149 matches
-
sie bluehet/ Sie achtt nicht jhrer selbst/ fragt nicht ob man sie sieht). În fine, tema „nimicnicirii” apare în prelegerea „Ce este metafizica?” (1930): Du mußt nichts seyn spune același mistic german (s. 24), făcând aluzie la teologia paulină a aneantizării (kenosis). „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
folosit, de altfel, drept simbol electoral „soarele”, siglă utilizată de comuniști la alegerile din 1947. Identificându-se drept „reprezentant și continuator legitim al tradițiilor progresiste ale mișcării socialiste și muncitorești” din România, PSM s-a opus, de la Începutul activității sale, „aneantizării” rolului pe care fostul partid unic Îl avusese În istoria României. În acest context, atât ziarul oficial al partidului, Socialistul, cât și revista Vremea, condusă de Adrian Păunescu, unul dintre liderii partidului, publicau sistematic articole de reabilitare a fostului regim
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de dezmembrare a României”. În 1990, Vadim Tudor declara deja că a „Îmbrăcat cămașa morții pentru cauza națională”. „Trebuie să evităm ceea ce sărmanul Ceaușescu a spus În ultimele momente ale vieții sale: anume că evenimentele din decembrie vor duce la aneantizarea României”, declara viitorul președinte al partidului. Naționalismul extremist al partidului s-a tradus, În primul rând, prin atacuri Împotriva minorităților naționale și, În special, Împotriva maghiarilor și a partidului lor. Asimilată unei „organizații segregaționiste” cu caracter „terorist”, UDMR era considerată
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-i fusese cu putință s-o elimine și pe Amy. Amy fusese o pată, un ghimpe, o excrescență oribilă, chiar sinistră. Whit Meynell era nimic. Nu figura nici măcar ca o umbră în tabloul în care începuse să strălucească Hattie. Totuși aneantizarea lui Whit, deși o făcuse pe Hattie mai vizibilă, nu o făcuse și mai accesibilă. Fata păruse întotdeauna să aibă o viață a ei în care John Robert figura ca un străin superfluu: vizitele lui însemnau întotdeauna un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care e cuprins până și sacrul (cădeau din cer îngeri / cu gâturile roase / de acolo de la balcoanele luminate ale zeilor / peste câmpia cu numere izbindu-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj adesea obscur, este, totuși, în ultimele poeme, traversat de (rare) puseuri de seninătate. Poetul îi impune, așadar, cititorului o continuă excogitație, luându-și-l interlocutor într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va și sfârși - tendința aceasta de acaparare a oligarhiei temporale, care exprimă, ironic, aspirația motivată, dar, totodată, utopică a omului de a-și îngenunchea cel mai teribil inamic fiind în antiteză cu o realitate a cărei cruzime se manifestă prin aneantizarea oricărei tentative de sustragere din ea. Presentimentul, uneori destul de precoce, al finalului este o consecință a unei asemenea perspective ontologice: nu mai e mult și am să devin / încă o literă pe care n-o știe nimeni. Invazia banalităților cotidianului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
leacul, zice ea - închideți televizorul și plecați cât mai mult prin țară, dacă vreți să scăpați de marasmul indus de media și să faceți infuzii de speranță...“!!) Ce să (le) mai spun? Că una așteptam după jumătate de veac de aneantizare, și cu totul altceva - caricaturalul hâd, adică - s-a ales!? Că politicianismul ne-a pervertit iremediabil, consumismul ne-a tâmpit la nivel național, că nu mai suntem o etnie cu cod moral, ci o populație de pungași asistați de Stat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu rămâne însă nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toată lumea formelor și a categoriilor abstracte se dovedește complet irelevantă în fața morții, iar pretenția de universalitate a formalului și categorialului devine iluzorie în fața iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. Căci niciodată o formă sau o categorie nu vor prinde existența în structura ei esențială, precum niciodată nu vor înțelege rosturile intime ale vieții și morții. Ce poate opune idealismul sau raționalismul în fața