1,151 matches
-
primare au fost exprimate în scrieri anterioare: Realismul a devenit un nou simț al realității după cel de-al doilea război mondial. Ideile centrale sunt lupta pentru maximizarea puterii, statele suverane sunt principalii actori, nu există autoritate superioară, sistemul este anarhic, acțiunile statelor au la baza natura umană care este egoistă și nu poate fi schmbata, prioritatea securității, lupta pentru supraviețuire. Hans Morgenthau este părintele fondator al realismului, fiind unul dintre primii teoriticieni care a dat formă clară acestui model de
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
teoriei clasice a realismului: Reprezentanți ai realismului clasic sunt: Marile puteri sunt actorii principali în politică internațională ce caută să atingă maximumul de putere și obținerea unei hegemonii pasive. Tensiunea legată de securitate dintre marile puteri se datorează sistemului internațional anarhic și nu naturii umane, după cum afirmă Morgenthau. În lucrarea lui John Mearsheimer-"Tragedia politicii marilor puteri", se susține că puterile, pentru a obține autoritatea, trebuie să obțină hegemonia. Sunt patru optiuni pentru intarirea statului: Aliantele pot fi : Pentru Stephen Walt
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
trebuie urmate de state completând astfel rolul jucat de "balancer" Statele trebuie să dețină informații ample și pretinente cu privire la motivația, obiectivele și capabilitățile celorlalte state. "„Politica balanței puterii prevaleaeză ori de câte ori două și numai două cerințe sunt îndeplinite: ordinea să fie anarhică și populată cu entități care doresc să supraviețuiască.”" (Waltz) Condiții adiționale: Unipolaritatea: -în 1945, SUA aveau un PIB egal cu jumătate din PIB-ul combinat al tuturor națiunilor lumii. SUA erau singura putere care deținea arma atomică Bipolaritatea: Distribuția bipolară
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
rechiziționări în zonele producătoare de cereale din nord, să ocupe o treime din oamenii săi, să participe la sălbatica reprimare a revoltei federaliste din Lyon și să participe la descreștinare. Comitetul salvării naționale nu a agreat armatele revoluționare pentru că erau anarhice și nu se supuneau autorităților și pentru că generau opoziție față de revoluție prin metode brutale. În iulie, Convenția a cedat presiunii populare exercitate de Roux și de sanculoți, votând legea care pedepsea cu moartea stocarea de alimente. Negustorii au refuzat sa
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pe Conrad cel Roșu ca duce de Lotharingia, care a căutat să diminueze puterea lui Reginar. Cu toate acestea, atunci când Conrad s-a răsculat la rândul său împotriva lui Otto I, Reginar i-a acordat sprijinul. În contextul unei situații anarhice, Reginar a luat în posesiune zestrea reginei Gerberga, sora lui Otto și mama regelui Franței, ca și proprietatea Bisericii. În 953, arhiepiscopul Bruno I de Köln, care fusese și el numit duce de Lotharingia, a restaurat ordinea și l-a
Reginar al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328493_a_329822]
-
excomunicarea împăratului și să încheie pace cu el. După plecarea lui Frederic al II-lea din Acra, răscoala baronilor s-a extins în Siria, apoi a cuprins și insula Cipru. După 3 ani de lupte între partida imperială și grupul anarhic, conflictul s-a stins, victoria fiind de partea răsculaților. Din punct de vedere juridic, regatul Ierusalimului rămânea mai departe să recunoască suzeranitatea împăraților germani și a aparținut imperiului până în 1268, adică și sub cei doi succesori ai lui Fredric al
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
inspirației însăși era o prezentare romanțată a evenimentelor, respectiv, în perioada compunerii operei sale, lui Verdi i s-a impus de către cenzură guvernului să efectueze schimbări în desfășurarea acțiunii datorită sensibilității politice a subiectului și / sau a sugestiilor de natură anarhică care puteau fi sugerate. În 1833, dramaturgul francez Eugène Scribe a descris evenimentele care au dus la asasinarea regelui Gustav al III-lea în piesa omonimă, "Gustave III". Singurele lucruri reale pe care Scribe le-a păstrat au fost câteva
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
talentul promițător” al cineastului. Eric Neuhoff numea în "Le Figaro" filmul „un debut promițător” în care „clocotește o Europă nebună”.<ref name="lefigaro.fr/cinema/2016/09/27/03002-20160927ARTFIG00225--dogs-chienne-de-vie.php?redirect premium 2016-10-03"></ref> În Paris Match, Alain Spira îl descria drept „anarhic în ritm și narațiune, deconcertant și fascinant în același timp”. La TIFF, "Câini" a câștigat Trofeul Transilvania. La Festivalul de film de la Cannes, a fost nominalizat în secțiunea "Un certain regard" și a câștigat premiul FIPRESCI al criticilor de film
