388 matches
-
grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara Sfântă și pune în discuție tema unui Mesia care să elibereze poporul evreu. În 1931, Hellmuth Kaiser a fost primul care a aplicat
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pentru că sprijinea independența Irlandei. Se căsătorise cu o fată de 16 ani, Harriet Westbrook, pe care însă o abandonează curând pentru Mary (Harriet s-a sinucis după această întâmplare). Harriet nu îmbrățișa idealurile sale legate de iubirea libera și de anarhism și nu fusese educată pentru a putea participa la disputele literare. Mary era diferită însă: era fiica filozofului și revoluționarului William Godwin, îi împărtășea idealurile, era poetă și feministă la fel ca și mama sa, Mary Wollstonecraft. Cea mai bună
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
și elementar(în lumea subconștientului, a experiențelor onirice, a mecanismelor sufletești iraționale transmise direct, fără intervenția cenzurii logice), considerându-se ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre esențe și potențialități. Proclamata revoluție supranaturalistă pentru "eliberarea eului" era, adesea, un anarhism destructiv, ce a evoluat spre o frondă îndreptată împotriva structurilor logice a căror alterare și abolire devine programatică și este urmărită atât prin exaltarea psihanalizei(cultivarea lumii tulburi a complexelor, a proiecțiilor onirice, a halucinațiilor), cât și pe alte căi
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
-a îl împuternicea pe Dirigintele General al Poștei Statelor Unite Albert S. Burleson să incetinească sau să confiște materialele socialiste distribuite prin poștă. Într-un proces spectacol, considerat în zilele noastre injust, caracterizat prin paranoia și xenofobie, doi italieni suspecți de anarhism au fost condamnați și executați pentru un presupus omor. Începând cu sfârșitul deceniului al treilea al secolului trecut până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, anticomunismul din SUA a scăzut în mod dramatic, în special după ce cei "Trei Mari
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
2013). Este colaborator al platformei <b>Criticatac</b>. </i> În legătură cu formarea să, Adrian Șchiop consideră că trecerea de la un sistem la altul a avut un impact fundamental asupra literaturii sale: „Am traversat conștient trei sisteme: socialismul agonic al lui Ceaușescu, „anarhismul” anilor ’90, neoliberalismul mai așezat de dupa integrarea în UE. Literatura mea e o psihoterapie prin care încerc să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine în anii aia demenți; tranziția e umbră mea freudiana.” Despre ce ți-ai propus să
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
explicit, e român, e literatura și enervează să vezi discursuri - ce crede ăla despre viața și lume, cum vede el salvarea societății. Dar îți asumi cu românul „Soldații” o poziție de stânga? Mai degrabă anarhista. Că intenție e anarhista. Dar anarhismul e un proiect politic-estetic, nu cred că poate funcționa. În termeni reali, cred ca sunt mai degrabă social-democrat, dar că mit personal sunt anarhist; îmi place, dar din păcate știu că nu funcționează și că e nevoie și de supraveghere
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
crez nou-testamental autentic în ce privește "preoția tuturor credincioșilor" și în ce privește faptul că numai Isus Christ e Conducătorul Bisericii, iar credincioșii formează trupul Lui. Absența structurilor ierarhice de conducere din multe biserici-de-casă, văzută de bisericile protestante per ansamblu ca un semn de anarhism și de răzvrătire față de autoritățile bisericești, e considerată de majoritatea celor din mișcarea de biserici-de-casă ca fiind cea mai viabilă modalitate de a se pune sub adevărata autoritate spirituală a dragostei și a relațiilor frățești, și sub autoritatea vizibilă a
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
o legitimitate populară obținută formal, al căror exemplu istoric cel mai important este "iacobinismul", devenit o categorie abstractă, folosită ca atare în definirea celor mai variate perioade și situații istorice. La extrema stângă sunt încadrate de obicei comunismul bolșevic și anarhismul comunist. Modalitățile prin care bolșevicii au preluat puterea în Rusia în 1917 (printr-o lovitură de stat) sau în „Ungaria sovietelor” a lui Bela Kun (prin subminarea continuă a guvernului social-democrat) sunt tipice pentru eludarea mandatului popular pe care, într-
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]
-