acestora? Nimic. Celelalte concepții și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atrabilism olfactiv - toate grefate pe inavuabile malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu este nimic trainic sub soare ” Poate înțelepciunea ar merita mai mult credit. E mai trainică, e selectivă, e nobilă. Dar de unde!? Faptul că moartea cade peste amăndoi deopotrivă, și peste înțelept, și peste nebun, egalizănd nedrept devenirea fiecăruia prin aneantizare, ștergănd orice diferență, duce la o retorică a descurajării: ”dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și cade din nou cumplita concluzie: „Și aceasta este o deșertăciune.” Tipul acesta de demers
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
conflict cu originile sale la grupul de apartenență și la națiune) în arhitectura sa politică, etnoculturală și religioasă. În această optică, procesele de legitimare a puterii, a ierarhiei, a autorității de stat, dar și a pieței în inegalitatea expulzării și aneantizării altor indigeni sau străini, apropiați sau depărtați -, încastrările și împletirea articulărilor lor trasează axe de reflecție antropologică. Această reflecție, prin replasarea economicului într-o poziție nodală, reinstituie situația globală în care acesta capătă sens și în special modalitățile prin care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nostru și de prestigiul nostru printre semeni (de cele mai multe ori, prea centrați pe sine și, deci, indiferenți la stările sufletești ale celorlalți). Desigur, lista temerilor nu se încheie aici. Mai putem adăuga: frica de despărțire, frica de necunoscut, frica de aneantizare, frica de suferință, frica de dependență, de degradare, de nerealizare, de judecata (dură, nonempatică, neînduplecată a) celorlalți, frica de frică (de a ne simți incompetenți, nepregătiți, de a interveni în dialog, într-o dezbatere publică), frica de viață, frica de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai bună Înțelegere a propriului sine. O propune prin investigații făcute aproape la Întâmplare și prin reevaluarea constantă a aluviunilor depuse de efortul zilnic al scriitorului de a-și transpune În scris trăirile. Intimitatea stârnește potențialitățile textului și le sustrage aneantizării prin repetiție și absență a unui context literar. Uniformitatea... informală a scrierii se mulează pe un calapod care-i conferă expresivitate - nu numai prin strangularea cotidiană a Însemnărilor, prin caznele de a relua, sisific, lucrul de la capăt În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
joycean al narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această prejudecată e evidența că scrisul nu se Împlinește decât printr-o funcție socială 82. Nimeni nu scrie numai pentru sine, nimeni nu acceptă riscul aneantizării eforturilor disperate de a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit al tensiunii existențiale. Mai aproape de realitate e observația că statutul ambiguu al jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu pentru a genera acțiunea următoare, ci pentru a se reflecta în ea însăși, pentru a erupe, a exploda și a se autodefini cu cea mai mare rigoare, până în momentul aneantizării sale totale. Exemplu: catafalcul pe care nu se află sicriul cu trupul neînsuflețit al împăratului Germaniei oferă prilejul unei false ceremonii, simulate, găunoase, scurte sau lungi, în cinstea oricărui fel de absență”. Vrând să dea expresie acestui permanent joc între
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
conștiința morții și dorința de a o înfrânge -, iată un adevăr necontestat de reflecția teatrală contemporană. Actorul care intră în scenă, spune Novarina 2, nu trece printr-o simplă poartă; el trece peste pragul unei „cumplite bariere mentale”, aceea a aneantizării propriului corp, prag trecut doar de morții care se întorc. O să-l aud vorbind ciudat, ca pe cineva venit dintr-o altă lume, o să-l văd apărând brusc în fața mea, în toată goliciunea lui, ca scăpat dintre morți. Va înainta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