Câini (film) () [Corola-website/Science/336923_a_338252]
-
persoane din cercul lui de discipoli. Urcând pe scara puterii, Rasputin a ajuns să se culce cu femei din înalta societate în schimbul favorurilor politice. Datorită în mare măsură ravagiilor făcute de lupte și într-o mai mică măsură datorită acțiunilor anarhice ale lui Rasputin, economia imperiului se deteriora într-un ritm rapid. În multe cazuri, țarina și sfătuitorul său erau blamați pentru toate relele care se petreceau în acele vremuri. De exemplu: "Vladimir Purișkevici era un membru marcant al Dumei. Pe
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
împotriva cărora se poate revoltă. În această fază secundă a raportării la acțiunea culturală, spectatorul își problematizează statutul, rolul individual în rețeaua relațiilor de muncă, aportul la colectivitate și potențialul de schimbare. Contactul cu spectatorul indecent și cu privirea lui anarhica este șansa teatrului de a-si redefini funcționalitatea, necesitatea și rolul de legătură cu lumi excluse din spațiul reprezentărilor artistice. Spectatorul indecent este șansa teatrului de a-si epuiza convențiile reciclate și de a se inventa din contactul cu acele
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
de modele științfice, de mașini. Constructiviștii au fost importanți inovatori, au utilizat materiale industriale (plastic, sticlă, oțel) acestea nefiind modelate sau sculptate, ci mai degrabă compuse, s-au realizat structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
această mutare politică, treptat și alții dintre cei rămași i-au dat dreptate (cum este cazul deputatului socialist Ioan Nădejde care a trecut și el la liberali în 1903), dându-și seama că mișcarea socialistă începuse să devină o mișcare anarhică. Ca urmare a acestei mutări, Morțun a ajuns să îndeplinească cele mai înalte demnități și funcții ale statului. În anul 1901, V.G.Morțun este ales ca deputat de Roman, la Colegiul al II-lea, devenind în 1902 vicepreședinte al Camerei
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Mistero Buffo. În anni '70, Dario Fo se declară de partea unor organizații extraparlamentare și fondă colectivul "La Comune" prin intermediul căruia încercă, cu mare pasiune, să stimuleze teatrul d"de stradă". 1970 este anul premierei spectacolului Moartea accidentală a unui anarhic. În această perioadă Fo și soția, Franca Rame, vor reveni în televiziune pentru un ciclu intitulat " Teatrul lui Dario Fo". Această serie îl va face să fie cunoscut și apreciat de marele public. TItlurile propuse sunt: "Mistero Buffo", care deschide
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
de stilul de viață decadent al celor bogați și alte apucături similare specifice timpurilor sale, astfel că a început să acorde sprijin refugiaților și să protesteze cu și mai multă ardoare împotriva acțiunilor guvernului. Urmărit de guvern pentru idealurile sale anarhice, Tolstoi și-a făcut prieteni noi, care îi împărtășeau viziunea; soția sa însă, veșnic rațională, a ajuns să îi urască pe acești noi prieteni periculoși. Simțea cu stringență nevoia de a-și proteja copiii de ideile periculoase și neortodoxe ale
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
politice s-au abătut, într-un târziu, asupra propriului popor nevinovat. Conspiratorii nu au suferit cu nimic. Din contră. Sunt salvați de platoșa imunităților diverse și a multiplelor conturi bancare. Începând cu 1 ianuarie 1990 a debutat în forță tranziția anarhică, mai feroce și devoratoare decât multe altele. Prin strategii ascunse, foștii directori, care au falimentat uzinele și fabricile, pe care le-au dus la pieire în mod deliberat, și-au deschis propriile afaceri cu același profil, devenind ca prin farmec
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
inductivistă în metafizică. Personalitatea umană a fost considerată de el o formă superioară de energie, stadiul final al evoluție universului. Metafizica sa implică un program politic, precum și o etică a munci. Scopul vieții politice trebuie să fie tranziția de la „personalismul anarhic” ce a guvernat societatea românească la „personalismul energetic”. P. P. Negulescu a publicat "Filosofia Renașterii", încă lizibilă și un studiu capital asupra filosofiei culturii, "Geneza formelor culturii". Dumitru Drăghicescu a obținut licența în filosofie cu studiul "Influența lui Kant asupra
