205 matches
-
Notații de tip reflexiv conțin versurile din Psihodrom (1994), unde încă se simte o „cruzime” a rafinamentului. În Femeia și femela. Recurs la erogenia textului (1997), un eseu presărat cu trimiteri livrești de tot felul, textul este văzut ca o anagramă a corpului nostru erotic, glosându-se subtil pe marginea strategiilor lui de seducție. Întrebările care se pun vizează limita dintre erotism și sexualitate, inocență și perversitate, fidelitate și trădare, relația dintre modelarea pygmalionică și replica ei galateică, androginie sau transsexualism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
vecină cu adopția, în care raportul între același și altul se pune în termeni de circularitate. În fine, dacă antologia, florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dacă antologia, florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih textul care le primește și adăpostește 645. Chestiunea traducerii, căreia Antoine Berman i-a consacrat o carte frumoasă cu un titlu semnificativ, Încercarea Străinului 646, ridică problema a ceea ce, în ospitalitate este primit de către Celălalt. Istoria traducerii permite
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ale cârciumelor, reprezintă "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"15. Toponimul Cernavodă din Podul este citit în limbaj indirect, iar numele "fanic" al lui Adrian din nuvela În curte la Dionis este interpretat ca anagramă și sugerează "sufletul prins în capcana labirintică a Samsarei", ieșirea din labirint fiind posibilă prin uniunea mistică realizată în final. Ștefan Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în cazul lui Iancu Gore, efectele de putere ale numelui funcționează asemenea unui bumerang: deși îndreptate asupra celor din jur au rolul de se întoarce tot la el, de a-l impresiona tot pe el. Gore și Egor (privit ca anagramă a celui dintâi) revendică același etimon (verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
britanice cuceresc Jaffa, iar la 9 decembrie Ierusalimul. // Prin decretul regal din 17 iunie (pus în aplicare la 26 iunie), Casa de Saxa-Coburg-Gotha își schimbă numele în Casa de Windsor; familiile princiare Battenberg și Teck adoptă numele de Mountbatten (o anagramă) și, respectiv, Cambridge. Vărul regelui, Louis de Battenberg, a luat numele de Louis Mountbatten, și a fost creat marchiz de Milford-Haven, iar cumnatul său, ducele de Teck, a adoptat numele de Augustus Cambridge și titlurile (recreate) de duce de Cambridge
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
viziunii rezidă în statutul binar al eului. Cea mai incitantă trăsătură a profilului creator al lui Blake constă în rolul ontologic pe care și-l asumă. În unele momente (de exemplu, în Jerusalem), artistul se identifică simplu cu personajul Los, anagrama a lui Sol, după cum remarcă Damon (1988, p. 247). Los, ca arhetip al poeziei și că vizionar primordial, creează cărțile profetice și dobândește grandoarea unei figuri divine, depășite doar de Dumnezeu însuși. Leonard W. Deen subliniază că "[f]igura lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
am apropiat de „Ateneu”, pe vremea de atunci răspundea Ovidiu Genaru de poșta redacției. Se inițiase un concurs și prin '73 știu că am câștigat, fiind menționat printre cei trei câștigători, cu o poezie intitulată „Bacoviana” și semnată Nică Măgură, anagrama de la Iancu Grama. Apropierea s-a făcut de la o lună la alta, de la un an la altul și primul debut l am avut în „Ateneu”, în decembrie 1976, când, culmea, deși era Bălăiță redactor șef și dorința mea ar fi
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
povesti o dramă. O femeie se amestecase în viața mea sufletească...". Vezi, pentru detalii, notele Gabrielei Omăt din E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., pp. 281-283, din care merită reținut aici următorul pasaj: "Istorisirea tânărului Leone (o anagramă destul de străvezie a lui E[ug]en Lo...) este o intensă, deși eșuată aventură sentimentală. Nu trebuie căutat mult pentru a regăsi, topite în trama nuvelei, paginile publicate în 1905 în Epoca despre Cascine și despre poezia Florenței. Va fi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în ramă" și structura repetitivă apropie, din nou, literatura lovinesciană de melodramă. 