Regulament se hotăra, ca domnul să fie ales pe viață, dintre marii boieri, de căre o Adunare obștească extraordinară. Se Înființa o Adunare Obștească. Ea alcătuia legile și prezenta domnului rapoarte (anaforale). Domnul: avea drept să dizolve Adunarea Obștească dar pentru alegerea uneia noi era nevoie de acordul puterii suzerane și al puterii protectoare; În conducerea țării, era ajutat de un sfat administrativ, un fel de guvern format din 6 membri; Așadar
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Cernicăi, ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la reintrarea în posesie a unei prăvălii (neizbutită, însă, căci Alexandru Ipsilanti, contând pe anaforaua veliților boieri, care găsiseră pretenția ei „fără cale”, refuză cererea unei anume Ilinca, respinge cererea petentei cu precizarea că „prăvălia au fost dreaptă a bărbatî-său, iar nu vreo zestre a ei”). Ele erau târâte pe la judecăți nesfârșite (cum a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fămee văduvă, după obiceiul ce este așezat cu testament...” 389. încrederea înșelată. Dar nu numai atât... Nemulțumită de sentința dată de „dumnealor ispravnicii județului”, Zamfira, o văduvă din Ploiești, s-a adresat lui Vodă Ipsilanti în căutarea dreptății. Aflăm din anaforaua mitropolitului Grigore al Ungrovlahiei, căruia Voievodul îi remisese „cazul”, fiind vorba despre o abatere de la morală, conținutul reclamației: „După jalba ce au dat la măriia ta, Zamfira, văduvă de la Ploiești, pentru Dumitru bogasieru tot de acolo, că, fiind ea văduvă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
curvii”), acceptată de inculpat la început, refuzată apoi într-o tentativă de inițiere a unei negocieri: „n-au vrut să jure, fără cât au zis că va da jăluitoarii taleri 15”. Dar „jăluitoarea” a pretins 30 de taleri. Conchide mitropolitul (anaforaua este din 12 iulie 1779): „Ci, la aceasta, fiindcă numitu pârât s-au apărat de jurământ, ni să pare a fi făcută după orânduială la judecata medelnicerului Costandin...”, neuitând să adauge că decizia finală „rămâne la cea desăvârșită hotărâre a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
R.S. România, București, 1969, pp. 106, 228-229. Dimpotrivă, atunci când zestrea nu era atinsă, pretențiile văduvelor erau amendate. O bucureșteancă, Ilinca, văduvă, vrea să răscumpere de la Costandin cavaful o prăvălie pe care acesta o achiziționase de la soțul Ilincăi, acum mort. Confirmând anaforaua veliților boieri (care constatau că cererea Ilincăi, înglodată în dificultăți financiare, „este fără de cale”), Vodă Alexandru Ipsilanti socotește - în 1776 - că reclamanta „nu avea dreptate a răscumpăra acea prăvălie”, fiindcă „prăvălia au fost dreaptă a barbatâ-său, iar nu vreo zestre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei cu scopos ca să se poată apăra pentru lucrul de boiaresc de către călugări". O afirmă domnitorul și humuleștenii sunt puși până la urmă cu botul pe labe; îi vom vedea în deceniile următoare negociindu-și servituțile (vezi, în Ungureanu, jalbe și anaforale din anii 1834, 1835, 1836).
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
Livadă-Cadeschi și Laurențiu Vlad (din care am citat un exemplu în articolul de săptămîna trecută), sînt la fel de potrivite pentru o lectură istorică, pentru una lingvistică și pentru una de pură plăcere și curiozitate nespecializată. Gruparea temporală și tematică a textelor - "anaforale criminalicești cu întăriri, tacriruri, jelbi" ( deci rezoluții, rapoarte ale "comisiei de anchetă", plîngeri), implică o omogenitate lingvistică și stilistică și nu poate să nu pună în lumină lucruri noi. Aspectul cel mai frapant al stilului juridic-administrativ al epocii, plin de
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
însă din urmărirea formelor familiar-orale; din păcate, textele secolului al XVIII-lea, mai ales cele de viață cotidiană, au fost prea puțin folosite ca surse de material pentru dicționare și descrieri de istoria limbii; e deci de așteptat ca aceste anaforale să aducă unele surprize. Un cuvînt neînregistrat de Dicționarul Academiei este de pildă făcătlâc ("s-ar fi învoit, spre a-i împărți făcătlâcul", p. 169), derivat al verbului a face, pe cît se înțelege din context cu sensul de "a
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
paratrăznetul lui p. Cu fier roșu Ezechil nu i-a pus cândva sigil? Psihotropa la subsol în ochiada ștreangului vrea vermina iambului să-i decript mormonoscript din vulgata-n cheia sol - a Ions-y grand organist comme libation tomist necum pun anaforale pe leș fautes gramaticale. Dogoare la tavernare clime - le metapolare ponți pilații și aklime scăpa tâmpa păgânime la icoane să se-nchine line picura lumine și fiori ----- aligatori suie crugul crucilor. Cu sincopa interlopă levitez siberian ca otaj/zălog milog
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
prepus. Astfel cunoaștem, din întîmplare, o anaforă a veliților boieri și un ofis al lui Grigore Vodă Ghica cari veștejesc purtarea unui oarecare boiernaș dinspre Pitești, un vătaf de plai, care, împreună cu un altul, au siluit prin mâglisiri, cum zice anaforaua, și mai ales prin îngroziri, pe moșnenii Caineni să vânză moșia lor moștenească prințesei Frusina Șuțu, adică: Întâi au cumpărat printr' ascuns părțile celor mai săraci, apoi, văzând că află și cei mai aleși, pre care nu-i pot îndupleca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
august 1849 remisă Isprăvniciei. Opoziția târgoveților față de construcția salhanalei atrage porunca domnească pentru desemnarea unui însărcinat în vederea efectuării cercetărilor aferente, în persoana lui Grigore Cuza. Raportul lui Grigore Cuza constituie obiectul cercetării Sfatului cârmuitor care îl supune atenției domnești prin anaforaua cu nr. 2270. Construcția salhanalei nu este considerată jignitoare, ci folositoare „și nici împotriva hrisovului pentru imașul obștei”, înaintându-se propunerea „să fie slobodă clădire ac(eăi zalhanale.” Salhanalele din târg încă mai funcționau la 21 septembrie 1849. Ivanciu Neagu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]