332 matches
- 
  
  neexprimat în context, deși acesta este conținut în matricea lor semantică. Semnalăm în lucrare doar contextele în care referința obiectului direct se recuperează pe baza cunoștințelor despre lume ale locutorului, nu și acele contexte în care recuperarea referinței se realizează anaforic. 87 Ne-am referit în analiză doar la acele contexte în care proprietățile de percepție caracterizează referenți animați. Nu vom discuta situațiile în care entități nonanimate sunt învestite, pe baza unui transfer semantic, cu capacitatea de a surprinde vizual anumite[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804] 
- 
  
  pentru care în lingvistica englezească s-a propus termenul hearsay/reported - "am auzit spunându-se". Vezi și GALR II (2008: 718). 105 Vezi GALR II (2008: 208-209). Distincția propoziție relativă propriu-zisă vs propoziție interogativă indirectă se face în funcție de calitatea de anaforic al conectorului față de un constituent al propoziției matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu propoziția regentă. 106 Vezi Pană Dindelegan (1974[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804] 
- 
  
  GALR II (2008: 718). 105 Vezi GALR II (2008: 208-209). Distincția propoziție relativă propriu-zisă vs propoziție interogativă indirectă se face în funcție de calitatea de anaforic al conectorului față de un constituent al propoziției matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu propoziția regentă. 106 Vezi Pană Dindelegan (1974: 30-37). Autoarea arată că relativele construite cu adverbele relative unde, când, cât, cum în care se exprimă[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804] 
- 
  
  de igiena spiritului, de misiunea poeziei și a poetului a intensificat caracterul polemic al cărților din ultimii ani, dramatizând și îmbogățind registrul de tonalități. Farmecul lirismului rezultă din mișcarea frazei în manieră folclorică, din armoniile și plasticitatea versului, din construcțiile anaforice și epiforice bine geometrizate. Z. a scris și câteva cărți pentru copii: Tabloul fără un colț (1956), Lădița lui Ionel (1958), Titirezul (1962) ș.a. Și-a dat concursul la întocmirea unor manuale de citire pentru clasele primare, a cules folclorZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012] 
- 
  
