99 matches
-
efecte emoționale puternice și cotradictorii - râsete, orore, dezgust, groază - care trebuie asociate șocului instantaneu și năucitor al imaginii urâtului și grotescului. BIBLIOGRAFIE Bahtin, Mihail François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, Ed. Univers, București, 1974 Baltrušaitis, Jurgis Anamorfoze, Ed. Meridiane, București, 1975 Baltrušaitis, Jurgis Evul Mediu fantastic, Ed. Meridiane, București, 1975 Baudelaire, Charles Oeuvres complètes, Ed. J. Benda, Paris, 1934 Bergson, Henri Teoria râsului, Institutul european, Iași, 1992 Breton, André Manifestes du surréalisme, Gallimard, Tolio, 1985 Burke, Edmund
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
science / 69 7.3. Punctul pe evoluția SF-ului / 74 Capitolul 3: Câteva procedee narative / 77 1. Universurile SF-ului / 78 2. Câteva procedee / 79 2.1. Extrapolarea / 79 2.2. Analogiile / 81 2.3. Efectul fluture / 82 2.4. Anamorfoze / 82 2.5 Vocabularul / 83 3. De la science-fiction la speculative fiction / 84 Capitolul 4: Patru variante pe tema alterității / 87 1. Întâlnirea cu "celălalt" / 88 1.1. Definiția problemei / 88 1.2. Propunerile de altădată ale literaturilor imaginarului / 90 1
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
SF, autorul construiește "lumi posibile" plasate în timpuri viitoare, prezente sau trecute, paralele. SF-ul propune ficțiuni "mimetice ale virtualului*". Strategiile sale narative sunt aceleași cu ale romanului din literatura generală, chiar dacă le privilegiază pe acelea care facilitează metamorfozele și anamorfozele 2. Acțiunile personajelor sunt situate într-un mediu coerent, deși îndepărtat de al nostru. SF-ul propune o "enciclopedie suplimentară" pe care R. Saint-Gelais (1999) o numește "xeno-enciclopedie" și care se bazează pe luarea în considerație a rezultatelor prezente sau
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o "enciclopedie suplimentară" pe care R. Saint-Gelais (1999) o numește "xeno-enciclopedie" și care se bazează pe luarea în considerație a rezultatelor prezente sau anticipate din științele și tehnicile vremii 3. Cititorii pot beneficia astfel de deteritorializarea datorată schimbărilor de repere, anamorfozelor, și pot medita la prezentul lor pornind de la această deteritorializare culturală, legată de emergența actuală a unei tehnoculturi. Când este original, SF-ul, se face ecoul transformărilor produse de dezvoltarea științelor și tehnicilor și le întruchipează virtualitățile. El întărește sentimentul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
general, SF-ul actual, prin tematica mutanților (cf. de pildă Scara lui Darwin), nutrește povestirile de aici și se folosește de teoria respectivă pentru a-și alimenta reflecțiile. Astfel, SF-ul construiește ficționalizarea unor situații prin delir, amplificare sau extrapolare, anamorfoze sau efectul fluture -, care produc o multitudine de lumi posibile, ilustrând mai mult sau mai puțin conștient ideologiile. Din această perspectivă, SF-ul constituie un mijloc de explorare a lumilor create. Pentru a realiza acest lucru, se sprijină pe câteva
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
efecte ar putea fi clasificate anumite ucronii. Într-adevăr, după cum susținea și Pascal, dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, fața lumii ar fi fost complet diferită. Un element infim poate antrena o ramificație pe arborele posibilităților. 2.4. Anamorfoze În anamorfozele picturale, reprezentarea este concepută pentru ca să ni se dezvăluie realitatea tabloului, odată descoperit punctul de vedere adecvat. În numeroase texte SF, după o introducere în povestirea care amestecă toate reperele, sunt prezentate elemente cu totul străine de enciclopedia cititorului
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
