2,199 matches
-
știu că e Zürich, in der Schweitz, iar nu Toronto, sau Pekin, după un război atomic?" În aceste condiții, autoarea experimentează două tehnici de recuperare a pitorescului. Pe de o parte, ea se întoarce la sursele romanescului tradițional (portretul și anecdota), căci întotdeauna "spectacolul oamenilor e mai interesant decât spectacolul lumii". Dar nu atât realitățile autohtone, cât melanjul de culturi și nații, acel melting-pot specific unui mediu multicultural constituie sursa acestui pitoresc second-hand. Chiar și atunci când îi descrie pe aborigeni, Ioana
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
naivitățile, temerile, curiozitățile, pasiunile și impulsurile erotice ale vârstei. De aceea, povestea nu devine nici un moment patetică, are mult umor și poezie impresionând prin candoare. Copilăria lui Alin este, fără îndoială, un roman, dar el o spune ca pe o anecdotă, basm sau poezie, o serie de întâmplări curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
și mircea strigă trezește-te, dar eu nu-l mai aud/ trezește-te, zice, dar eu nu./ la ce m-aș trezi și cu ce-aș mai rămîne/ dacă m-aș trezi în întregime?". Din cînd în cînd poetul introduce anecdote naive ori crîmpeie de basm (fabulația minoră îl consolează): "lupul a intrat în salon în miezul zilei./ a adulmecat cu duioșie scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine.” O spune undeva și mai expresiv autorul însuși: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar și romane, dacă nu s-ar mulțumi cu statutul de anecdote.” Scriind aproape despre orice, speculând cu maxim de efecte slăbiciuni și prejudecăti, defecte și obsesii, confuzii, situații penibile, paradoxale sau absurde de-a binelea, decupate cu grijă din viață, se remarcă imediat la Tudor Octavian rezonanța cu Cehov și Caragiale
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
o întrebare dificilă... aceea de a-mi cere să exprim în procente acest raport... Cred, firește, că baza de pornire, materia, sunt biografice: mama mea a crescut în București, bunicii mei au trăit și ei acolo și multe din întîmplările, anecdotele care apar și în roman mi le povestise mama, pe cînd eram copil. Desigur mi-a spus multe și despre București, despre atmosfera care domnea în primul sfert al veacului al XX-lea acolo, despre Calea Victoriei, despre Promenada care a
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
romane. Valorizând pozitiv eșecul și exaltând autonomia literaturii, modernitatea a dus la separarea literaturii de consum de cea așa-zisă cu valoare estetică. Marii romancieri au scris o literatură de consum: Dickens, Tolstoi, Balzac scriau pentru publicul larg. Sunt celebre anecdotele care relatează modul în care Dickens și-a modificat sfârșitul romanelor pentru a satisface gustul publicului, care cerea ca literatura să ofere o alternativă la mizeria vieții, cerea un final fericit. Așa se naște melodrama în literatură, dar și în
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
începem să vorbim despre simbolism sau când ne avântăm în afara ariei curriculare. Totul se desfășura într-un flux al conștiinței demn de unele romane prous- tiene. Texte de manual se îmbinau haotic cu elemente de viață privată, amintiri din tinerețe, anecdote sau critici la adresa noilor generații. Ce începea cu romanul Ion se putea încheia cu relatarea unei scene în care susamintita doamnă pregătește un fazan la cuptor sau cu o recenzie exhaustivă despre un roman cu o elvețiancă devotată, care își
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
indiferent cît de interesat de cărți a fost la viața lui. Cartea din vîrful grămăjoarei este aleasa zilei, norocoasa, protagonista, dar deocamdată vorbitorul nu ne spune cum o cheamă. Creează un suspans cu o mică poveste introductivă, cu o mică anecdotă. Apoi ca un profesionist ce este, cititorul unei cărți pentru ziua abia începută dă cîteva date de specialist: autorul (de unde să-l apuci, ce a mai scris), editura, traducătorul. Este momentul cînd imaginea se transformă, iar prezentatorul este proiectat în
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
existau cu prisosință și pe vremea interbelicilor. În revistele literare, la poșta redacției se răspunde cu ironie și umor; interviurile sunt suculente și strălucitoare. Un potpuriu incitant îl constituie lumea cafenelelor, a jocurilor literare șturlubatice ori înțepate, a bârfelor, șuetelor, anecdotelor literare, a butadelor. Restaurantele, grădinile de vară, localurile, magazinele de delicatese întregesc gusturile și "pamplezirul" scriitoricesc. Jurnalele intime de toate soiurile (și cu toate sosurile livrești, senzoriale, emoționale) îi înfățișează pe scriitorii cu obsesiile și fantasmele lor (nu neapărat interbelice