131 Episodul se regăsește în Aripa morței, și în Comedia dragostei, și în Viață dublă, și în Bizu. 132 După cum am mai precizat, Gabriela Omăt identifică în numele personajului anagrama lui Lovinescu: tânărul Leone e "o anagramă destul de străvezie a lui E(ug)en Lo..." (vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 282). 133 Pentru înțelegerea nuanțată a conexiunilor dintre experiența estetică și erotism, vezi opinia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nou, literatura lovinesciană de melodramă. 131 Episodul se regăsește în Aripa morței, și în Comedia dragostei, și în Viață dublă, și în Bizu. 132 După cum am mai precizat, Gabriela Omăt identifică în numele personajului anagrama lui Lovinescu: tânărul Leone e "o anagramă destul de străvezie a lui E(ug)en Lo..." (vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 282). 133 Pentru înțelegerea nuanțată a conexiunilor dintre experiența estetică și erotism, vezi opinia lui Richard Shusterman din Richard Shusterman & Adele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
matricea unde se produce gestația aurului filosofal. În ispitirea sfântului Anton pictorul Hieronymus Bosch este asemuit cu o femeie ce naște un prunc. Cibele și Attis au corespondentul în natura stâlpului ritualic, din tei pentru femei și stejar pentru bărbați. Anagrama cuvântului arbre 433 este barre: arbore circulatoriu, cerebel, arbore al vieții, copac al lui Saturn sau al Dianei, cristale precipitate într-un copac lovit de trăsnet, chipul vostru care ne scrie soarta pre solzul trecut prin foc al țestoasei, sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din repertoriul teatral francez de bulevard. Referindu-se la reprezentațiile Teatrului Național din Iași, cronicarul analizează textul dramatic în sine ca pe orice operă literară, calitatea traducerii, jocul actorilor și chiar mizanscena. Preluând rubrica, I.N. Roman, care se ascunde sub anagrama Morna, continuă în același spirit, ilustrându-se mai ales în discutarea spectacolelor cu piesele lui I.L. Caragiale. Tot el, într-un ciclu de cronici se referă la stilul publicistic, ceea ce și aduce un răspuns de o asprime nejustificată din partea „Contemporanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
cum intenția polemică se îndreaptă asupra titlului cărții populare, încărcat de epitete hiperbolizante și continuând încă pe câteva rânduri, ce aducea a reclamă de bâlci. În plus, cititorul este făcut foarte atent la persoana care a scris acest text, căci anagrama autorului, Alcofribas Nasier, tipărită cu caractere îngroșate, nu lasă loc nici unor speculații cu privire la identitatea sa. Interesant de urmărit este și modul în care evoluează percepția lui Rabelais însuși asupra prezenței sale pe frontispiciul cărții: dacă în primele cărți semnează ludic
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
timp, retrase, iar volumele supuse cenzurii. Credem că, dincolo de orice amănunte de istorie literară, opțiunea sa a ținut și de ideea de parodie, anticipând procedeul tematizării naratorului pe care François Rabelais îl folosește până la epuizare. Construind un alter-ego printr-o anagramă, romancierul și-a asumat și denunțat gustul pentru ludic, apoi a urmărit să dezvelească gravitatea satirei printr-un umor care se adresează, în egală măsură, oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umor care se adresează, în egală măsură, oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul de narator auctorial care se ascunde și el în spatele anagramei face întotdeauna "onorurile" introducerii în universul livresc propriu, dar și ultimele plecăciuni înainte de ieșirea din scena epică. Astfel, "Cuvântul înainte al scriitorului" din Cartea întâi se deschide printr-o intervenție redundantă în trimiteri la lumea filozofiei grecești, naratorul-autor folosind "pilda
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limbii, amintiri de pe frontul francez al primului război mondial, anecdote istorice, a ținut „Cronica fantezistă”, „Cronica culturală”, o „Cronică a Bucegilor” (cu sfaturi pentru montaniarzi) și alta dedicată Bucureștiului („Ieri și azi”). A folosit un număr impresionant de pseudonime: de la anagrama N. Aihceru la Inginerul din Bucegi (iscălitură pentru volumul Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, 1911), Bucegicus, Ortens, Arineanu, Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
