158 matches
-
dacă te-am convins, poți să convingi și tu pe alții și, nu azi, dar sigur poimîine, te îmbogățești. Publicitatea comercializează și ea, în doze mai mici, dar eficiente ca picătura chinezească, fericirea... Un atac permanent la ființă, la diversitate. Aneantizarea, uniformizarea, ale lor sînt vremurile! Cu alte cuvinte, tînăra autoare Vera Ion vrea să cuprindă totul în textul ei, necuprinsul însuși. Să fie și puțin psihologică povestea, și puțin moralizatoare, și cool, și trendy etc. M-am gîndit de ce nu
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
mine, mersul lumii se oprea dintr-odată, iar eu-însumi - într-o stare de fierbere nemaiîntâlnită până atunci - mă topeam, cuminte și recunoscător, în fața soarelui ei. Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să mă revolt. Eram ca drogat. Într-o stare de halucinație fără seamăn. O stare de existența căreia nu avusesem habar până atunci și pentru care nu fusesem pregătit în
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
din întreaga literatură română scrisă sub comunism. Perioada istorică în care sînt "instalate" povestirile din Rebarbor prezintă toate caracteristicile stalinismului dejist și pe cele ale intrării în ceaușism: robotizare socială, teroare politică, infrastructura economică distrusă, servicii publice inexistente sau defectuoase, aneantizare psihică a individului. Îndoctrinat de propaganda comunismului proletar, dresat ideologic să-și execute în liniște "programul de supraviețuire", exponentul "noii orînduiri" apare în toată splendoarea lui abjectă și dezolantă: sărac, murdar, cretin și obedient. Imaginea sub-umanității paupere și declasate pe
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
România veritabilul proces al comunismului. Astăzi știm: la intensitatea zero. Blatul întregii clase politice a făcut ca propunerile Comisiei Tismăneanu să rămână literă moartă. Până și unele din legile care deja funcționau (de exemplu, legea CNSAS) au fost redimensionate, până la aneantizare. Dar ponegrirea isterică a lui Vladimir Tismăneanu a continuat. El trebuia decredibilizat, prezentat drept un monstru, un profitor, un infractor. El trebuia, la rigoare, nimicit, ca nu cumva să-i mai treacă vreodată prin minte să contribuie la asanarea morală
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
fascismul liberal" e o problemă a campusurilor americane infestate de comunism. Din acest punct de vedere, putem vorbi mai degrabă de o dereglare psihică, creată de izolare și frustrare, decât de o ideologie propriu-zisă. Dar acele laboratoare de resentiment și aneantizare a individualității și-au trimis bacteriile pretutindeni în lume, beneficiind de formidabila forță și viteză de propagare a ideilor. Nu-mi propun să intru, de pe poziția mea modestă, în vreo polemică sau într-un război de hărțuire. Pur și simplu
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
antipoezia e o ironie la adresa poeziei, ea ni se înfățișează adesea, în chip compensator, vascularizată, în pofida asperităților ei, de-o sensibilitate existențială care se poate dovedi o față acceptabilă a “sentimentului” devalorizat de poetica modernă. Paradoxal, ironia care e o aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
e oferit de ,statuia care vomită". Solemnitatea anorganică a unui atare monument e trasă în jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila, prosopopeea o degradează. Violenței acestui contrast îi datorăm impresia de degradare a valorilor tradiționale, de aneantizare a lor sub jetul vomei. Uneori dejecția are loc într-o solitudine aproape pudică: ,statuia care vomită are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
turnurilor gemene ale lui World Trade Center ține de cu totul altceva decât de propagandă. Ține de mizeria morală cea mai profundă, de paranoia irecuperabilă. Pe când tragedia irakienilor era prezentată cu lux de amănunte (și e bine că e prezentată!), aneantizarea celor trei mii de civili nevinovați din New York e doar sugerată: câteva chipuri de oameni ce aleargă derutați pe străzi, câteva mormane de moloz acoperite de fum. În rest, ura compactă a unui milionar ce face gargară cu apartenența la