recomandă în niciun fel calea perversă pe care oamenii ar trebui să o urmeze pentru a fi obligați să transfere înțelepciunea, priceperea, expertiza, interesul, emoțiile lor unui mecanism. Concluzia nu este doar absurdă, ci este o formulă de dezumanizare, de aneantizare a naturii umane. Nimeni dintre cei care acceptă noul concept de piață nu susține posibilitatea eșecului epistemic și empiric prin exagerare de tipul intervenționismului totalitar. Ceea ce ferește însă economiile care aproximează tiparul globalizării - cum este economia integrativă europeană - de excese
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
picioarele/ mi-au fost rupte și că/ mi-au lăsat numai două brațe, dinspre partea dreaptă/ și numai două picioare/ tot dinspre partea dreaptă." Drama cuvintelor este drama neputinței atingerii absolutului în artă, a luării în stăpânire a realului, a aneantizării prin cuvinte, a materializării abstracțiunilor. Universul spre care tinde devine un permanent miraj, pentru că el, Dedal, artistul, este acoperit și sufocat de teluric: "De ce te îndepărtezi de mine/ i-am strigat/ De ce pleci, de ce/ fără pricină/ Mi-a răspuns, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru stabilirea masei succesorale; restituirile generate de operațiunile de lichidare a stării de indiviziune succesorală; restituirea prestațiilor efectuate în cazul desființării unui act juridic (anulare, rezoluțiune a unui contract de vânzare-cumpărare; anularea, revocarea unui contract de donație etc.) sau a aneantizării unei hotărâri judecătorești. Cu alte cuvinte, de toate situațiile în care efectul retroactiv al operațiunii juridice generează necesitatea repunerii părților în situația anterioară 255. Acestă dobândă ține de dreptul restituirilor, care guvernează restituirea fructelor și dobânzilor și nu de dreptul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
trecutului" (Borges). Dacă ne mutăm obiectul atenției dinspre intertext spre mit, blocul temporal apare ca realitate deja rostită. Disocierea sacrului de profan, ca dimensiuni distincte ale timpului, calitatea supraumană și densitatea ideală a celui dintâi îi conferă un statut aparte. Aneantizarea cronologiei este chiar premiza demersului nostru hermeneutic ce analizează raportul omului cu mitul. "Pentru Buddha, nu există nici trecut, nici viitor (na lassa paccha na puratthan atthi). Pentru el, toate timpurile sunt aduse în prezent, ceea ce înseamnă că el a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simbolului ascunde mai degrabă fascinație decât oroare sau voință de distanțare: absorbiți de golul visceral, fascinant pe care-l reprezintă Meduza, artiștii plastici europeni recurg la imaginile ei mai puțin din dorința de a raționaliza (parțial falocratic) o teamă de aneantizare, ci mai degrabă ca un substitut al extazului negru, terifiant, care atrage, a cărui istorie este, și ea, foarte veche în istoria europeană, indicând faptul că oamenii au fost magnetizați nu numai de figurile luminoase ale calmului și armoniei (v.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceștia să nu se fi temut de ceva: teama de turci traversează mai multe secole și câteva cărți foarte profunde; apoi vin, pe rând, teama de ruși, de maghiari, de socialism și comunism, și-n cele din urmă teama de aneantizare "ființială" prin aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce duce la concluzia că teama de istorie și de vicisitudinile ei imprevizibile a fost, dintotdeauna, o marcă exponențială a identitarului național, compensată prin mitizarea culturii populare, a folclorului, a "ființei" profunde a neamului și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atât arhitectura, pictura și sculptura, cât și celelalte expresii ale spiritului creator beneficiind de pe urma acestei milenare colaborări. Descriind experiența omului în fața Misterului transcendental, Rudolf Otto făcea referire la trezirea "sentimentului stării de creatură"150, a cărui însemnătate consta în ideea aneantizării de sine, a conștientizării propriilor slăbiciuni și a dependenței omului de divinitate. Afirmarea acestei expresii deschidea calea unei discuții privitoare atât la semnificațiile creației lumii 151, cât și la cele ale creației umane (incluzând aici și procesele creatoare ale artei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]