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
morale ale scriitorilor de acolo..."7 șs.n.ț. Alte carențe erau puse în evidență un an și jumătate mai tîrziu, la citirea volumului proaspăt tipărit: "Cartea Soranei Gurian Les Mailles du filet mă dezamăgește. Mult prea mult jurnalism, clișee, anecdote, situații exagerate, neadevăruri manifeste toate într-un jurnal ce se vrea intim."8 Ce-i drept, cîteva zile mai apoi, diaristul mărturisește: "Am fost prea crud cu Les Mailles du filet. Nu citisem încă Epilogul, care ne spune, aproape pe
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
dar acum conformîndu-se exigențelor rubricii faptului divers, se relatează în Les Mailles du filet despre întîmplări legate de trecerea ilegală a frontierei, de propaganda comunistă la sate, de răscoale țărănești ori de un accident feroviar. Paleta e completată de numeroase anecdote avîndu-i ca eroi pe potentații zilei - Petru Groza, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu etc. - ori pe unii dintre noii pontifi ai literelor și artelor. Alături de "romane" și de "publicistică" sînt în Les Mailles du filet și pagini
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
clădită cu figuri, anecdotică și falsificată", cu "eroii ei solemni și încoronați, patrioticele vărsări de sânge din războaie, aventurile de roman foileton ale domnilor și împăraților lumii", nu mai este decât o "delicioasă pagină de humor" sau "cea mai sinistră anecdotă": ceea ce contează cu adevărat este viața muncitorilor și a țăranilor ( v. Tineretul în fața istoriei, în "Cuvântul liber", nr. 15, din 16 februarie 1935). Fervoarea despre care s-a putut vorbi mai târziu în legătură cu practica sa poetică este și o trăsătură
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
clădită cu figuri, anecdotică și falsificată", cu "eroii ei solemni și încoronați, patrioticele vărsări de sânge din războaie, aventurile de roman foileton ale domnilor și împăraților lumii", nu mai este decât o "delicioasă pagină de humor" sau "cea mai sinistră anecdotă": ceea ce contează cu adevărat este viața muncitorilor și a țăranilor ( v. Tineretul în fața istoriei, în "Cuvântul liber", nr. 15, din 16 februarie 1935). Fervoarea despre care s-a putut vorbi mai târziu în legătură cu practica sa poetică este și o trăsătură
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
de ramă în care sunt încadrate episoadele succesive ale narațiunii, cu substanța lor istorică. Căci Oameni și umbre este și un roman istoric, cu o cronologie pe cît de inevidentă pe atît de riguroasă, cu portrete evocatoare, cu detalii și anecdote de epocă memorabile, cu multă "atmosferă", văzute toate însă de la o distanță transparent ironică, cu un umor aș zice fără umor (în sensul în care Henry James caracteriza o femeie ca fiind frumoasă fără a fi frumoasă), cu o participare
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ceremonioase și emoționate laude. Multă vreme după aceea, încerca să-l convingă pe poet să continue în direcția pe care atît de bine o înțelesese... Am povestit de mai multe ori (niciodată în scris) aceste două întîmplări, nu atît pentru anecdota lor, cît pentru un anume aer de emoționantă noblețe care m-a izbit de la început. Îmi pare foarte rău că le repovestesc într-un asemenea moment, cînd profesorul Onu s-a stins din viață. A lăsat în urmă cărți importante
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
of Business vreme de 15 ani, iar acum ține cursuri despre viitorul creșterii economice. Condoleezza Rice este tot profesor titular, probabil cel mai faimos dintre ei. N-a luat Nobelul, dar ține două cursuri de politica internațională geniale, condimentate cu anecdote din mandatele ei de Secretar de Stat și de Consilier Prezidențial pentru Securitate. David Demarest a condus ambele campanii electorale ale lui George Bush Sr. și a fost directorul lui de comunicare la Casa Albă. A fost o experiență de
Ușor cu Nobelul pe scări by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82392_a_83717]
-
cu vecinii de pe blog, încât a ajuns să se identifice cu propriul personaj. N-am nicio îndoială că o să-i treacă, pentru ca, așa cum a aflat și Zoso, nu se poate trăi cu adevarat din asta. Chiar dacă pornim de la principiul junimist “Anecdota primează!”, există totuși mizerii bine scrise și mizerii scrise mizerabil. Textul lui Radu despre Oana Pellea e, cu siguranta, dintre cele din urmă. S-ar fi potrivit de minune la el pe blog, alături de alte pamflete ratate, dar și mie