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
acest homo ironicus (sintagmă, recunoaștem făcută, al cărei drept de folosință ne-a fost cîndva acordat de însuși Șerban Cioculescu!) care e Barbu Cioculescu nu s-ar putea situa ,dincolo de bine și de rău", nutrindu-se chiar din disocierea și aneantizarea formală a Răului. Criticul ca atare se instituie prin stilul său ghiduș-pamfletar, cu perfide ape care apar ca niște gratuități, atunci cînd sentințele de ordin estetic și moral, de regulă geminate, nu se îndură a se rosti tăios. Nu ,dincolo de
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
reușit însă regimurile comuniste, cîștigîndu-și astfel niște drepturi speciale în acest domeniu, de fapt recunoașterea cuvenită oricărui novator al unui patent preexistent, a fost să absolutizeze kitsch-ul, să-l aducă pe culmi încă neatinse pînă la ele, materializate în aneantizarea vieții private și înlocuirea ei prin universul concentraționar. Formula kitsch-ului totalitar exclude per se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială, chiar sub formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
nu numai prin soluții adecvate naturii lui, ci și prin represalii morale, administrative, profesionale și, în ultimă instanță, existențiale. Pentru că această amenințare, incalificabila juridic și moral, nu vizează doar recuperarea unui bun, anume atelierul, ci, pur și simplu, anularea persoanei, aneantizarea ei socială. Și faptul este cu atît mai trist cu cît răvasul-somatie este adresat "Stimate coleg" și se termină cu semnătura unui pictor: Vasile Chinschi, Șeful Secției de Pictură. Care coleg, care pictor, care secție de pictură, iată o întrebare
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință de negare a vieții, un instinct secret de aneantizare, un principiu de ruină, de decădere... Puterea estetică a Naturii. Originea Tragediei. * Principium individuationis, - principiul care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură. Dionisiacul anihilează principiul, dar omul, individul subiectiv, se uită
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
o mai poate proba, nici măcar mărturia povestitorului care, îndepărtându-se tot mai mult, din prezumții de obiectivitate, nu mai poate distinge nimic. Misterul se ascunde astfel dincolo de orice reprezentare, fie ea și una de cuvinte, devenind, asemenea sufletului, inefabil până la aneantizare. A intra în pielea celuilalt înseamnă, în mod inevitabil, a-l transforma într-o fantasmă. Iubirea tomnatică a lui Cioran are, în povestea Ioanei Pârvulescu, rațiuni transcendente, ce țin de ezitarea între răsplata și răzbunarea zeilor. Or, aflată într-o
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
Antidotul vidului îl reprezintă materia fantastă a acestora. Autorul își trage din nimic temeiurile unei afirmări halucinante, ale unei fabulații avînd ca obiect dezastrul. Frînturile unui epos tenebros țîșnesc din abisurile care dovedesc că negația însăși dorește a deveni fertilă. Aneantizării universale i se opune propriul său spectru, impozant ca anvergură plastică: "Nu crede în capcanele de aur/ fiara care mănîncă anii: pas cu pas/ te urmărește/ ea care te-a locuit și noapte și zi: uită-i numele/ tu care
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
prin tăcerile uriașe, pustii" (ibidem). Sau într-un crescendo ce s-ar vrea muzical (,acele țipete, acele lătraturi,/ strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de aneantizare acustică: "din ce în ce mai tare, mai tare,/ asurzitor insuportabil distrugător,/ din ce în ce mai încet, mai încet, mai încet,/ șoptit, scîncit, abia murmurat, abia auzit,/ încetînd, tăcere, asurzitoare tăcere, tăcînd" (ibidem). De reținut, așadar, contribuția autoarei la tabloul unui univers doldora de catastrofe, prăbușiri, dezastre
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Andrei Pleșu. Este un Robinson care nu se va mai întoarce niciodată între ai săi, pentru că a găsit pe insula ceva ce lumea lui inițială nu îi poate da: candoarea jocului, deliciul libertății absolute, o libertate ce vizează inclusiv o aneantizare a propriei sale persoane, si, mai cu seamă plăcerea de a trăi relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi. Acest nou Robinson trăiește, pe insulă, experiența unei transfigurări, nu a unei
