528 matches
-
V de David Sofianis reeditare 17.01.2016 A.D. Giulgiul vieții Înfășurată-n giulgiul Vieții adânc tu îndreptezi făptura spre ființă alăturate file albe șoapte îți răscolesc arama de credință chimvală sunătoare ca timpanul e vocea ta belisimă copilă lacustră ancorată ți-e iubirea cea renăscută din cenușa de lumină un fruct al poftei din anima cea fără vină ce nu cunoaște noaptea depărtării de sublim ți-a răsădit sămânța de țărână în taina ființei celei fără de năim cu ultima sforțare
POEMUL HIERATIC V-GIULGIUL VIEŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373740_a_375069]
-
de invenție monastică) - o moară de apă. Fluviul antrenează marile roți ale morii într-un singur sens posibil. Această situare în spațiu sugerează, poate, că gândirea magistrului/monah, oricât de liberă ar fi ea, înaintează în sensul fluxului temporal, rămânând ancorată de malul realității; realitate, totuși, îndoielnică fiindcă stă sub semnul acelui „mi se pare” inițial, confirmat și de mișcarea „într-o doară” a fantasticelor roți: „Mi se pare că sunt într-o moară/ străveche de apă, pe-un fluviu imens
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Ministerelor de Interne și al Apărării erau evrei. Acești bolșevici anticreștini, folosindu-se de „cozi de topor” luate dintre localnicii trădători, vanitoși și servili, au purces la cel mai oribil genocid la adresa valorilor românești, a personalităților și a ideilor lor ancorate în credința creștină și în iubirea de țară . Ei au aplicat ceea ce în Protocoalele (înțelepților Sionului) binecunoscute și în Talmud există, adică acest îndemn: „pe cel mai bun dintre neevrei, ucide-l!” . Așa au făcut cu toată elita culturii, a
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
nomad Cu privirea ta vie mă arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie, cu ochii de jad Nu știu cât de 'nalt pot să fiu Probabil
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]
-
coboară, în pofida orizonturilor ce se deschid împrejur permanent, și a ființei, ce uneori și-ar dori din răsputeri să reia un drum de la început, de la o anumită răscruce a existenței sale... Savurăm momente ale realității firești, când ne tragem sufletul ancorat în aceasta, staționând în prezent, odată cu liftul vieții în sine, ca un termen de respiro dat a fi adesea precum un pahar umplut cu apă, și intercalat în cotidian cu blandețea și seninătatea unei dovezi de înțelegere a presiunii ritmului
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
Korys Publicat în: Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Oamenii au ambițiile, chemările și dorințele asemeni sufletelor lor! Cu cât ele sunt mai mici, reduse fiind la proporțiile minime posibile prin filtrul propriei gândiri, inflexibile adesea, ancorate fiind rigid în materialul zilelor de azi pe mâine, cu atât și acestea vor fi la fel de îngrădite și încătușate între proprii pereți, asemeni unor ziduri de jur împrejur ce respiră, și micșorate din ce în ce mai mult, pe parcurs, de către tiparele limitative ale
ÎNTRE MATERIE ŞI SPIRIT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383414_a_384743]
-
Parghel la contrabas și cea a lui Tudor Parghel la tobe. Vă invităm la un spectacol unic în care converg amintirea Micului Paris, fiorul jazz-ului și emoția blues-ului, un spectacol că un tablou anacronic dar, totuși, foarte bine ancorat în mișcările artistice actuale! (M.C.D.)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92871_a_94163]
-
nomad Cu privirea ta vie mă arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie, cu ochii de jad Nu știu cât de 'nalt pot să fiu Probabil
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
le dea. Deci ăsta era blestemul, murmură Vlad după câteva clipe de tăcere, despre asta vorbeau minerii. Sincer să fiu, mă așteptam să se întâmple ceva. Lui Boris nu-i venea să-și creadă urechilor. Șeful, un om pragmatic și ancorat puternic în realitate, accepta fără cea mai mică reținere caracterul supranatural al celor petrecute. Ce facem acum? întrebase el. Ne vedem mai departe de treabă, răspunse imediat Vlad, doar nu vrei să ne oprim? Godunov se dădu un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea barca ancorată. Mai aveam o sută de metri și am fi reușit să ajungem în dreptul hotelului” Paradiso” din Mangalia. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii ”Digul Cormoranilor” pentru că pe el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
pe toate, sunt sigur ne-nțelese! Nu te-am privit cu sete, probabil nu erai, (Îți trimiseseși solii să-mi spună cum e-n rai) Dar am simțit că-i vară în multe lumi deodată Și toate-aveau pe suflet iubirea ancorată. Am strâns în pumn un zâmbet, ceva de verde-gri, (Îl port și-acum prin ceață, dar sigur nu mai știi), S-a prefăcut în lanțuri cu sute de cristale, Prin ele văd noblețea în falduri speciale. Mai am, din tot
ZIUA CÂND M-AI UITAT PE DIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362387_a_363716]
-
perdea improvizată dintr-un cearceaf, ca să nu mă deranjeze lumina zilei cînd scriu la computer. Cînd vreau să văd ce mașină se hurducăie peste pod, ridic perdeaua ... Și ce perdea ar trebui “să ridic”, ca să văd realitatea în care este ancorată viața mea?! Chiar sînt toate lucrurile așa cum le vedem noi?! Tata îmi spunea adesea că lucrurile nu sînt niciodată cum par. “Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!” Aș putea să parafrazez și să spun: “Nu se măsoară cu iardul
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