putea fi clasificate anumite ucronii. Într-adevăr, după cum susținea și Pascal, dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, fața lumii ar fi fost complet diferită. Un element infim poate antrena o ramificație pe arborele posibilităților. 2.4. Anamorfoze În anamorfozele picturale, reprezentarea este concepută pentru ca să ni se dezvăluie realitatea tabloului, odată descoperit punctul de vedere adecvat. În numeroase texte SF, după o introducere în povestirea care amestecă toate reperele, sunt prezentate elemente cu totul străine de enciclopedia cititorului, presărate însă
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
dacă nu și de scuzat, ceea ce ridică întrebări privitoare la funcționarea imaginarului în aceste texte, ținând totuși cont că ele erau citite și apreciate în ciuda acestor "bavuri". 2.4. Limitele imaginarului În locul imaginației, al jocului cu posibilitățile, al metamorfozelor sau anamorfozelor, cititorul are dreptul la simple reduplicări. Reperele lumii cunoscute nu sunt modificate decât punctual, în afară de câteva inovații lexicale cu conotații pseudoștiințifice care țin de "o imaginație științifică". În fapt, în aceste cazuri, imaginația pare destul de săracă. Ea se folosește de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
roman și, mai departe, a școlii de la Minuit, sînt obiectele radiografiate În paradoxala lor insignifianță a căror sumă naște un sens minimal, dar suficient, la Marie Redonnet obiectele aproape nu există, tocmai pentru a Înlătura orice efect de perspectivă, orice anamorfoză, orice sugestie a manifestării unei voințe de putere a literaturii. Psihologia, blamată acolo, revine aici, dar ritmul accelerat și ambiguitatea diegetică Înlătură „efectele de real” denunțate În exercițiul literaturii „burgheze”. Dacă vorbim de influența tehnicilor de reprezentare ale artelor mecanice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poetei, ba chiar, de la un moment dat încolo, devine dominanta tematică a textelor. Renunțând la echivalarea directă sau la obsesia complementarității ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea preferă să apeleze uzual la strategia sublimării sau a anamorfozei pentru a-și revela profilul interior, particularizat de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și desăvârșire". Acest gen nou de artă poetică este inaugurat de promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în ciclul În simetrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revelațiile, căutarea de "semne" sacre și transformarea uneori emfatică a oricăror gesturi care țin de contingent, printr-un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea celeilalte ordini, poetul nu ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei obiectuale, în numele unei credințe nestrămutate în transmundan. Planurile, Epistolele, Lunetele și Ringurile din această a doua carte a lui Nicolae Panaite certifică practic ancorarea poeziei sale într-un sol îmbogățit cu humus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi prea dificilă. Dar în fața unor versiuni literare ale unei figuri mitice, ar mai fi la fel de ușor? Am mai putea vorbi de evoluție, de sursă și variațiuni, cînd obiect și subiect par să se confunde și să se transforme în anamorfoza unui joc de oglinzi, remodelîndu-se reciproc? Prin urmare, rescrierea pare a fi un procedeu stilistic de sine stătător. În general, ea modifică, acceptă alterarea, tinde spre o alteritate, propunînd o corectură a scrierii anterioare, căci modificările operate nu au drept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
definitivă, Rolin se joacă subtil și cu o seamă de aluzii la propria operă, evocînd ironic imagini și chipuri din romanele sale, scufundîndu-se cu delicii în vertijul verbului creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mea și a tatălui meu. Îndeosebi Antumele 4 și Antumele 5 sunt construcții ingenioase ale unui manierist (în sensul dat conceptului de G. R. Hocke), care, deconcertând prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