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fie admisă în Uniunea Sovietică ca a 16-a republică unională. Leonid Brejnev a respins această cerere. Deși Jivkov nu a fost un despot stalinist, în 1981, când a împlinit 70 de ani, regimul său devenea din ce în ce mai corupt, autocratic și anarhic. Această caracterizare este ilustrată cel mai bine de o bizară campanie de persecutare a minorității turce (care reprezenta aproximativ 10% din populație), ai cărei membri au fost obligați să adopte nume bulgărești. Mulți dintre ei au fugit în Turcia, iar
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
muncitori cu statut semioficial de membru. Un grup mai mare trimis de la Varșovia în frunte cu Walery Sławek nu a ajuns la timp pentru a prelua conducerea sau pentru a influența revolta; în cele din urmă, protestul a fost unul anarhic și violent împotriva guvernului rus. Tensiunile au continuat să crească, și în seara de 21 sau 22 iunie (sursele diferă), muncitorii răsculați au început să ridice baricade și să atace patrulele militare și de poliție, ucigându-i pe cei care
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
străzile din jur fuseseră blocate. Coloana de manifestanți a devenit mai agitată și de la colinde de Crăciun s-a ajuns să se strige "Libertate, libertate pentru studenți". Acțiunea studenților a fost calificată de conducerea de partid ca o manifestare huliganică, anarhică. La 26 decembrie a fost convocată o ședință a Biroului Uniunii Tineretului Comunist (UTC), unde Ion Iliescu, la acea dată prim-secretar al UTC și Ministru al Tineretului a prezentat o informare. Descriind sumar desfășurarea manifestației, Ion Iliescu a arătat
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
și nu este nevoie decât ca aceste presupuneri inițiale să fie lărgite prin presupuneri suplimentare falsificabile, pentru a ajunge la o teorie completă falsificabilă. ""Structura revoluțiilor științifice"" a lui Kuhn, metodologia programelor de cercetare științifică a lui Lakatos și teoria anarhică a cunoașterii dezvoltată de Feyerabend sunt de asemenea premise ale cercetării științifice moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmărește să cerceteze comportamentul de cercetare real al savanților în laborator și în afara lui. Astfel, datele obținute prin această observare și analiză
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
cunoscut sub numele de ”Marile dezbateri realiste-idealiste”, a fost o dispută între idealiști și realiști care a avut loc în anii 1930 și 1940 și care a fost în mod cert fundamenta de Germania nazistă. Școală realistă a subliniat caracterul anarhic al politicii internaționale și nevoia supraviețuiri a statului. Idealiști a subliniat posibilitatea instituțiilor internaționale că și cea a Ligii Națiunilor. Cu toate acestea, unii argumentează definiția de dezbatere între realism și idealism în termeni de marea dezbatere că o caricatură
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
din nou în pragul unui război civil. Profitând de situația grea a țării, Dušan i-a răpit Thessalia. Ioan VI a început o luptă activă împotriva forțelor descentralizatoare, care se încuibaseră în mediul clasei dominante a Imperiului, datorită moravurilor feudale anarhice. Nemulțumiții au trecut, din tabăra lui, în cea a opoziției, grupându-se în jurul tânărului Ioan V Paleologul. În anul 1352, Paleogul s-a răsculat, revendicând domeniul fiului împăratului Matei-Adrianopolul. Printr-o manevră abilă, Ioan Cantacuzino a încercat să evite conflictul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
chiar Samsa, într-o existență anterioară metamorfozei, și tatăl acestuia. În eseul "Franz Kafka sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mod oficial la 6 februarie 1916. În conformitate cu manifestul Dada, mișcarea nu ar trebui să se numească Dadaism, având oroare de cuvintele terminate în "-ism", cu atât mai puțin să fie considerată o mișcare artistică. Curent cultural și artistic nonconformist și anarhic îndreptat împotriva rutinei în viață, gândire și artă, dezvoltat plenar între 1916 și 1923 și înființat în Zürich la 6 februarie 1916 de poetul de origine română Tristan Tzara, căruia i s-au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball și
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
pregătea pare să însemne că a fost vorba despre o provocare. Crezând că Dej intenționa să critice abuzurile staliniste, Jar și-a permis să fie deosebit de îndrăzneț. A urmat însă riposta conducerii partidului, iar Jar a fost condamnat pentru spirit anarhic și mic burghez. Pentru că nu au luat „poziție față de ieșirea provocatoare a lui Jar“, Mihail Davidoglu (dramaturg) și Ion Vitner (critic literar) au fost sancționați cu vot de blam. La scurtă vreme după ce i s-a retras statutul de membru
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]