230 matches
-
și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de formare al fetusului (1604). Santorio (1561 - 1636), autor al De statica medicina (1612) și profesorul lui Harvey la Padova; Kristophus Scheiner (1575 - 1650) scrie „Oculus seu fundamentum opticum“ (1619), Jean Riolan (1577 - 1657 descrie arcada ce-i poartă numele, anatomist hippocratic și se declară împotriva teoriei lui Harvey; G. Bauhin (1560 - 1624), anatomist, botanist, autor al Theatrum anatomicum. Alții ca Severino, Aselli, Harvey își continue studiile și se afirmă în sec. XVIII, cum vom vedea. CERCETAREA îN PROFUNZIME îNSEAMNĂ SPECIALIZARE
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1612) și profesorul lui Harvey la Padova; Kristophus Scheiner (1575 - 1650) scrie „Oculus seu fundamentum opticum“ (1619), Jean Riolan (1577 - 1657 descrie arcada ce-i poartă numele, anatomist hippocratic și se declară împotriva teoriei lui Harvey; G. Bauhin (1560 - 1624), anatomist, botanist, autor al Theatrum anatomicum. Alții ca Severino, Aselli, Harvey își continue studiile și se afirmă în sec. XVIII, cum vom vedea. CERCETAREA îN PROFUNZIME îNSEAMNĂ SPECIALIZARE Convingerea tot mai generalizată că funcționalitatea întregului e reflectată în cea a componentelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe Harvey. Ryolan publicase în 1607 Anatomia și era cunoscut și ca botanist. Harvey
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii pe mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la animal (1666), cum făcuse și Giovanne Colle
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cum făcuse și Giovanne Colle da Bellano în 1628, și cum după un an (1667) va face Jean Baptiste Denis, care făcuse studiile la Montpellier. Lower reproduce experimental și edemul periferic din obstrucția venoasă (1669). Londonezul Thomas Willis (1621 - 1675), anatomist, fiziolog și iarto-chimist, terapeut solicitat, cercetează fermentațiile din sânge și alte tulburări sanguine, descoperă zahărul și urina diabeticilor și descrie comparativ diabetul insipid și cel zaharat. Studiază clinic leziuni encefalice, distinge materia cenușie elaboratoare, de cea albă, distribuitoare și publică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Boerhaave va ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din discipolii de onoare ai lui Harvey. Clinician căutat de pacienți, Glisson este un minuțios observator în studiile sale de anatomie, fiziologie și specialist clinician în maladiile hepatice pe care le
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Adversaria anatomica prima. Debutul didactic și-l face la Bologna,iar din 1711 onorează la Padova catedrele de medicină teoretică și de anatomie. Renumele său iese din perimetrul Italiei, Morgagni fiind cunoscut după câteva decenii ca „Principe al tuturor anatomiștilor Europei“, cu un spirit de observare acut și o pasiune medicală ieșită din comun. Morgagni vrea să cerceteze aprofundat organ cu organ, comparând ce e sănătos și ce e afectat, concluzionând apoi după o îndelungă reflexie. Cunoaște foarte bine cele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
biolog, fiziolog, histolog, Bichat, în câțiva ani, concentrează lumina sfârșitului de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și cu histologul. El afirmă că ființele sunt o asamblare de organe diferite, fiecare cu funcția sa „integrându-se corelativ în sistemul organismului“. Diferențierea este dată de țesuturile simple „care prin combinarea lor formează organele“. Anatomia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu efortul de luminare a poporului, de schimbare a mentalității privind igiena personală, domestică și publică. Mai ales în prima parte a secolului, medicina se dezvoltă la noi în strânsă legătură cu științele naturii. Până să se formeze mai mulți anatomiști în Occident dr. Alexandru Theodoriu publică în Calendarul lui Zaharia Carcalechi Scurtă arătare despre om și întocmirile sale cu o terminologie la zi, în scopul popularizării ei. Prima măsură de diminuare a epidemiilor este izolarea bolnavilor și asigurarea unei asistențe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Asia medicală 86 MEDICINA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ (SPRE RENAȘTERE) 87 Școlile din Salermo și Montpellier 87 MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII 92 Epocile strălucesc prin spiritul și excelențele lor 92 Doi medici filosofi: Paracelsus și Cardanus 99 Personalități medicale reprezentative ale Renașterii 102 Un anatomist : Andreas Vesal (1514 - 1564) 102 Un chirurg: Ambroise Paré (1509 - 1590) 103 Un fiziolog: Jean Fernel (1497 - 1558) 105 Un patolog: Girolamo Fracastoro (1483 - 1553) 105 MEDICINA ÎN SECOLUL AL XVII-lea EUROPEAN 108 Renașterea continuă în noi condiții 108
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