petrece într-un timp imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale cărui înfățișări succesive - robot, păcat, deznădejde - au menirea de a susține drama și de a delimita treptele sortite creatorului. Citadela sfărâmată și mai ales cehoviana Surorile Boga (1959) sunt drame ale revoluției, în care toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
gemene, Ditrău, păcat de cenușiul integral! Mureșul fără maluri, stau la pescuit, la plajă, omul locului strînge fînul, a trecut Mureșul cu un pietroi în mînă, femeie cu rochia verde, intră pînă la șold, să nu o ia apa? decriptînd anagrama Groenlanda obținem Ciuc-Giurgeu, etalon de verde, Mureșul unde întunecate, biserici de ambele rituri Remetea, km 175, Gălăuțaș trenul pe cea mai lungă tribună ondulată din lume, cu rîu însoțitor, deșirată, mulțimea de făcute a oamenilor n-a umflat-o, Toplița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
celui de al patrulea sens al cuvîntului "Maimuță" pe care-l propune dicționarul Littré: "Nume dat în glumă zețarilor în ateliere". Dacă ne gîndim la faptul că zețarul este cel care aliniază semnele, nu putem omite că singe [maimuță] este anagrama (grafică) a lui signe [semn]. Gimnastul trapezist, în ciuda virtuozității sale fizice, este deci mai puțin îndemînatic decît cel care aliniază și execută parangonajul semnelor limbii. Majusculele desenează "figura tipografică" a cuvîntului-titlu. De fapt, poemul se prezintă ca un joc de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale Trebuie să ținem cont de patru tipuri de legări, deoarece ele joacă un rol adeseori important inducînd relații de echivalență între punctele unei secvențe verbale: Repetiții de foneme (aliterații și rime, paragrame și anagrame). Repetiții de silabe și/sau a unui anumit număr de silabe (ritm redat de număr). • Repetiții de lexeme și jocuri de omofonie, sinonimie, antonimie. • Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare care a fost inventariat de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Mîine, București, pp. 54-55). Paranomaza este o figură a retoricii lui elocutio, care constă în a aprovpia cuvinte de sens diferit, dar cu sonorități asemănătoare. 20 Expresie a lui Jakobson în legătură cu studiul lui Saussure asupra versului saturnian latinesc și a anagramelor (1973: 434). O versiune îmbunătățită a acestui studiu a apărut în Chercher les passages avec Daniel Delas, S. Martin (ed.), Paris, l'Harmattan, 2003: 51-57 21 In limba franceză, rima este numită feminină sau masculină dacă se termină sau nu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
am apropiat de „Ateneu”, pe vremea de atunci răspundea Ovidiu Genaru de poșta redacției. Se inițiase un concurs și prin '73 știu că am câștigat, fiind menționat printre cei trei câștigători, cu o poezie intitulată „Bacoviana” și semnată Nică Măgură, anagrama de la Iancu Grama. Apropierea s-a făcut de la o lună la alta, de la un an la altul și primul debut l am avut în „Ateneu”, în decembrie 1976, când, culmea, deși era Bălăiță redactor șef și dorința mea ar fi
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
mai ponderat, aproape reverențios, raporturile cu Palatul părând acum a fi din cele mai armonioase. Redacta din când în când și o bine informată cronică externă. Stilul său gazetăresc e ațâțat, nervos, de regulă tranșant și caustic. Sub pseudonimul Arutnev (anagrama numelui său), V. face o judicioasă, pătrunzătoare critică dramatică. Era cunoscut ca un spirit malițios și slobod în expresii, dar în cronici întreprinde o analiză atentă, mai detașată, de obicei în limitele urbanității. În epocă a fost un critic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
și nici să substituie ilicit, cum s-a procedat uneori, pe poet, gînditor și ipostaza marcată de cotidianitate a publicistului. Constatăm conlucrarea poet-gînditor (nu doar) într-o construcție precum Egipetul, unde semnele invocate în discursul poetic dezvăluie în fond o anagramă a spiritului: piramidă, idolatru, mag, faraon, gintă ș.a., țesătura fiind una a scepticismului consanguin cunoscutelor motive vanitas vanitatum și carpe diem. Și cum drumul lui Eminescu prin alte culturi e calea geniului spre sine, vedem în itinerariul de aici o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]