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
de multă vreme, dar pe care m-am abținut până acum să devin foarte vocal: Ipocrizia companiilor care derulează programe de CSR e una dintre acele idei luate de-a gate, care merită demontate din când în când măcar de dragul anecdotei, daca nu și al bunului simț. Să vedem, așadar, din ce se compune acest automatism mental. :: continuarea pe Raiffeisen Comunități Această platformă nu este prima dintre inițiativele Raiffeisen în beneficiul comunității. Anul trecut au investit aproape 6,3 milioane de
Anatomia unei idei luate de-a gata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82499_a_83824]
-
a editat în 54 de volume. Numai că, închise între copertele cartonate, aceste idei riscau să rămână necunoscute celor care aveau cea mai mare nevoie de ele, oamenilor politici și oamenilor de afaceri care conduc lumea din zilele noastre. O anecdotă povestește că un jurnalist le-ar fi spus celor doi: «Cei la care vreți că aceste idei importante să ajungă sunt oameni ocupați. Nu le dați „marile cărți”, dați-le „marile paragrafe”.» Așa a intrat în conversație un al treilea
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
puțini) care cred cam aceleași lucruri ca și mine despre problema țigăneasca. Imnul reia toate stereotipurile false pe care românii le colportează despre țigani, dar o face cu un umor nebun și eu am să fiu întotdeauna de părere că anecdota primează. După apariția de la Apropo TV sper să nu mai fie dubii în legătură cu opiniile mele despre acest subiect, iar eu să pot râde în hohote la niște versuri monumentale că acestea: sunt 100% de acord cu tine.... imnul expulzaților e
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
bad teoria e ușoară și o știm cu toți. în practică, mecanismele pt absorbirea banilor europeni sunt complicate, rromi rezista integrării, etc. într-o țară unde poliția/miliția nu te-a protejat niciodată, discriminarea a fost o variantă. și, ca anecdota, am lucrat o dată la o firmă importantă. au angajat o țiganca de aprox 22 ani, absolventa de psihologie. ni s-a făcut un mic instructaj: să vă purtați frumos etc. și ne-am purtat pt că era drăguță și isteața
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
să vă purtați frumos etc. și ne-am purtat pt că era drăguță și isteața, nu ne-a fost greu. nu cred că românii sunt contra țiganilor, ci contra țiganilor care nu muncesc, nu plătesc taxe, etc. și, ca să închei anecdota, într-o zi, fata respectivă își pusese o poză cu o fetiță de vreo 6 ani la messanger. noi: sora ta? ea: fața mea. o făcuse pe la 15-16 ani și acum o lașase mamei ei în grija, undeva în moldova
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
vor pierde complet umorul și vor deveni, probabil, niște predici. Care se vor bucura, sunt convins, de același succes de public. Privindu-l, admirându-i în continuare charisma și măiestria în stăpânirea propriului corp, mi-am adus aminte de o anecdotă din “Warum warum”: în culisele unui teatru, pe o un afiș putea fi citit următorul îndemn: Vorbitul strict interzis. E un slogan care maestrului Puric i se potrivește de minune. @FITS2010 http://bucurenci.ro/2010/05/puricul-din-... RT @dragosbucurenci: Puricul
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
și în absență copacului, tot ar fi o distanță de un metru și jumătate - doi metri între mese. La masa alăturată, în capătul opus mesei noastre, un bărbat jovial întreținea patru frumoase și elegante ascultătoare. Le făcea conversație, le spunea anecdote, le interpreta povești. Era un bun vorbitor și povestitor: narcisic, domină cel mai adesea conversația, dar fără a-și neglijă interlocutoarele; cabotin, punea în scenă roluri și voci diverse pentru a-și reda cât mai spectaculos poveștile. Nu, nu am
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
din Romanian Piano Trio, violoncelistul Răzvan Suma. Nu mă pricep să vă spun cât de frumos au cântat cei doi, tot ce știu e că mie mi-a plăcut foarte mult. Și mi s-au părut foarte inspirate explicațiile, povestioarele, anecdotele de dinaintea fiecărei piese. Îl știam pe Tomescu doar că violonist, l-am descoperit și că vorbitor, unul foarte charismatic. Și m-am bucurat să descopăr în ambii muzicieni încă două dovezi grăitoare că nu trebuie să fii gras, sobru sau
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]