modernității înseși, la fel cum și ""post-" din "postmodernism" nu semnifică o mișcare de come back, de flash back, de feed back, adică de repetare, ci un proces în "ana-", un proces de analiză, de anamneză, de anagogie și de anamorfoză, care elaborează o "uitare inițială""204. Această analiză sau "rescriere a modernității" nu reprezintă întoarcerea la o origine care conferă sens și care ar trebui revalorificată, și nici depășire sau sfârșit al său, ci dechiderea către sensurile care pot apărea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe principiul imitației diferențiale, abandonează aceste direcții în favoarea unei teorii închise, a "artei pentru artă". Accentul cade asupra modului de a imita: de aici recursul la tehnici, la legile fizice ale opticii (deformarea obținută prin modificarea unghiurilor, a legilor perspectivei, anamorfozele, efectele de trompe l'oeil etc.). Prin această mărire nenaturală a caracteristicilor formale se pierd din vedere ansamblurile în favoarea detaliului; în consecință, dispare "regula de aur" a armoniei naturale renascentiste. Noua viziune este sceptică și dubitativă în legătură cu identitatea - contradictorie, conflictuală
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
realul concret, te eliberează de atitudinea apologetică, îți ascut discernămîntul. Citind numeroase lucrări de istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele nu numai că refuză atunci să ia în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
marin devine scena confruntărilor dintre elementul masculin și cel feminin, ale căror consecințe dramatice se traduc prin singurătate și melancolie. Dublu manierizante, mai întâi față de lirica universală, apoi față de concepția proprie, volumele de versuri Poem scris pe suflarea pământului (1975), Anamorfoze (1983), Fragilități (1996) și Provocări imergente (2000) reiau fără variații prea marcate registrul tematic caracteristic autorului. O ușoară schimbare se înregistrează în Fragilități, unde se arată interes haikuului (Haiku în oglindă), iar imaginile redau, adesea, gesturi de o cruzime cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella Serghi). SCRIERI: Orizonturi dobrogene, Constanța, 1964; Ceasul umbrei, București, 1969; Elementele, București, 1974; Poem scris pe suflarea pământului, București, 1975; Golful sălbatic, București, 1977; Erezii marine, București, 1980; Anamorfoze, București, 1983; Dimineața nuanțelor, București, 1989; Fragilități, Constanța, 1996; Dignidad, Constanța, 1997; Provocări imergente, Constanța, 2000. Antologii: Secvențe marine, introd. Cornel Regman, București, 1966 (în colaborare cu Marin Porumbescu); Fereastra dinspre mare, Constanța, 1995. Repere bibliografice: Radu Cârneci, Pro amicitia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
Pietreanu, Un spațiu al purității, TMS, 1977, 4; Artur Porumboiu, „Golful sălbatic”, CRC, 1977, 51; Sorin Titel, Roman de analiză, RL, 1978, 5; Lucian Raicu, „Erezii marine”, RL, 1980, 39; Alex. Ștefănescu, Poesia omnia vincit, TMS, 1981, 4; Eugen Simion, „Anamorfoze”, RL, 1983, 11; Costin Tuchilă, Formă și deformare, LCF, 1983, 18; Daniela Bistriceanu, „Anamorfoze”, TR, 1984, 24; Elvira Iliescu, Alunecarea lumii spre miracol, TMS, 1986, 7; Ulici, Lit. rom., I, 39; Dumitru Mureșan, Un roman parodic, VTRA, 1998, 4; Enache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
51; Sorin Titel, Roman de analiză, RL, 1978, 5; Lucian Raicu, „Erezii marine”, RL, 1980, 39; Alex. Ștefănescu, Poesia omnia vincit, TMS, 1981, 4; Eugen Simion, „Anamorfoze”, RL, 1983, 11; Costin Tuchilă, Formă și deformare, LCF, 1983, 18; Daniela Bistriceanu, „Anamorfoze”, TR, 1984, 24; Elvira Iliescu, Alunecarea lumii spre miracol, TMS, 1986, 7; Ulici, Lit. rom., I, 39; Dumitru Mureșan, Un roman parodic, VTRA, 1998, 4; Enache Puiu, Utopie și realitate, ST, 1998, 4-5; Grigurcu, Poezie, II, 154-158; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
diferitele lor opțiuni estetice. În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]