fi, de asemenea, catalogată la stânga extremă, ca și mișcarea eșuată a lui Che Guevara prin care acesta a încercat să organizeze o serie de revoluții în America de Sud, pierzându-și viața, în cele din urmă, în confruntările cu armata boliviană. În ceea ce privește anarhismul comunist, epoca „de glorie” a acestuia a fost la începutul secolului XX, când grupările anarhiste s-au remarcat printr-o serie de atentate care aveau ca scop provocarea de dezordini sociale și crearea condițiilor favorabile unei revoluții. Cel mai celebru
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]
-
publicul larg, a subgenului progresiv. Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols, Ramones, The Clash și Patti Smith. În Marea Britanie, muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar și astăzi, genul este asociat cu anarhismul. Următorul val important din rock se numește new wave, care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk. Este reprezentat de formații ca The Police, The Pretenders, Duran Duran sau Depeche Mode. În anii '80 apare termenul de "alternative
Muzică rock () [Corola-website/Science/298419_a_299748]
-
însă și gruparea anarhistă bakunină care asasinase mulți lideri politici și militari (în 1900 însuși regele Umberto I căzuse victima) pentru a crea o dezorganizare a statului burghez. Anarhiștii doreau o federație de localități independente și militau pentru independența individuală. Anarhismul se manifestă puternic fiindcă Bakunin se mutase în Elveția de unde conducea mișcarea anarhistă. Cercetătorul Cesare Lombroso este unul dintre fondatorii criminologiei. În 1892 a fost organizat un Congres la Genova unde a fost creat Partidul Socialist Italian care va introduce
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
când de revoluționari. În 1910 este creată o confederație de sindicate-Confederația Italiană Generală a Muncii care era într-o relație foarte strânsă cu Partidul Socialist. Partidul Socialist controla această confederație, dar există și o minoritate de sindicaliști care militau pentru anarhism, constituind un trend în istoria sindicalismului european: anarhosindicalism, o structura care presupune preluarea puterii de la burghezie cu forță. Revoluția se face prin intermediul acestor organizații sindicale, conform anarhiștilor. Socialiștii considerau însă că revoluția se produce doar sub conducerea partidului politic. De
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
dreapta impune noi alegeri pe care le pierde în favoarea stângii. Reformele sociale și economice se află în plin avânt. Partidul Socialist Italian s-a constituit în 1892, dar a fost dizolvat de premierul Crispi, care se temea de marxism și anarhism. În ceea ce privește politica externă, în 1882, Italia aderă la Tripla Alianță alături de Germania și de Austria (deși aceasta din urmă îi fusese inamic). Aceasta era perioada formării sferelor mondiale de influență, iar Italia, dorind sa fie o superputere, încearcă să anexeze
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
rețeaua revoluționară, stabilită de Levski era încă relativ intactă și putea fi parte activă în pregătiri. Ca rezultat, BCRC este dizolvat și un nou comitet este stabilit la Giurgiu, iar pregătirile pentru ofensă continuă. Viziunile sale politice erau apropiate de anarhism (uneori descris ca un libertarism timpuriu) și de socialism utopic, și erau sintetizate în “Simbolul Credinței” ("Simvol veruyu"). Acțiunea a început în anul 1876. Rebelii înarmați sărăcăcios, dar cu un curaj și altruism ieșit din comun, împotriva trupelor otomane obișnuite
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
1921 și apariția volumului lui Boris Pasternak " Сестра моя - жизнь" ("Sora mea este viața"). Deși epoca de argint a fost dominată de mișcări literare ca "simbolismul rus", "acmeismul" și "futurismul rus", au înflorit o multitudine de alte curente, printre care "anarhismul mistic". Au fost și poeți ca Ivan Bunin și Marina Țvetaeva care au refuzat să se alinieze cu oricare din aceste mișcări. Poetul Aleksandr Blok a dominat epoca de argint, fiind respectat practic de întreaga lume literară. Dintre ceilalți poeți
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
(n. 15 ianuarie 1809, Besançon - d. 19 ianuarie 1865, Passy, Paris), economist, sociolog francez, teoretician al socialismului, considerat părintele anarhismului. În 1840 publică lucrarea sa de căpetenie, "Ce e proprietatea?", întrebare la care răspunde: "Proprietatea e furt!". Aceasta va suscita atenția autorităților judiciare, precum și a lui Karl Marx, care va începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre Proudhon și Marx
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
sovietelor muncitorilor ca formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și „albii” monarhiști. Începând cu noiebrie 1918 și până în iunie 1919, anarhiștii au pretins că au înființat o societate anarhistă autoguvernată de țărani