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în ghettoul din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență de copil în ghettoul din Cracovia și ne arată - cu rigoare, pudoare, tact și onestitate, atît intelectuală cît și cinematografică,- genocidul evreilor polonezi. Am făcut filme unde mă duceau subiectele
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
de secol XIX, George Georgescu a rămas fidel zonei spirituale a țării sale. Actul de la 23 august 1944 s-a dovedit a fi demolator nu numai pentru întreaga țară, nu numai pentru valorile de semnificație ale acesteia. S-a încercat aneantizarea personalității Maestrului, care a fost exclus din viața publică pentru o perioadă de două stagiuni. Revenirea sa la pupitrul Filarmonicii a reprezentat un act de justiție tocmai față de aceste valori. Se dorea atragerea acestora, a intelectualilor, a artiștilor, în angrenajul
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
lui este povestea oricărui Everyman din Est, a unui băiat din Moldova plecat să caute de lucru în Occident, întâmpinat fie cu retincență, fie cu dispreț, fie cu indiferență. Această cantitate neglijabilă, omul din Est, se confruntă cu forma de aneantizare socială pe care o reprezintă Vestul. Ceea ce surprinde nu este dizolvarea acestui eu rătăcit, cât rezistența sa la neant. În încăpățânarea cu care Crulic dorește să-și probeze nevinovăția, să-și revendice drepturile se află însă ceva mai puternic decât
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
neuciși, fluturii ar fi pierit în neant". Ne aflăm astfel în fața abisului pe care-l reprezintă uitarea, "această substanță sau această lipsă de substanță care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca-n picturile lui Chagall. Compromiterea, sub Emil Constantinescu, a ideii că la „dreapta” se află oameni de mai bună calitate decât la „stânga”, aneantizarea unor instituții precum Alianța Civică, amuțirea întristătoare a Grupului pentru Dialog Social, „ancanaiarea” partidelor în care ne puneam ceva speranță, precum UDMR-ul (care-a dovedit că între ungurii noștri presupus pro-occidentali și românașii noștri balcanici nu e, în materie
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
li se substituie cele centrifuge. Melancolic și sceptic, artistul abolește ierarhiile, exclude factorii de putere și anulează toate efectele născute din conflicte previzibile. Linia nu se mai naște nici ea simultan cu nașterea formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Goma, Virgil Carianopol, Sergiu Dan, Nicolae Steinhardt, Gheorghe Ursu, Eusebiu Camilar, Marcel Petrișor, Ion Negoițescu, Gh. Calciu Dumitreasa, Dumitru Stăniloaie, Sandu Tudor, Ovidiu Papadima. Altă metodă originală - ilustrând "neobosita inventivitate a tipului infect", care îl obseda pe Marin Preda - de aneantizare a culturii scrise necomuniste o constituie distrugerea amintirilor lăsate de această cultură. Istoria literaturii române este rescrisă și - în absența textelor la care se fac referiri - noua versiune, tendențioasă, se acreditează. Până azi persistă, de exemplu, chiar și în rândul
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au fost asociați realismului socialist. Aici pot fi amintiți, în primul rînd, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia, Hans Mattis-Teutsch și încă mulți alții mai
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală conduce, uneori, la câte o jumătate de panegiric, cum s-a întâmplat cu Brâncuși sau cu trio-ul (supus, pe rând, în mod egal mitificării de bon ton și aneantizării pe fundament ideologic) Cioran-Eliade-Ionescu. În viziunea lui Patapievici, cultura română e constituită pe o structură funcțională de tip spectacular, iar nu pe una comunicațională, de schimb. Cele trei concluzii derivă aproape direct, printr-o bună corelare de constatări: în primul
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]