  u r s u l u i, prin anaforă se înțelege o relație complexă de dependență ce se stabilește între două expresii referențiale dintr-un discurs, care face ca identificarea corectă a referentului celei de-a doua expresii (numită expresie anaforică sau, pe scurt, anaforic) să fie condiționată de prezența primei expresii (numită antecedent) în cotext (textul care precedă ocurența celei de-a doua expresii). Ex.: Paul1 a venit tîrziu acasă. El1 nu știa că prietenii îl1 așteptau. (El și îlDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  l u i, prin anaforă se înțelege o relație complexă de dependență ce se stabilește între două expresii referențiale dintr-un discurs, care face ca identificarea corectă a referentului celei de-a doua expresii (numită expresie anaforică sau, pe scurt, anaforic) să fie condiționată de prezența primei expresii (numită antecedent) în cotext (textul care precedă ocurența celei de-a doua expresii). Ex.: Paul1 a venit tîrziu acasă. El1 nu știa că prietenii îl1 așteptau. (El și îl sînt expresii anaforice alDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  scurt, anaforic) să fie condiționată de prezența primei expresii (numită antecedent) în cotext (textul care precedă ocurența celei de-a doua expresii). Ex.: Paul1 a venit tîrziu acasă. El1 nu știa că prietenii îl1 așteptau. (El și îl sînt expresii anaforice al căror referent poate fi corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a fost folosit frecvent în retorică încă din secolul al XVI-lea, utilizarea lui sistematică în pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîtevaDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel cele care au determinat abordarea relației anaforice, analiza acestei relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile în care a fost definit și interpretat pronumele și tipurile de abordareDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel cele care au determinat abordarea relației anaforice, analiza acestei relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile în care a fost definit și interpretat pronumele și tipurile de abordare a relației anaforice. A) Abordarea substituționalistă pleca de la definiția etimologicăDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile în care a fost definit și interpretat pronumele și tipurile de abordare a relației anaforice. A) Abordarea substituționalistă pleca de la definiția etimologică a pronumelui: "cuvînt utilizat în locul unui nume/substantiv". Această definiție nu poate însă explica de ce într-un exemplu ca Un bărbat 1 a văzut hoțul și el1 a chemat poliția, unde, conform acesteiDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  înlocui substantivul articulat un bărbat, înlocuirea inversă, a pronumelui cu substantivul, ar duce cel mai probabil la schimbarea sensului enunțului: Un bărbat 1 a văzut hoțul și un bărbat 2 a chemat poliția. B) Abordarea textuală introduce în analiza relației anaforice ideea de referință, fiind fondată pe observațiile și definițiile propuse de E. Benveniste, care caracterizează pronumele ca pe niște substitute abreviative lipsite de autonomie referențială, forme vide care în afara discursului nu pot fi legate nici de un concept, nici deDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  Jean-Claude Milner face distincția între două tipuri de morfeme: cele care au autonomie referențială și un conținut semantic, de exemplu substantivele, și cele care nu au autonomie referențială (pronumele). După J. C. Milner, pronumele trimite la referent doar datorită relației anaforice strict lingvistice pe care o are cu antecedentul. Abordarea textuală nu poate explica nici ocurența unui pronume care nu are antecedent (de exemplu ăștia într-un enunț ca Ăștia iar au scumpit pîinea sau el folosit ca deictic, într-unDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  b) fie (i) primul nod cu ramificații care domină A domină B, fie (ii) primul nod cu ramificații care domină A este el însuși imediat dominat de un nod A', de același tip categorial ca A, și care domină B]. Anaforicul se caracterizează prin faptul că nu-și poate c-comanda antecedentul. Analiza de tip generativ are meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei, dar devine greu aplicabilă la nivelul discursuluiDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  nod A', de același tip categorial ca A, și care domină B]. Anaforicul se caracterizează prin faptul că nu-și poate c-comanda antecedentul. Analiza de tip generativ are meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei, dar devine greu aplicabilă la nivelul discursului, atunci cînd distanța dintre anaforic și antecedent este considerabil. D) Abordarea memorială pleacă de la ideea că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite laDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  că nu-și poate c-comanda antecedentul. Analiza de tip generativ are meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei, dar devine greu aplicabilă la nivelul discursului, atunci cînd distanța dintre anaforic și antecedent este considerabil. D) Abordarea memorială pleacă de la ideea că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite la o entitate deja cunoscută de interlocutor sau prezentă în memoria sa discursivă. Folosirea unui pronume e condiționatăDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei, dar devine greu aplicabilă la nivelul discursului, atunci cînd distanța dintre anaforic și antecedent este considerabil. D) Abordarea memorială pleacă de la ideea că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite la o entitate deja cunoscută de interlocutor sau prezentă în memoria sa discursivă. Folosirea unui pronume e condiționată de existența în memoria discursivă a unui referent accesibil. Abordarea memorială stabilește un raport invers proporțional între pregnanța referentului și conținutulDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  mai ușor accesibil, cu atît expresia aleasă pentru a-l desemna va furniza mai puține informații în legătură cu el. Stipulînd existența referenților discursivi (construiți în discurs, care nu se confundă cu entitățile din lumea reală), adepții abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum arDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  furniza mai puține informații în legătură cu el. Stipulînd existența referenților discursivi (construiți în discurs, care nu se confundă cu entitățile din lumea reală), adepții abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci cînd nu există antecedent) șiDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci cînd nu există antecedent) și nu poate explica cum face pronumele anaforic selecția referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E) Abordarea pragmatică are în centru conceptul de reprezentare mentală, "o balama cognitivă între realitatea căreia îi aparțin referenții și limbajul care furnizează expresiile referențiale", cum noteazăDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  un singur referent și fiecărui referent îi corespunde, într-un moment precis al discursului, o singură reprezentare mentală. Reprezentările mentale sînt reprezentări structurate, ce pot fi supuse unor operații de modificare, de fuziune, de duplicare, de grupare, de extracție. Expresia anaforică desemnează un referent printr-un proces inferențial care duce la formarea unei reprezentări mentale pe baza reprezentărilor mentale ce alcătuiesc domeniul de referință al expresiei referențiale anterioare. "Domeniul de referință" este o noțiune dinamică, denumește un fel de listă deDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  referentului are suficiente efecte la nivel cognitiv și nu cere eforturi prea mari pentru a le calcula). F) Abordarea pragma-semantică, propusă de G. Kleiber, pleacă de la observații cum ar fi aceea că abordarea pragmatică nu poate explica ambiguitatea unor expresii anaforice în anumite enunțuri (Dacă un proiectil incendiar 1 cade lîngă voi, nu vă pierdeți capul 2, puneți-l1/2 într-o găleată și acoperiți-l1/2 cu nisip.), și este fondată pe definirea sensului ca un concept eterogen, ce înglobează un sensDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  instrucțional indică interlocutorului care este procedura pe care trebuie s-o urmeze pentru a interpreta corect expresia lingvistică din punct de vedere referențial. Dacă în cazul substantivelor sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforiceDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  s-o urmeze pentru a interpreta corect expresia lingvistică din punct de vedere referențial. Dacă în cazul substantivelor sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentruDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronumeDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732] 
- 
  
  anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronumeDicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]