factori umorali specifici de tipul acetilcolinei și catecolaminelor (adrenalină, noradrenalină). Descoperirea dualității simpatico-parasimpatice și particularităților morfochimice ale transmiterii specifice a dus la clasificarea structurilor vegetative după criteriul funcțional al mediației chimice (Dale, 1933) și la constatarea că sistemul nervos al anatomiștilor diferă de acela al fiziologilor. Pe plan structural s-a precizat că plexurile nervoase intraparietale de la nivelul întregului tub digestiv constituie cea de a treia componentă a sistemului nervos organo-vegetativ denumită sistem nervos enteric, iar pe plan funcțional s-au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
publicității, o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe visătorul de Georgie Tilden, fosta marionetă a lui Emmett, fiul unui anatomist scoțian celebru și artist de cinema ratat. Familiile Doheny, Sepúlveda și Mulholland făceau și ele parte din cercul lor de apropiați, ca și guvernatorul Earl Warren și procurorul districtual Buron Fitts. Cum eu îi aveam doar pe senilul Dolph Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui Harry, probabil -, am descoperit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era credibilă. — Dar cum rămâne cu Georgie? Te-ai gândit vreodată că-i nebun? Periculos? Emmett mă bătu afectuos pe genunchi, ca de la bărbat la bărbat. — Tatăl lui Georgie a fost Redmond Tilden, un doctor destul de celebru din Scoția. Era anatomist. Și cum pe vremea aia biserica era destul de strictă, doctorul Redmond nu avea voie să disece decât criminalii executați și pedofilii hăituiți și omorâți cu pietre de săteni. Lui Georgie îi cam plăcea să pună mâna pe organele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
drame cît și de ale celor din jur, ne privim idiotizați destinul, ghilotina tuturor deveniți acum nisip. Iată, ne sprijinim de ea, fumăm și mîncăm semințe. Te văd radiind lumină. Poate că în tine se petrece ceva, ca revelația primilor anatomiști care, căsăpind prin mirosuri grele, au înțeles poezia de oase și mușchi a formei umane mișcătoare. Dar, ai grijă! Aspiri la cunoașterea absolută ce vindecă setea de cunoaștere. Pentru că toți vor să cunoască. E un mod urcător de a exista
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se practică și obiceiul copierii aversului sau reversului de la alte medalii, cum este cazul celor realizate la Centenarul Clinicii I Chirurgie, la comemorarea a 25 de ani de la trecerea în neființă a profesorului Vadimir Buțureanu sau la centenarul nașterii vestitului anatomist profesorul Ion Iancu. Este posibil ca numai motive de factură economică să îi fi determinat pe inițiatori să accepte ca Monetăria Națională să copieze reprezentările de pe medalia UMF „Gr. T.Popa” din anul 2004 și, cu modificarea legendei, să realizeze
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
din anul 2004 și, cu modificarea legendei, să realizeze aversul pentru medalia Centenarului Clinicii I Chirurgie sau ca pentru medalia comemorării profesorului universitar doctor docent Vladimir Buțureanu să fie folosit, fără modificări, aversul aceleiași medalii. Cât privește medalia centenarului nașterii anatomistului profesor universitar Ion Iancu, pe reversul acesteia este preluat integral aversul medaliei jubiliare și de protocol a Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din 1999. Credem că originalitatea medaliilor respective nu ar fi fost cu nimic afectată dacă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
leagă finalizarea lucrărilor la Palatul Clinicilor de Chirurgie din incinta Spitalului „Sf. Spiridon”; Clinica I Chirurgie fiind la vremea inaugurării palatului, în 1933, una din cele mai moderne din țară. Tot de numele său se leagă demni urmași de talia anatomistului Ion Iancu și a chirurgilor Vladimir Buțureanu și Vasile Dobrovici. NICOLAE HORTOLOMEI O creație medalistică originală cum este cea dedicată, în anul 2005, marelui chirurg Nicolae Hortolomei, prin legenda reversului (fig.118rv) RECUNOȘTINȚA / CHIRURGILOR / ROMÂNI, la 120 DE ANI DE LA
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
a adus o contribuție mai mult decât meritorie și Prof. Univ. Doctor Docent Ion Iancu s-a bucurat de urmași de talia Prof. Dr. Ion Petrovanu, Prof. Dr. Gheorghe Adomnicăi, Prof. Dr. Mircea Chiriac, Prof. Dr. Gheorghe Frasin. Memoria marelui anatomist Ion Iancu a fost cinstită și prin editarea unei medalii, inițiată de o fundație bârlădeană care ține neapărat să fie remarcată în legenda aversului (fig. 121 av), la centenarul nașterii, în anul 2002. Medalia după cum lesne se poate observa și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
UNIVERSITĂȚII DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA” sub forma nimbului este continuată sub motivul ornamental cu BUCUREȘTI 1992. În câmpul central, este plasată inscripția pe cinci rânduri încadrată, sus și jos, de câte o stea cu șapte raze: CENTENARUL / MARELUI ANATOMIST / PROFESORUL / GR.T.POPA / 1892 1948. A doua medalie (bronz, 60 mm), cea din 1997, este realizată din inițiativa Societății Medicilor Scriitori și Publiciști și este opera gravorului Monetăriei Statului, Maximillian Fetița. Aversul (fig. 129av) prezintă imaginea bustului sculptat, orientat spre
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]