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Martigues. În timpul primului război mondial este mobilizat și lucrează la o uzină de armament din Puteaux. La sfârșitul războiului se desparte de Suzanne Berly și se recăsătorește cu Berthe Combes. Evenimentele tragice ale războiului îi radicalizează vederile politice, la limita anarhismului. Scrie din ce în ce mai mult, continuă să picteze, tablourile sale se încadrează într-un stil tradițional, din când în când răzbate însă o explozie de culoare caracteristică lui Vlaminck, influențat în această perioadă de operele expresioniștilor. În anul 1925, cumpără reședința "La
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
să funcționeze în timpul Comunei. În același timp, aceste adunări locale aveau propriile lor scopuri, de regulă sub îndrumarea muncitorilor locali. În pofida reformismului Consiliului Comunei, compoziția Comunei ca întreg era mult mai revoluționară. Printre facțiunile revoluționare se numărau proudhoniștii (precursori ai anarhismului), membri ai grupărilor socialiste internaționale, blanquiști și republicani mai libertarieni. De atunci, Comuna din Paris este sărbătorită de anarhiști și de marxiști, din cauza varietății de subcurente ale ei, marelui grad de control al muncitorilor, și a remarcabilei cooperări între diferiți
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
maghiari condamnă scârbiți spânzurarea țăranilor români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma izbucnirii Revoluției din Rusia. Cuvintele sale se referă la iminența revoluției antiburgheze, la înfrățirea popoarelor într-o societate viitoare și la pedepsirea celor responsabili de măcelul mondial: "„Statul!... Statul care ucide!... În spate
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
în cea mai mare parte pe ștatele de plate guvernamentale. Participarea lor la guvernare i-au făcut să aprecieze tot mai mult statul otoman. Poate din acest motiv ei au fost în general imuni la influențele politice ale marxismului sau anarhismului. Un rezultat important al Revoluției Junior Turci din 1908 a fost crearea graduală a unei noi elite guvenamentale, care și-a consolidat controlul asupra administrației civile și militare otomane până în 1913. Junii Turci s-au considerat tot timpul salvatorii imperiului
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
și istoric. El se opune astfel credinței conform căreia nelegiuiții apar în societate în mod spontan și imprevizibil. În sfârșit, Hobsbawm a publicat numeroase eseuri pe subiecte mergând de la barbaria modernă la problemele mișcărilor muncitorești, trecând prin eternul conflict dintre anarhism și comunism. În afara scrierilor de istorie, Hobsbawm a scris despre jazz, mai întâi în "New Statesman" sub pseudonimul Francis Newton - ales ca omagiu unui trompetist care o acompania pe Billie Holiday - apoi în câteva eeuri. Eric Hobsbawm a fost descris
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
nu doar prin alegerea politică, ci prin însăși lipsa resurselor. Aici, din nou, Le Guin prezintă un contrast cu bogăția prezentă pe Urras și cu comportamentele competitive generate de acest lucru. În cuvântul înainte la roman, Le Guin dezvăluie că anarhismul ei se apropie de cel al lui Piotr Kropotkin, al cărui Ajutor Mutual compensează influența lumii naturale în ceea ce privește competiția și cooperarea. Folosirea realismului privitor la acest aspect al cărții problematizează — "face ambiguă" — o simplă interpretare utopică a operei. Anarres nu
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
semnat Șt. P., IV, nr. 1219, 13 august 1898. "Jidan," semnat St. P., IV, nr. 1221, 15 august 1898. "Felicien Rops," semnat Ștefan, IV, nr. 1231, 28 august 1898. "Puterea Nouă," semnat Șt. Petică, IV, nr. 1234, 1 septembrie 1898. "Anarhismul în scenă", semnat St. Petică, IV, nr. 1235, 2 septembrie 1898. "Urmările asasinărei Împărătesei Austriei", semnat Step, IV, nr. 1237, 4 septembrie 1898. "Leon Tolstoi", semnat Ștefan, IV, nr. 1239, 6 septembrie 1898. "Liberalii la comună," semnat St. Petică, IV
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică, Opere", Editura Fundației pentru literatură și artă (Scriitori români uitați), în „Vremea”, XI, nr. 554, 11 septembrie 1938, p. 4; nr. 555, 18 septembrie 1938; p. 8, nr. 556, 26 septembrie 1938, p. 8. CONSTANTINESCU 1983: Emilian Constantinescu, "Precursorii anarhismului liric autohton: Ștefan Petică", în „Studii literare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pp. 271-272. CRAINIC 1904: P. Crainic (C. Graur), "Ștefan Petică", I, II, II, IV, V, în „Avântul”, Galați, I, nr. 37, 38, 40, 42, 43, din 7, 14, 28
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]