efectele negative pe care aceasta le produce în relațiile dintre oameni. Mai mult, răzbunarea duce la apariția unor reacții violente în lanț, dificil de întrerupt. Obsesia răzbunării nu duce la vindecarea rănii, ci la acutizarea ei. 4 Să nu rămânem ancorați și legați în și de trecut: Persoana care nu vrea sau nu poate ierta are dificultăți în a trăi în prezent. Se agață de trecut și de aceea risipește clipa prezentă și își blochează viitorul. Astfel de probleme apar datorită
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reușit să ajungem în dreptul hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
demonstrația de maestru a lui Iosif Țon stă în faptul că fără credință în Dumnezeu, nu poate exista un adevărat caracter. „Dacă vrem să trăim într-o societate unde fiecare ființă umană are valoare și unde principiile morale sunt puternic ancorate, avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu și să-L întrebăm pe El cum vrea El să ne trăim viața și cum vrea El să ne organizăm societatea. El nu ne obligă să venim la El și ne lasă să
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
unii spunând : Of, generațiile de-acum... Aș fi vrut să fi pus o cameră de înregistrat. Se spuneau lucruri frumoase, grave și adevărate, care-mi demonstrau, ca aceste chipuri tinere, foarte tinere încă, au dezvoltat în ele niște minți agere, ancorate bine în realitate și niște suflete sensibile. O fază, plină de amuzament și lacrimi, gen “Viața bate filmul”, s-a petrecut între Andreea D. și “damă” din tânărul cuplu. Dacă tot eram la ora mărturisirilor, Andreea ne-a povestit cât
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
Să aveți grijă. Pericole sunt peste tot! - Ne descurcăm noi, spuse tânăra. Doar am mers de mică, cu voi pe insulă și am trecut Dunărea cu barca, de nenumărate ori. Tatăl Adelei i-a condus aproape de brațul Dunării, unde avea ancorată barca. - Trebuie să vâsliți cu toții, dacă vreți să aveți randament. Char și băiatul poate, spuse bărbatul, în timp ce împingea în Dunăre barca, în care depozitase cele necesare excursiei. Iulian, Adela și Andrei au sărit bucuroși în barcă. Era ceva inedit pentru
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
dominantă. Odată câștigată supremația luptei, jucătorul va avea șanse tot mai mari să câștige partida prin eliminarea definitivă a adversarului. Fie că este vorba de un joc strategic sau de o bătălie de orice fel, jucătorul nu trebuie să rămână ancorat definitiv în strategia inițială cu care a pornit la începutul jocului/conflictului. Strategia trebuie înlocuită din mers cu mici tactici adaptate la mutările adversarului, adică trebuie să țină cont în primul rând de realitatea acțiunilor adversarului și nu doar de
ELIMINAREA ADVERSARULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349172_a_350501]
-
Gândește.) E piatra lunii, da, ea este. O piatră semiprețioasă m-a agățat. Am găsit ce căutam. Sunt mulțumit. De fapt nici nu am știut ce caut, această piatră mi-a deschis ochii. (se dezleagă de piatra ce-l ținea ancorat. Mă întorc la câmpie cu o comoară culeasă de pe munte. (Piatră ajunge la poalele muntelui.) Păpădie: Piatră! Piatră: M-am pierdut de Sfinx. Păpădie: Poate s-a rătăcit. Piatră: Cred că a cucerit vârful. Sfinx (în vârful muntelui): E atâta
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
de istorie ci și de activitatea socio-culturală a românilor și veți descoperi acest lucru analizând felul în care, fiecare autor a găsit de cuviință să ilustreze conceptul de prietenie din aceste perspective. Fin observator al societății în care este puternic ancorat, dacă ne raportăm la multitudinea de articole de publicistică , reportaj, etc, autorul atrage atenția asupra faptului că relațiile interumane la nivelul societății si chiar la nivelul microgrupurilor au suportat modificări majore în sensul negativ. Nu numai că semnalează aceste perturbări
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365757_a_367086]
-
aflat că vinzi anestezice prin orașe-fantomă nu era trecător să nu sublinieze pacea pe care o zideai îți trebuie tone de alb pentru asta tu ai intrare la tot felul de petreceri eu așez litere într-un jilț din defileul ancorat pe cer mai sunt trei ceasuri și noaptea își va etala sunetele prin preria aducerilor-aminte minutul acela e fantastic îi simt sângele pe eșafodul viitorului sentința alb-negru va deveni un nod gordian III ostașilor nu va mai dau niciun rang
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
o să fac la vară, așa cum, nici acum nu știu, decat, că scriu, cu gând la tine și la infinitul albastru, al cerului, pe care, îl văd, mai des că marea, sau pe tine, retușul vieții mele, acostata în portul iertării, ancorată, ca să descarce, viața-mi rămasă-n urma, marinării trecutului, duhnind a rom, stafii ale marilor cu berete moi și albe, imaginându-mi, părul tău negru și lung, revărsat, sub una din ele, mirându-mă, la cât, de orb am fost
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
dezvăluie o fire echilibrată. Deși este o persoană puternică, dinamică, neobosită, este în același timp sensibilă ă și în lumea poeziei se mișcă cu ușurință. Pentru ea poezia înseamnă eufonie, ritm, muzicalitate, folosind cel mai adesea versul classic, dar rămâne ancorată în realitate. Dimensiunea patriotică pulsează și ea în versurile sale. Privind cu luciditate si cernând cu discernamant faptele, în același timp, se simte o stare de exasperare, de revoltă, durere, suspin pentru nedreptățile sociale, pentru situația devastatoare în care se
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
tăcerii se lasă peste noi pe ochii plini de vise peste un joc în doi. AM VRUT Încerc să scriu despre tine Și gândul aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În vremuri demult ancorate Te zăresc ca prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs Doar privirea așterne o umbră Pe fereastă schițând un surâs
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]